Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 44
Ședința publică din 18 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana C -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, județul P și pârâții și, domiciliați în comuna, județul P, împotriva deciziei civile nr. 484 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut în ședința publică din data de 11 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, amânat pronunțarea la data de 18 ianuarie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Vălenii d Munte sub nr.909/2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună sistarea servituții de trecere constituită în favoarea pârâților asupra terenului de 1461. proprietatea sa situată în comuna, jud.P, ridicarea gardului construit de pârât pe terenul proprietatea reclamantului de-a lungul căii de acces pe o lungime de circa 50. și ridicarea porții construită de același pârât pe calea de acces la o distanță de 10. de drumul principal.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în litigiu care se învecinează cu proprietățile pârâților, dreptul său de proprietate fiind consființit prin sentința civilă nr.331/2000 a Judecătoriei Vălenii de M cu privire la suprafața de 1082. și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.29/2004 cu privire la suprafața de 379. despărțit de o potecă de circa 69. lungime și 1,2. lățime, teren ce constituie pentru pârâți calea de acces spre proprietatea acestora.
A mai susținut reclamantul că această cale de acces nu este și nici nu a fost folosită de pârâți devenind împovărătoare și șicanatoare pentru reclamant deoarece paralel cu calea de acces terenurile sunt proprietatea reclamantului despărțindu-le în două iar pârâții au acces la calea publică, accesul cu piciorul, autovehicule sau atelaje pe strada -- drum comunal.
- / / -
- 2 -
A mai menționat reclamantul că pârâtul a construit un gard de-a lungul căii de acces până la proprietatea sa, parte din acest gard aflându-se pe proprietatea reclamantului și chiar dacă nu se folosește calea de acces de pârât în scop șicanator același pârât a construit pe aceeași cale o poartă din fier care împiedică accesul reclamantului la cealaltă parte a proprietății lui.
In dovedirea acțiunii s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii pârâților, martori și expertiză de specialitate.
Prin sentința civilă nr.421 din 28.02.2007 Judecătoria Vălenii d Muntea admis acțiunea și a dispus sistarea servituții de trecere constituită în favoarea pârâților, iar pârâtul a fost obligat să-și ridice gardul și poarta construite la calea de acces.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că datorită respectivei poteci de trecere între părți au existat numeroase litigii civile și penale și față de situația imobilelor proprietatea reclamantului a cărui exploatare a devenit anevoioasă, împovărătoare, în cauză operează prev. de art.636 Cod civil.
Impotriva sentinței au declarat apel pârâții susținând că de trecere în litigiu nu face parte din terenurile proprietatea reclamantului în suprafață totală de 1461. motiv pentru care nu este îndreptățit să solicite încetarea servituții de trecere.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 366 cod civil nefiind vorba despre o imposibilitate de a exercita servitutea de către pârâți mai ales că ei folosesc această cale de acces așa cum de altfel a constatat și prima instanță.
In fine, au mai susținut apelanții pârâți și faptul că nu erau incidente prev. de art. 1075 Cod civil în condițiile în care art. 630 din același cod, permite titularului dreptului de servitute să facă lucrările necesare pentru exercitarea servituții iar gardul și poarta au fost executate în anul 1965.
Intimatul în termen legal a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea apelului ca nefondat iar în subsidiar completarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză de specialitate pentru a dovedi că servitutea de trecere este parte din terenul de 200.
La termenul de judecată din 14.09.2007 Tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de apelanții pârâți.
Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului, văzând și excepția invocată de intimații pârâți, Tribunalul Prahovaa pronunțat la 14 septembrie 2007 decizia civilă nr.484 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de apelanții pârâți, a respins cererea de suplimentare a probatoriilor formulată de intimatul reclamant, a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a respins acțiunea formulată și precizată de reclamant ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut în esență că, atâta vreme cât reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra celor două suprafețe de teren care sunt separate de calea de acces în discuție este indubitabilă existența legitimării procesuale active a acestuia în promovarea acțiunii și ca atare excepția invocată de pârâți este neîntemeiată.
- / / -
- 3 -
Cât privește completarea probatoriului solicitat de intimatul-reclamant Tribunalul a considerat că nu se impune suplimentarea probelor deoarece probatoriul administrat este suficient pentru lămurirea cauzei.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că în cauză nu s-au dovedit existența niciuneia dintre cauzele de stingere a servituții astfel cum prevăd disp. art. 636 - 639 Cod civil.
S-a reținut că, într-adevăr exercitarea de către pârâți a dreptului de servitute de trecere cu piciorul în modalitatea descrisă prin decizia civilă nr.1357 din 8.06.1965 a Tribunalului Regional Pag enerat între părți o serie de litigii civile și penale însă prin hotărârile pronunțate în respectivele litigii nu s-a realizat decât o reconfirmare a dreptului în discuție.
S-a mai precizat totodată că potrivit art. 630 Cod civil, titularul dreptului de servitute are drept de a efectua toate lucrările necesare pentru exercitarea sa și ca atare s-a apreciat că și capetele de cerere privind ridicarea gardului și a porților sunt nefondate.
In consecință, Tribunalul a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat în tot sentința atacată, desființând acțiunea formulată de reclamant astfel cum a fost precizată.
Impotriva deciziei au declarat recurs în termen legal toate părțile din proces, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
1.Reclamantul susține sub un prim aspect că soluția pronunțată de Tribunal, este dată cu interpretarea greșită a legii respectiv disp. art. 636-641 Cod civil privind stingerea servituțiilor.
Arată recurentul că, servitutea de trecere cu piciorul a fost constituită în favoarea intimaților pârâți prin hotărâre judecătorească în anul 1965 consființindu-se astfel o situație de fapt existentă încă din anul 1922.
Insă trebuie precizat că la momentul anului 1965 terenurile ocupate în prezent de intimații pârâți nu aveau acces la drumul public județean decât folosind această potecă, situația schimbându-se ulterior când accesul la drumul județean s-a putut face și se face și în prezent prin strada -, drum comunal la care intimații au ieșire directă din gospodăriile lor.
Consideră recurentul că, în mod greșit instanța de apel a reținut că în speță nu sunt incidente disp. art. 639 Cod civil referitoare la stingerea servituții prin neuz atâta vreme cât recurentul a probat la instanța de fond faptul că în mod corect intimații folosesc drept cale de acces la drumul județean ieșire directă prin strada -.
Se susține de aseamenea de recurent că la dosarul cauzei s-au depus numeroase înscrisuri care atestă existența litigiilor de natură penală și civilă privind calea de acces în discuție iar martorii audiați au arătat că de acces este folosită de pârâți sporadic și numai în scopul de a-l șicana pe reclamant.
Se concluzionează sub acest prim aspect că se impune admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței.
O a doua critică formulată de recurent, vizează greșita respingere a acțiunii și sub al doilea capăt de cerere deoarece în mod greșit instanța de apel a apreciat că existența gardului și a porții construite de intimatul pârât sunt lucrări necesare în realitate pentru recurent aceste construcții reprezintă în mod evident o
- / / -
- 4 -
restrângere abuzivă a exercițiului dreptului de proprietate asupra terenului.
Se solicită de recurent, ca în măsura în care instanța va considera nefondat primul motiv de recurs să se admită recursul și să se modifice în parte decizia Tribunalului Prahova, în sensul admiterii în parte a acțiunii cu obligarea pârâtului de a-și ridica gardul și poarta existente de-a lungul căii de acces.
2. In recursul lor pârâții susțin că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legi în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Se arată astfel că, pe baza sentinței civile nr. 331 din 10.02.2000 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, se dovedește că de trecere nu face parte din terenul de 1082. și de asemenea nu face parte nici din terenul de 379. pe care reclamantul l-a cumpărat de la de Consum cu contractul nr.29 din 6.04.2004.
Arată în continuare recurenții că prin sentința civilă nr.1779 din 7.12.2004 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, s-a stabilit irevocabil că pârâții nu sunt proprietarii terenului cu destinație cale de acces asupra căruia are un drept personal de trecere.
Totodată prin sentința civilă nr.1285 din 18.10.2005 a Judecătoriei Vălenii de M rămasă irevocabilă, s-a stabilit că de trece din litigiu nu este situată pe terenul proprietatea reclamantului.
Se concluzionează sub această primă critică de către recurenți că instanța de apel nu a dat o explicație convingătoare referitoare la aceste împrejurări care justifică susținerea pârâților în sensul că intimatul-reclamant nu are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecății.
In continuare recurenții susțin că reclamantul nu a dobândit prin succesiune dreptul de proprietate asupra terenului de 1461. pe care pretinde că se află de trecere în discuție și nu poate fi vorba nici despre dobândirea prin cumpărare a dreptului de proprietate asupra acesteia de către reclamant.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului pentru lipsa calității sale procesuale active.
Curtea, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată următoarele:
1.Este fondat recursul declarat de reclamant și va fi admis în baza disp. art. 312 (1) și (3) rap. la disp. art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă dar în limitele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul, cenzurând hotărârea primei instanțe reține corect, în raport cu probatoriul cauzei că în speță nu se regăsește niciuna dintre ipotezele înscrise în art. 636 Cod civil, care să justifice stingerea servituții stabilită prin decizia civilă nr.1357/8.06.1965 a Tribunalului Regional
Sunt nefondate susținerile recurentului reclamant în sensul că în cauză s-ar fi dovedit faptul că în mod curent pârâții folosesc drept cale de acces la drumul Județean ieșirea directă prin strada - și astfel s-ar confirma cazul stingerii servituții prin neuz respectiv imposibilitatea materială de exercitare a servituții (art.636-639 Cod civil). - / / -
- 5 -
In realitate, așa cum de altfel s-a stabilit prin mai multe litigii ce s-au purtat între părți finalizate cu hotărâri intrate în puterea lucrului judecat dreptul pârâților de a folosi de trecere în litigiu astfel cum a fost convenit de autorii părților și consfințit prin hotărârea judecătorească din anul 1965 nu poate fi îngrădit prin sistarea servituții astfel create.
Imprejurarea că pârâții au ieșire la calea publică prin strada - cu mijloace de transport nu este de natură a argumenta soluția instanței de fond atâta vreme cât servitutea respectivă a fost creată doar pentru trecere cu piciorul și în această modalitate este și exercitată de beneficiarii acestui drept.
Concluzionând sub acest aspect Curtea reține că instanța de apel a apreciat corect că dreptul conferit pârâților prin decizia civilă nr.1357/8.06.1965 este exercitat de aceștia în limitele în care a fost constituit - cu piciorul și pe porțiunea determinată prin hotărârea judecătorească astfel încât acțiunea reclamantului privind sistarea servituții apare neîntemeiată.
Insă, prin decizia atacată deși se apreciază, raportat la art. 630 Cod civil că sunt nefondate și capetele de cerere privind ridicarea gardului și a porților existente pe terenul reclamantului soluția dată este insuficient motivată în sensul verificării criticilor aduse de reclamant, modalității de rezolvare a cererii pe acest aspect.
In speță, obligarea pârâtului de a ridica gardul și poarta constituite la calea de acces a fost cenzurată în apel care schimbând în parte hotărârea atacată a respins acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată fără însă a se administra probatorii concludente din care să rezulte cu certitudine dacă aceste lucrări sunt necesare exercitării și conservării servituții sau din contră sunt menite să aducă o restrângere abuzivă a exercitării prerogativelor dreptului de proprietate pentru fondul aservit.
Se impune de aceea casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, instanța de trimitere urmând a dispune administrarea de probe noi pe linia considerentelor prezentei decizii.
2. Este nefondat recursul declarat de pârâți și va fi respins în baza disp. art. 312 al. 1 Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
Critica recurenților vizează un singur aspect și anume respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea acțiunii de față.
Soluția dată de tribunal acestei probleme este corectă.
In speță s-a dovedit incontestabil că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra celor două suprafețe de teren care sunt separate de calea de acces în discuție.
Astfel în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1319 din 27 decembrie 1975 și a deciziei nr.493/29 mai 1976 Consiliului Popular al comunei terenul în suprafață de 200. era la acea dată proprietate de stat,ulterior, în baza Legii nr.18/1991 reconstituit și inclus în suprafața de 1082. conform sentinței civile nr.331/2000 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte (fila 6 dosar fond).
Pe de altă parte prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.29 din 6.04.2004 (filele 4-5 dosar fond) reclamantul devine proprietarul suprafeței
- / / -
- 6 -
de 379. astfel cum este identificat ca suprafață și vecinătăți în prezentul înscris.
Este de reținut și faptul că reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate cu nr.73750/2.04.1998 de către Prefectura Județului P pentru terenul în suprafață de 200. (fila 23 dosar apel).
In raport de cele mai sus arătate Curtea, reține că nu este afectată legalitatea deciziei atacate cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâți, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN ELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul împotriva deciziei civile nr. 484 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, județul P,împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana
- - C - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
tehnored. CS/CO
3 ex./22.01.2008
909/2006 Judec.V de
a- Trib.
-
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana
