Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 455
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Constanța Pană Elena Costea C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în com., nr. 232, Cod poștal -, Județ P și de pârâții G, ambii domiciliați în com., nr. 232, Cod poștal -, Județ și, domiciliat în com., nr. 234, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 756 pronunțată la 11 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova.
Recursul formulat de G, G și - este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, iar recursul declarat de pârâtul este timbrat cu chitanța nr. - din 23 aprilie 2008 în valoare de 9,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant și recurenții-pârâți G și - reprezentați de avocat - din Baroul Prahova și recurentul-pârât reprezentat de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurenții G, G și - întâmpinare cu privire la recursul pârâtului, înregistrată sub nr. 4683 din 21 aprilie 2008.
Se comunică apărătorului recurentului întâmpinarea formulată de recurenții G, G și -.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat -, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de aderare la apel formulată de și - în condițiile art. 293 (1) Cod pr.civilă, astfel că se impune în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța și asupra cererii de aderare la apel.
În subsidiar arată că recurenții sunt nemulțumiți de faptul că decizia tribunalului cuprinde motive contradictorii, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Arată că instanțele au respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtul megelea și în subsidiar rezilierea contractului pentru neplata prețului, deși s-au făcut probe în acest sens, iar la interogatoriu s-a recunoscut că terenurile fuseseră înstrăinate din anul 1992 și se plătise prețul, iar recurentul megelea cunoștea acest aspect și fiind de rea-credință a făcut demersuri pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în care a inclus și respectivele terenuri.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.7,8, 9 Cod pr.civilă și instanțele deși au anulat certificatele de moștenitor au aplicat greșit legea și nu au constatat și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare conform dovezilor administrate.
Pentru considerentele mai sus arătate, în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și admiterea în totalitate a acțiunii promovate, cu acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că primul motiv se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, adică s-a apreciat greșit că testamentul întocmit de reprezintă un partaj de ascendent și ca atare nu mai era nevoie să se elibereze în nou certificat de moștenitor.
Al doilea motiv al recursului se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât tribunalul nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor aduse în sprijinul motivelor de apel, neputința invocării de către reclamanți a propriei turpitudini, principiu ce a fost încălcat de instanța de apel.
În consecință solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii cu privire la anularea certificatelor de moștenitor. precum și acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de recurenții G, G și - menționează că în decizia tribunalului la fila 5 s-a arătat existența cererii de aderare la apel pârâților și - și la fila 6 motivează respingerea respectivei cereri, astfel încât acest motiv de recurs este nefondat.
Pe fondul cauzei arată că pe parcursul soluționării cauzei nu s-au făcut probe cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, s-au făcut dovezi că prețul a fost plătit, fiind chiar înserat în conținutul contractului și rezultând din declarațiile martorilor audiați, iar conform răspunsului la interogatoriu, eroarea obstacol nu a existat și nu s-a pus în discuție nici o obligație în sarcina pârâtului la încheierea contractului.
Pentru considerentele arătate mai sus solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat -, având cuvântul cu privire la recursul formulat de pârâtul, arată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, motivarea instanței fiind legală, acesta neputând avea dublă calitate, de moștenitor testamentar și de moștenitor legal.
Solicită respingerea recursului acestuia ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la judecătoria Sinaia sub nr- reclamantul G în contradictoriu cu pârâții, plumb și - au solicitat să se dispună anularea certificatelor de moștenitor nr. 124 și 144 din 26.10.2006 și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1817 din 2.12.2005 de același notar public, iar în subsidiar să se dispună rezoluțiunea contractului menționat pentru neplata prețului stipulat în act.
În motivarea cererii se arată de către reclamant că, prin partajul de ascendent pentru cauza de moarte respectiv prin testamentul autentificat sub nr.4322/2.06.1993, mama reclamanților a dispus ca bunurile terenuri situate în comuna să fie lăsate copiilor săi respectiv reclamantului și celor doi pârâți -.
Fiecare dintre copii au acceptat succesiunea defunctei lor mame, au preluat imobilele în litigiu și au făcut acte de dispoziție cu privire la acestea, respectiv au încheiat antecontracte de vânzare cumpărare cu privire la terenurile respective.
Arată reclamantul că potrivit teoriei și practicii judiciare cei trei moștenitori nu mai puteau face dezbaterea succesorală legală a succesiunii defunctei lor mame, deoarece operase o transmitere a succesiunii în baza împărțelii de ascendent făcută de defunctă, dar cu toate acestea la insistențele nepotului său pârâtul, cei trei frați s-au prezentat în fața notarului public care a eliberat certificatele de moștenitor contestate, iar ulterior la data de 02.12.2006 au încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.1817 prin care toți cei trei frați au vândut nepotului lor - pârâtul, terenurile moștenite și construcțiile ridicate pe aceste terenuri.
Reclamantul menționează că a fost de bună credință la încheierea contractului pe care l-a semnat fără a primi prețul inserat în contract, fiind indus în eroare de nepotul său care-l asigurase că-i va acorda întreținere până la sfârșitul vieții și apreciază că s-a aflat în eroare ce poartă asupra naturii contractului și care exclude consimțământul - fiind o eroare obstacol.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu plata cheltuielilor de judecată de către acesta, arătând că certificatul de moștenitor eliberat de pe urma defunctei este rezultatul acordului tuturor moștenitorilor, motiv pentru care mențiunile sale fac dovada deplină împotriva acestora câtă vreme acordul de voință nu este rezultatul unui viciu de consimțământ cu atât mai mult cu cât, cu ocazia dezbaterii succesorale notariale, niciunul dintre succesori nu a ridicat vreo pretenție cu privire la testamentul din 1993.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul arată că nu s-a înțeles niciodată cu reclamantul că vor încheia un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, câtă vreme a plătit acestuia prețul stipulat în act, iar actul a fost citit în fața notarului public și semnat de reclamant.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri judecătoria Sinaia prin sentința civilă nr. 402/22.04.2007 a admis în parte acțiunea, a anulat certificatele de moștenitor nr.124 și 144/26.10.2005 eliberate de BNP din și a respins restul capetelor de cerere, ca neîntemeiate.
A reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă temeinicia primului capăt al cererii de chemare în judecată care va fi admis, urmând a se constata nulitatea celor două certificate de moștenitor contestate de reclamant.
Cu privire la capătul cererii de chemare în judecată - de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între cei trei frați pe de o parte în calitate de vânzători și pârâtul pe de altă parte în calitate de cumpărător, motivat de faptul că reclamantul G ar fi fost în eroare asupra naturii contractului ce se încheie, acesta crezând că încheie un contract cu clauză de întreținere iar în subsidiar rezoluțiunea contractului menționat întrucât pârâtul nu a achitat prețul stipulat în act, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul ar fi fost în eroare cu privire la natura contractului pe care l-a încheiat la data de 02.12.2005, cu atât mai mult cu cât susținerea acestuia referitor la faptul că s-a prezentat la notar crezând că semnează taxa moștenirii, nu poate fi primită în condițiile în care dezbaterea succesorală notarială a avut loc într-un interval de timp precedent și anume la data de 26.10.2005, dată la care au fost eliberate părților cele două certificate de moștenitor la care s-a făcut referire anterior.
Reține instanța de fond că, chiar în situația în care reclamantul ar fi dovedit faptul că s-ar fi aflat în eroare la întocmirea actului de înstrăinare, această eroare nu s-ar fi răsfrânt cu privire la întregul act ci l-ar fi afectat doar parțial, relativ la terenurile înstrăinate de reclamant, păstrându-și valabilitatea în ceea ce privește vânzarea efectuată de ceilalți doi frați și anume de pârâții și -.
Instanța de fond arată că nu se poate reține nici faptul că nu s-ar fi achitat prețul stipulat în actul de vânzare cumpărare, în condițiile în care chiar reclamantul le-a spus martorilor și că a încheiat actele de vânzare la notar și a primit prețul vânzării de la pârâtul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul G și pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul reclamant Gac riticat sentința arătând că a fost indus în eroare de către nepotul său care l-a asigurat că-i va acorda întreținere până la sfârșitul vieții, cu răspunsurile pârâților la interogatoriu ce se coroborează cu depozițiile martorilor săi făcând dovada susținerilor sale atât cu privire la eroarea obstacol cât și referitor la neplata prețului.
Arată că din probatoriul administrat rezultă că pârâtul cunoștea la încheierea actului de vânzare cumpărare că terenurile respective erau promise la vânzare și că nu se mai aflau în stăpânirea sa și a celorlalți doi pârâți urmărind prin contract un scop ilicit.
Critică apelantul sentința arătând că instanța de fond a dispus anularea celor două certificate de moștenitori în baza cărora s-a făcut transmiterea către pârâtul a terenurilor în litigiu, pârât ce a fost de rea credință la încheierea actului de vânzare cumpărare, sens în care operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului transmițătorului atrag caducitatea actului în ceea ce-l privește pe terțul achizitor.
Menționează apelantul reclamant că transmiterea proprietății de la acesta la pârât a avut la bază acte anulate de către instanță și nimic nu împiedică desființarea în tot a contractului de vânzare cumpărare.
Apelantul pârât critică sentința arătând că instanța de fond nu a avut în vedere certificatul de moștenitor de pe urma defunctei care face dovada deplină împotriva tuturor succesorilor inclusiv a reclamantului G, recunoscându-și în acest mod reciproc drepturile succesorale și consimțind la toate mențiunile din el referitoare la calitatea de succesor, întinderea drepturilor succesorale, masa succesorală.
Arată apelantul că nu s-a făcut dovada că eliberarea certificatului de moștenitor este rezultatul unui viciu de consimțământ și ca atare reclamantul ar putea în acest mod,fiindu-i viciat consimțământul să solicite anularea certificatului iar instanța de fond prin admiterea capătului de cerere privind anularea certificatelor de moștenitor a invalidat principiul conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine conferind reclamantului dreptul de a-și invoca propria culpă a neuzului testamentului în fața notarului în obținerea anulării certificatului de moștenitor.
Critică apelantul sentința arătând că instanța de fond în mod eronat a admis anularea în totalitate a certificatului de moștenitor, întrucât reclamantul este numai unul din descendenți și instanța nu poate dispune din oficiu fără a fi investită cu privire la drepturile celorlalți descendenți care nu au înțeles să solicite anularea acestui certificat.
Apelantul susține că instanța de fond în mod eronat a apreciat că această greșeală se răsfrânge și asupra certificatului de moștenitor al soțului supraviețuitor G și a anulat și acest certificat, deși prin testamentul lui acesta a testat și averea soțului său, situație de neacceptat.
Fiecare dintre părți a formulat întâmpinare la apelul celeilalte,prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Pârâții G și - au formulat atât întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de pârâtul și totodată au formulat cerere de aderare la apelul formulat de reclamantul G în temeiul art.239 Cod pr.civilă, prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii sub celelalte capete de cerere formulate de reclamant și a cererii de aderare la apel. Au susținut aceștia că pârâtul a fost de rea credință deoarece a ridicat certificatele de moștenitor, fără acordul lor și tot el s-a ocupat de vânzarea bunurilor.
În apel au fost depuse înscrisuri.
Tribunalul Prahova, a pronunțat decizia nr. 756 din 11 decembrie 2007, prin care a respins apelurile formulate de reclamantul G, pârâtul și pârâții Gh. și -.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G, pârâții Gh., - și.
Pârâtul a invocat nulitatea prevăzută de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut că toți pârâții au dobândit bunurile rămase de pe urma defunctei - în temeiul împărțelii testamentare de ascendent, în masa succesorală neintrând cote indivize, că bunurile atribuite în stare divizată la momentul deschiderii succesiunii. Susține recurentul că testamentul lui de care se prevalează reclamantul a fost întocmit în anul 1993, iar ulterior acesta împreună cu pârâții, au încheiat o chitanță sub semnătură privată pentru vânzarea unor terenuri, iar ulterior s-au prezentat toți la notar solicitând eliberarea de certificate de moștenitor fără a face vorbire de existența aceluiași testament.
Consideră recurentul că prin certificatul de moștenitor de pe urma lui G se face dovada calității de succesor, întinderea drepturilor și cuprinsul masei succesorale, iar pe parcursul soluționării cauzei nu s-a făcut dovada că eliberarea acestui certificat de moștenitor este rezultatul unui viciu de consimțământ care să ducă la anularea acestuia și ca atare potrivit disp.art. 1340 cod civil nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine, iar instanța de fond prin admiterea acestui capăt de cerere a invalidat acest principiu.
Se arată în continuare,că instanța de fond în mod eronat a admis anularea în totalitate a certificatelor de moștenitor deoarece reclamantul este doar unul din descendenții Gh. și instanța nu poate dispune din oficiu, fără a fi investită cu privire la drepturile celorlalți moștenitori, care nu au solicitat anularea acestui certificat.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și a deciziei în sensul respingerii cererii, privind anularea certificatelor de moștenitor.
Reclamantul G și pârâții Gh. și - au invocat nulitățile prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă în sensul că Tribunalul Prahova nu s-a pronunțat asupra cererii de aderare la apel formulată de și -, cerere ce a fost formulată în temeiul art.293 (1) Cod pr.civilă acesta constituind un motiv de casare a deciziei și de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe pe această cerere de aderare la apel.
Se susține în continuare că decizia criticată conține motive contradictorii, deoarece instanța nu a avut în vedere faptul că în urma insistențelor pârâtului, la data de 26.2005 s-au prezentat în fața notarului public care a eliberat certificatele de moștenitor nr.124 și nr.144 privind pe defuncții și G, ridicând ulterior certificatele de moștenitor fără acordul celorlalți succesori, s-a ocupat de documentația pentru vânzare și a inclus în contract și terenurile vândute anterior, dar fără a achita prețul.
Precizează recurenții, că instanțele nu au avut în vedere faptul că acest contract a fost lipsit de consimțământ aceasta fiind o eroare obstacol și nici nu s-a avut în vedere faptul că principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul ceea ce pârâtul nu a făcut.
Mai mult decât atât nu au fost avute în vedere răspunsurile la interogatoriu și probele administrate în cauză,din care rezultă că pârâtul cunoștea la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare că terenurile erau vândute și nu se mai aflau în posesia și proprietatea lui G, și -.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe cererea de aderare la apel, iar în subsidiar se solicită admiterea și modificarea în totalitate a ambelor hotărâri, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Având în vedere faptul că instanța de recurs poate să grupeze argumentele pentru a răspunde la motivele de recurs formulate, Curtea va răspunde tuturor criticilor formulate;
Cu privire la recursul formulat de reclamantul G Curtea constată că nu este fondată critica prin care se arată că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea de aderare la apel deoarece așa cum rezultă atât din considerentele deciziei cât și din dispozitivul acesteia s-a pronunțat cu privire la această cerere.
La filele 5 și 6 din decizie se face referire în mod expres la cererea de aderare la apel,arătându-se că,tribunalul nu va avea în vedere susținerile pârâților Gh. și - din cererea de aderare la apelul formulat de apelantul G", iar prin dispozitivul acestei decizii se resping toate apelurile formulate în cauză inclusiv apelul formulat de pârâții Gh. și -, așa încât greșit se susține că instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest apel.
În ceea ce privește restul criticilor, Curtea constată că din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1817/2 decembrie 2005 al, rezultă care a fost cuantumul prețului vânzării, că acest preț cumpărătorii l-au primit în întregime la data autentificării, așa încât sunt nefondate criticile formulate sub acest aspect.
Mai mult decât atât, din depoziția martorilor reiese împrejurarea că li s-a comunicat că s-ar fi încasat o sumă de bani iar actul autentic îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1173 Cod civil, iar critica potrivit căreia recurentul reclamant a fost indus în eroare de care i-a promis că îi va acorda întreținere este nefondată, deoarece nu este nici un suport probator, atâta vreme cât pentru ceea ce s-a vândut s-a achitat prețul, iar alte probe în acest sens nu au fost făcute.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul se constată că susținerea acestuia conform căreia nu s-a făcut dovada că certificatul de moștenitor de pe urma defunctei este rezultatul unui viciu de consimțământ este nejustificată deoarece reclamantul G și pârâții Gh. și - au dobândit bunurile rămase de pe urma defunctei în temeiul împărțelii testamentare de ascendent, în masa succesorală neintrând cote indivize ci bunurile erau atribuite în stare divizată de la momentul deschiderii succesiunii.
Aceștia nu aveau calitate dublă de moștenitori legali și legatari, în momentul în care s-au prezentat la notariat, pentru a dezbate succesiunea defuncților, nu au renunțat expres la moștenire, dezbaterea succesiunii fiind realizată în temeiul împărțelii testamentare de ascendent făcută de defuncta.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate, și pe cale de consecință în temeiul art.312 Cod pr.civilă le va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile formulate de reclamantul, domiciliat în com., nr. 232, Cod poștal -, Județ P și de pârâții G, ambii domiciliați în com., nr. 232, Cod poștal -, Județ și, domiciliat în com., nr. 234, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 756 pronunțată la 11 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Constanța Pană Elena Costea
- - C - - -
Grefier,
- -
Red. EC/BA
2 ex./12.05.2008
f- Jud.
a- Trib.
-
Operator dedate cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Constanța Pană Elena Costea
