Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 456/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 456
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena Costea
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții, domiciliat în B- -A.B,.45, sector 3, și, ambii domiciliați în B- sector 1, împotriva deciziei civile nr. 18 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. sat nr. 178 jud. D, precum și cu pârâtele și, ambele domiciliate în B- sector 1,., domiciliată în B- -A.B,.51, sector 3 și, domiciliată în com., sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns recurenții-pârâți, reprezentat, și, ambii asistați de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. - din 22 aprilie 2008, intimatele-pârâte și, ambele asistate de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale din 3 aprilie 2008 și intimata-reclamantă, asistată de același avocat, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimatele, și întâmpinare, înregistrată sub nr.4460 din 16 aprilie 2008, la care au atașat împuternicire avocațială din 3 aprilie 20008, precum și copie xerox a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 28 februarie 2008 nr.904/P/2007.
Se comunică întâmpinarea apărătorului recurenților.
Avocat depune chitanțele nr. -, - și - toate din 23 aprilie 2008 în valoare de câte 9,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,45 lei, precum și o cerere, pe care o susține oral, arătând că a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea cauzei, conform certificatului de grefă anexat cererii, dosarul format a primit termen de judecată la 8 octombrie 2008, astfel că se impune amânarea judecății după această dată pentru a se vedea soluția dată de respectiva instanță. Solicită totodată, amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată azi și învederează instanței că recursul formulat de pârâții și a fost trimis tribunalului Dâmbovița în același plic cu recursul promovat de pârâtul.
Avocat, având cuvântul, arată că se opune amânării cauzei, termenul acordat de instanța supremă cererii de strămutare fiind foarte, iar în cadrul respectivei cereri nu s-a solicitat și suspendarea soluționării prezentei cauze, încercându-se astfel doar tergiversarea judecății. Precizează că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal, astfel că recurenții puteau lua cunoștință de conținutul acesteia în timp util.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenți pentru două considerente, respectiv: cererea de strămutare a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, dovada fiind depusă la dosar, însă legislația în vigoare nu obligă instanța să suspende cauza până la soluționarea unei astfel de cereri, iar termenul acordat este foarte, precum și pentru faptul că legislația în vigoare, atât internîă, cât și europeană, nu prevede un text de lege pentru amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de conținutul întâmpinării, motive pentru care lasă dosarul la ordine.
La a doua strigare au răspuns aceleași părți.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate în scris. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că deși recurenții au criticat hotărârile pentru că nu au anulat contractul de vânzare-cumpărare, nu au făcut nici un fel de dovezi ale susținerilor lor, bolile autorului invocate de aceștia fiind boli specifice vârstei, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat și păstrarea hotărârilor care sunt legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17.03.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea defunctului, decedat la 17.12.2002, să se constate că moștenitorii defunctului sunt reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu coata de din masa bunurilor de împărțit, și, în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu cota de 3/16 din masa succesorală, precum și care vine la moștenire prin reprezentarea mamei sale, decedată la 17.01.2003 și de asemenea, să se constate că masa de partaj se compune din bunuri imobile terenul și să se dispună sistarea stării de indiviziune prin aplicarea dispozițiilor art.723 Cod civil.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 17.12.2002 a decedat, soțul acesteia și autorul pârâților, rămânând ca bunuri terenuri reconstituite pe numele defunctului pe baza legilor funciare, fiind emise titluri de proprietate cu nr.44789/11.03.1996 și -/8.04.2004.
Reclamanta a mai precizat că împreună cu ceilalți moștenitori a sesizat notariatul pentru deschiderea și dezbaterea succesiunii, procedură finalizată prin emiterea certificatului de moștenitor nr.48/9.10.2003 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.52/11.04.2004, care a consemnat și bunurile ce compun masa succesorală și care urmează a fi împărțite, respectiv suprafața de 22.000 mp. teren arabil situat în extravilanul comunei, tarlaua 13 parcela 58/2, suprafața de 16.300 mp. teren arabil situat tot în extravilanul comune tarlaua 14 parcela 77/4/1, suprafața de 31.935 mp. teren arabil situat în extravilanul comunei tarlaua 14 parcela 77/3/8 și suprafața de 5600 mp. teren arabil situat în extravilanul comunei tarlaua 17 parcela 105/11.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.700-728 și urm.Cod civil, art.673 Cod pr.civilă, Legea nr. 319/1944 și Legea nr.603/1943.
S-au atașat acțiunii titlurile de proprietate privind reconstituirea suprafețelor de teren pe numele autorului, certificatele de moștenitor și actele de stare civilă ale părților.
La dosarul cauzei s-au formulat cereri completatoare din partea pârâtului, prin care solicită completarea masei succesorale cu un teren în suprafață de un hectar situat în intravilanul comunei, pct.Podul lui ", o casă bătrânească, fânar, bucătărie de vară, grajd și un hectar teren loc de casă și de asemenea cerere reconvențională, iar celelalte părți au depus întâmpinare și cereri completatoare.
La solicitarea părților prima instanță a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, cu interogatoriu și prin încheierea interlocutorie din 14.02.2007 a admis în parte și în principiu cererea principală, a respins în principiu cererea reconvențională a pârâtului, precum și cererea formulată de pârâtul, depusă la data de 14.02.2007, după administrarea probatoriului, a constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la 17.12.2002, iar ca moștenitori succesorii legali ai defunctului conform certificatului de moștenitor eliberat de Biroul Notarului Public.
S-a stabilit de asemenea masa bunurilor deîmpărțit ce se compune din suprafețele de teren înscrise în certificatul de moștenitor și în conformitate cu art.6736
Cod pr.civilă s-a numit expert specialitatea topografie și agricultură care să identifice, să măsoare și să evalueze terenurile, formulând și propuneri de lotizare finală.
În considerentele încheierii interlocutorii prima instanță a reținut că în urma probatoriului administrat s-a făcut dovada că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori legali reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții, și, descendenți de gradul I și prin reprezentare a defunctei, fiică, conform certificatului de moștenitor întocmit la dezbaterea succesiunii.
Cu privire la masa succesorală s-a apreciată că s-a făcut dovada bunurilor imobile, respectiv terenurile reconstituite potrivit legilor funciare, prin titlurile emise pe numele defunctului rămase în patrimoniul său la decesul acestuia.
S-a mai reținut că din terenul reconstituit defunctului, aceste împreună cu soția sa au înstrăinat cu act autentic încheiat în anul 1999 suprafața de 10100 mp. contractul de vânzare cumpărare nr.2386/2000, prin care a înstrăinat suprafața de 1867 mp. teren situat în pct.Acasă, împreună cu imobilul casă în suprafață de 94 mp. și magazia fiicei lor și prin contractul de vânzare cumpărare nr.2385/2000 defunctul a înstrăinat fiicei sale terenul în suprafață de 179 mp. situat în intravilanul comunei, având număr cadastral provizoriu 312/1 și suprafața de 1019 mp. număr cadastral 313/1, terenuri care nu mai pot fi incluse în masa bunurilor succesorale de împărțit.
Ca o consecință, s-a apreciat că urmează a fi respinsă î principiu cererea completatoare formulată de pârâtul privind aducerea la masa de partaj acestor terenuri, precum și cea formulată de același pârât de constatare a nulității absolute a contractelor autentice menționate, determinate de lipsa consimțământului și a capacității prevăzute de art.948 Cod civil, în cauză nefăcându-se nici o dovadă a celor susținute, dimpotrivă actul medical eliberat de Cabinetul medicului din comuna, din care rezultă că pacientul, decedat la 17.12.2002, nu a figurat cu boli care să-i afecteze discernământul, ci numai cu cele caracteristice vârstei.
După efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză, aceeași instanță prin sentința civilă nr.1890/16.05.2007 a admis în parte cererea principală, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul și a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale a defunctului, omologând raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G, în variantă unică - completare II.
De asemenea, făcând aplicațiunea art.274 Cod pr.civilă pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere considerentele încheierii interlocutorii, prin care au fost rezolvate în principiu atât cererea principală, cât și cererea reconvențională formulate de pârâtul și prin care s-au stabilit moștenitorii și cotele legale ale fiecăruia, precum și masa bunurilor de împărțit.
Referitor la cererea reconvențională s-a apreciat pe de o parte că bunurile solicitate a fi aduse la masa de partaj și anume terenul intravilan și imobilele situate pe acesta au făcut obiectul a două contracte autentice de vânzare cumpărare și deci nu pot fi reținute la masa de partaj, iar pe de altă parte nu s-a făcut nici o dovadă că la încheierea acestor contracte a lipsit consimțământul vânzătorului sau acesta a fost alterat, probatoriile administrate demonstrând faptul că la momentul întocmirii acestor acte defunctul nu suferea de vreo boală care să-i afecteze consimțământul (în acest sens dovada medicală eliberată de medicul de familie).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul -reclamant și pârâtul, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut de către cei doi apelanți că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând disp.art.966 și 968 Cod civil, respingând cererea reconvențională formulată de, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare cumpărare. ignorând probatoriile din care rezultă că în speță suntem în prezența unei cauze ilicite, cele două contracte fiind încheiate numai cu scopul diminuării patrimoniul autorului, care conducea la nulitatea actului.
Un alt motiv de apel îl constituie fraudarea legii, în acest sens instanța de fond trecând sub tăcere faptul că cele două contracte a căror nulitate absolută a fost solicitată reprezintă în realitate o fraudă la lege.
Ultimul motiv de nelegalitate susținut de apelanți îl constituie încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.304 pct.8 Cod pr.civilă, în sensul că interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul neîndoielnic al acestuia, în loc să constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare cumpărare, a dat o interpretare greșită a actului juridic în sensul de negotium, constatând că aceste contracte sunt operațiuni juridice licite.
În acest sens s-a susținut că din probele administrate a rezultat că defunctul prezenta grave maladii care îi afectau voința, iar discernământul la data perfectării celor două contracte trebuia pus serios sub semnul întrebării.
Sub acest aspect instanța nu a dispus efectuarea unor expertize grafologice la momentul contestării semnăturilor din acte în comparație cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.
S-a mai invocat și eroarea în care s-a aflat defunctul la momentul încheierii celor două acte juridice, de fapt el neavând reprezentarea realizării la momentul încheierii acestora.
Intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea celor două apeluri ca nefondate, susținând că întreaga argumentație a motivelor de apel este contrazisă de dovezile administrate în cursul cercetărilor judecătorești.
În acest sens s-a menționat că cei doi apelanți contestă dreptul proprietarului de a se bucura de lucrul său, iar pe de altă parte din nici o probă a dosarului nu rezultă că voința reală a defunctului la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ar fi fost alta decât cea exprimată în cuprinsul acestora.
S-a susținut că succesiunea de pe urma defunctului a fost dezbătută în procedura notarială finalizată prin cele două certificate, înscrisuri care stabilesc compunerea masei succesorale și cotele și calitatea fiecărei părți care vine la moștenire, acte care nu au fost niciodată contestate, instanța de fond dându-le eficiența juridică cuvenită.
De asemenea, în ce privește consimțământul nu s-a făcut nici o probă cu privire la vicierea acestuia, iar probele dosarului au arătat că defunctul autor suferea de boli cronice, dar care nu îi altera capacitatea de exercițiu și reprezentarea consecințelor juridice ale actelor sale.
Cu privire la expertiza solicitată prin motivele de apel s-a apreciat că nu se impunea a fi efectuată, în condițiile în care nu s-a prezentat nici un început de dovadă care să pună sub semnul îndoielii semnăturile consemnate în fața notarului.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 18 din 15 ianuarie 2008 prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtul și pârâții -reclamanți și.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că nu s-au încălcat dispozițiile art.966 și art.968 cod civil referitoare la fraudarea legii, întrucât susținerile apelanților în acest sens nu au suport probator.
Referitor la lipsa consimțământului autorului la încheierea celor două acte apelanții au invocat grave afecțiuni de care suferă autorul și care i-ar fi afectat consimțământul, dar pe care nu le-au putut proba.
S-a mai reținut de asemenea că masa succesorală a bunurilor de împărțit, compunerea acesteia și cotele ce le revin fiecăruia dintre moștenitori, au fost stabilite prin cele două certificate de moștenitor, eliberate în urma dezbaterii succesiunii, care nu au fost contestate de părți și astfel își păstrează forța juridică în ceea ce privește aspectele pe care le consemnează.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul și pârâții-reclamanți și.
Deși cererile de recurs ale recurenților sunt separate, motivele invocate sunt identice și anume:
Se critică decizia recurată pentru motive de nelegalitate, în sensul că s-au încălcat dispozițiile art.966 Cod civil.
Se motivează în fapt referitor la acest motiv de nelegalitate că cele două contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate numai în scopul diminuării patrimoniului autorului părților din proces încălcându-se în mod flagrant atât dispozițiile art.966 Cod civil și disp.art.968 Cod civil - fraudarea legii.
Se arată în continuare că instanțele anterioare nu au avut în vedere că fraudarea legii, privitor în materia contractuală, constituie acea operațiune juridică prin care anumite persoane, aflate în conivență, încheie un contract nu pentru a-și exercita drepturile ce ar rezulta din aceasta potrivit naturii sale, ci exclusiv pentru a dobândi o situație juridică ce atrage în incidența unor dispoziții legale favorabile de care nu ar fi putut să beneficieze pe o altă cale.
Al doilea motiv de recurs este întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă în sensul că instanțele interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al acestora și anume.
Instanța de fond și apel în loc să constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare cumpărare, a dat o greșită interpretare a actului juridic în sensul de negotium constatând că aceste contracte reprezintă operațiuni juridice licite.
Referitor la acest motiv de nelegalitate se motivează în fapt că din probele administrate în cauză a rezultat că defunctul prezenta grave maladii care îi afectau voința, iar discernământul său la data perfectării celor două contracte de vânzare cumpărare, trebuiau pus serios sub semnul întrebării, aspect ignorat de instanțe, precum și faptul de a dispune efectuarea unei expertize grafologice.
Privitor la componența masei succesorale stabilită prin certificatele de moștenitor, susțin recurenții că au fost induși în eroare de intimatele -reclamante.
Din partea intimatelor s-a depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât susținerile din motivele de recurs nu au suport probator. Alăturat întâmpinării s-a depus rezoluția de neîncepere a urmăririi penale (28.02.2008) față de făptuitoarele intimate cercetate sub aspectul infracțiunilor prevăzute de disp.art. 288, 291 și 293 Cod penal.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului dar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată pentru toate recursurile:
Privitor la primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Potrivit acestui text de lege modificarea sau casarea hotărârii se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se susține prin motivele de recurs că la pronunțarea hotărârii apelate s-au încălcat dispozițiile art.966 și 968 Cod civil care privesc,cauza convențiilor ".
,Cauza" celor două acte de vânzare cumpărare a căror nulitate se solicită a se constata este licită pentru următoarele:
Recurenții referitor la nulitatea invocată nu au produs probe care să conducă la convingerea că la încheierea celor două acte nu s-au respectat condițiile de fond și formă prevăzute de lege.
Martorii audiați în cauză pe aspectul fraudei la lege și a lipsei consimțământului autorului părților din proces la încheierea actelor juridice, au declarat că defunctul avea discernământ integru și avea reprezentarea faptelor sale.
Referitor la falsul și uzul de fals, utilizate de intimați la încheierea actelor s-a pronunțat instanța penală în sensul că s-a dispus neînceperea măsurii penale față de făptuitoare.
Ca urmare, față de cele sus arătate, este cert că cele două acte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea cerințelor legale fiind perfect legale.
Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.8 Cod pr.civilă.
Potrivit textului de lege sus arătat, hotărârea poate fi modificată sau casată, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin invocarea acestui motiv de nelegalitate, recurenții aveau obligația să arate în motive în ce consta schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic.
Or, referitor la acest motiv de nelegalitate, recurenții critică modalitatea de apreciere a probelor și faptul că instanțele nu au dispus și efectuarea unei expertize grafologice, aspecte care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct.8 Cod pr.civilă.
Concluzia la care a ajuns instanța în urma analizării certificatelor de moștenitor este reală, întrucât aceste acte nu au fost contestate de părți și se referă chiar la compunerea masei succesorale.
Recurenții mai invocă ca temei de drept și dispozițiile art. 304 pct. 3 și 4 Cod pr.civilă, dar, doar cu titlu enunțiativ, fără a motiva în fapt, în ce sens s-a dat hotărârea cu încălcarea competenței altei instanțe sau în ce măsură a depășit instanța atribuțiile puterii judecătorești.
Concluzionând, hotărârea recurată este legală, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod pr.civilă referitoare la casarea sau modificarea hotărârii.
Așa fiind, Curtea în baza art. 312(1) Cod pr.civilă va respinge recursurile ca nefondate și va menține ca legală hotărârea recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatele și reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții, domiciliat în B- -A.B,.45, sector 3, și, ambii domiciliați în B- sector 1, împotriva deciziei civile nr. 18 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. sat nr. 178 jud. D, precum și cu pârâtele și, ambele domiciliate în B- sector 1,., domiciliată în B- -A.B,.51, sector 3 și, domiciliată în com., sat, jud.
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatele și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.MD/BA
2 ex./13.05.2008
1650/2006 Jud.Târgoviște
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Constanța Pană, Elena Costea
