Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 46
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva OG deciziei civile nr.560/A/03.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- în contradictoriu cu pârâții intimați, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs declarat în termen și legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10.300 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin decizia civilă nr.560/A din 3 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva OG Sentinței civile nr.11457/20.11.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
În consecință, tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a respins acțiunea formulată de reclamant, prin care a solicitat să se constate că pe imobilul înscris în CF nr.13377 T, nr.top 6805/I, a supraedificat o construcție și să se dispună autorizarea intabulării dreptului de proprietate în CF, cu titlu de edificare, bun propriu, asupra construcției supraedificate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul este OG proprietarul apartamentului nr.1 și suprafeței de 234 mp, iar pârâtul Statul Român este proprietarul apartamentului nr.2 și suprafeței de 78 mp, înscrise în CF nr.13377 T, nr.top 6805/1.
Că, fără a efectua o sistare de indiviziune, reclamantul a supraetajat construcția inițială, ridicând trei etaje și o mansardă și extinzându-se și asupra apartamentului nr.2, proprietatea statului, astfel că i s-a refuzat eliberarea certificatului de urbanism și s-a încheiat proces verbal de constatare a contravenției nr.164/23.08.1995 de către Primăria T, prin care s-a dispus aducerea clădirii la forma prevăzută în proiect.
Prima instanță a mai avut în vedere că, potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul, reclamantul nu a prezentat documentele încheiate pe parcursul executării lucrărilor pe faze de construcții, iar potrivit memoriului tehnic efectuat de ing.Suma clădirea nu are asigurate condiții normale de exploatare, putând apărea degradări structurale majore la incidența unui cutremur, astfel încât reclamantul nu poate intra în legalitate printr-o acțiune bazată pe încălcarea legii și invocând propria culpă.
Prin apelul declarat în cauză, reclamantul a solicitat schimbarea sentinței și admiterea acțiunii sale, arătând că prima instanță nu a motivat în fapt și în drept hotărârea și nu a ținut cont de concluziile expertului, potrivit cărora structura de rezistență a construcției permitea susținerea supraedificatei, astfel că se impunea a se reveni cu adresă către expert pentru a propune o variantă de intabulare a construcțiilor.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamantului, reținând, în esență, că indiferent de demersurile ulterioare ale reclamantului pentru intrarea în legalitate, instanța nu poate dispune admiterea acțiunii câtă vreme supraedificarea se extinde și asupra apartamentului nr.2, proprietatea Statului Român.
Că, reclamantul are situația juridică a de rea-credință, întrucât avea cunoștință că se extinde și asupra apartamentului proprietatea Statului Român, astfel că, potrivit art.494 civ. acesta din urmă are dreptul de opțiune între a păstra construcția supraedificată, devenind proprietarul său în virtutea accesiunii, cu obligația de a despăgubi constructorul și a solicita ridicarea, pe cheltuiala sa, a lucrărilor făcute; instanța nu poate interveni în acest drept de opțiune al proprietarului câtă vreme acesta nu a avut o atitudine abuzivă, în sensul că nu a stat în pasivitate pe perioada efectuării lucrărilor, ci, dimpotrivă, a dispus în mod clar asupra limitelor în care trebuiau edificate construcțiile, emițând autorizația de construire și sancționând încălcarea acestei autorizații prin procesul verbal de contravenție nr.164/23.08.1995.
Instanța de apel a mai reținut că, potrivit procesului verbal de contravenție și atitudinii constante a pârâților Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T pe parcursul procesului de față, aceștia au solicitat reclamantului, constructor de rea-credință, ridicarea construcțiilor edificate, astfel încât instanța nu poate trece peste acest act de opțiune și să admită cererea de chemare în judecată.
Cât privește motivul de apel potrivit căruia hotărârea primei instanțe nu a fost motivată în fapt și în drept, tribunalul a stabilit că este neîntemeiat, deoarece judecătoria a expus în mod corect situația de fapt și chiar dacă nu a precizat în mod explicit temeiul de drept al soluției pronunțate, în motivarea hotărârii aceasta a făcut trimitere la condițiile prevăzute de Legea nr.50/1991 pentru autorizarea construcțiilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul OG, solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea efectuării unui supliment la raportul de expertiză care să cuprindă o propunere de intabulare a construcției în cartea funciară, iar în subsidiar, modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul recurent a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. arătând că expertul numit în cauză a menționat faptul că imobilul poate fi intabulat în CF dacă se vor face modificările construcției în sensul celor solicitate de expert, iar cauza a fost suspendată mai bine de doi ani, timp în care recurentul a efectuat modificările necesare la imobil.
Recurentul a mai învederat că, la ultimul termen de judecată, instanța de apel a revenit asupra dispozițiilor date expertului de a propune o variantă de înscriere a construcției în cartea funciară, precizând că astfel, după ce a plătit taxa de timbru la valoarea imobilului și pentru petitul privind intabularea, instanța i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil și s-a antepronunțat cu privire la soluția ce a urmat să o dea.
Totodată, recurentul a susținut că în mod greșit instanța a înlăturat concluziile expertului și a respins acțiunea, în condițiile în care acesta a arătat că imobilul din litigiu are o structură de rezistență ce permite susținerea edificatei, astfel că se impunea a se reveni cu adresă la expert pentru a prezenta o variantă de intabulare.
De asemenea, reclamantul recurent a învederat că este constructor de bună credință și că a refăcut construcția care corespunde din punctul de vedere al rezistenței, conform expertului în rezistență, precizând că în mod nelegal instanța de apel a invocat în motivarea deciziei dispozițiile art.494 civ. și faptul că reclamantul a fost de rea credință câtă vreme niciuna din părți nu a invocat aceste dispoziții, neacordându-i-se posibilitatea să probeze că a fost constructor de bună credință.
Pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului Taf ormulat întâmpinare în cauză, însă, având în vedere că acest înscris nu a fost depus în termenul prevăzut de art.308 al.2 pr.civ. Curtea a apreciat că are semnificația unor concluzii scrise.
În urma examinării deciziei atacate în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.480 și 494.civ. Legii nr.50/1991, Legii nr.7/1996 și art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul declarat de reclamant, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Autorizația de construire nr.268/08.06.1992 a fost eliberată pentru supraetajarea construcției cu un etaj și o mansardă, iar reclamantul a edificat trei etaje și o mansardă, extinzând construcția și deasupra apartamentului nr.2, proprietatea Statului Român, astfel încât reclamantul a încălcat dreptul de proprietate al Statului Român consacrat de dispozițiile art.480 civ. și este constructor de rea-credință conform art.494 civ. în condițiile în care a fost și sancționat în baza Legii 50/1991, prin procesul verbal de contravenție nr.164/1995, prin care s-a dispus aducerea clădirii la forma prevăzută în proiect, ceea ce nu s-a realizat.
În atare situație, reclamantul nu poate invoca propria turpitudine pentru a obține foloase în avantajul său, așa încât cele două instanțe au apreciat în mod corect că se impune soluția respingerii acțiunii sale.
Pe de altă parte, reținând că reclamantul este constructor de rea credință și că realizarea supraedificatei în această formă reprezintă un abuz de drept, în mod corect tribunalul a reținut că dreptul de opțiune între păstrarea construcției edificate deasupra apartamentului nr.2 și ridicarea acestei construcții aparține doar Statului Român, pentru că, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna ca instanța să aprobe încălcarea dreptului de proprietate al acestui pârât.
Sintetizând cele de mai sus și reținând, pe de o parte, încălcarea de către reclamant a Legii nr.50/1991, iar pe de altă parte, a dreptului de proprietate al pârâtului, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a apreciat ca inutilă cauzei efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru propunerea unei variante de intabulare, așa încât critica deciziei recurate din acest punct de vedere este neîntemeiată.
În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că toate criticile formulate de recurent vizând dispozițiile art.304 pct,7, 8 și 9.pr.civ. sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.312 pr.civ. să respingă recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva OG Deciziei civile nr.560/A din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.GO/22.01.2009
Tehnored.MM/2 ex/23.01.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
