Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6013/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 46/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SRL T, împotriva sentinței civile nr.1428 din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, având ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă SC SRL, prin consilier juridic G, cu delegație atașată la fila 66 dosar, intimații reclamanți, G, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.3/06.01.2010 atașată la fila 67 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 27.11.2009.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării consilierului juridic al recurentei pârâte, care arată că are cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentei pârâte SC SRL, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimaților reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1428/15.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dmis acțiunea reclamanților:, G, împotriva pârâtei SRL - T M; a constatat că munca prestată de reclamanți se încadrează în grupa I de muncă în perioadele după cum urmează: - 01.07.1985 - 01.06.1997 și 01.05.1998 - 01.04.2001; - 19.04.1974 - 15.03.1994; G - 01.10.1986 - 01.04.2001; - 10.06.1975 - 01.06.1997 și 01.02.1998-01.12.1999; - 09.10.1972 - 07.08.1074 și 01.09.1981 - 01.11.1993; - 25.02.1976 - 01.06.1997; - 14.06.1977 - 20.06.1997 și 17.11.1997 - 01.10.1998; - 06.03.1987 - 01.11.1993 și 16.11.1999 - 01.04.2001; - 24.01.1966 - 20.02.1995; - 04.12.1978 - 01.12.1993; - 14.08.1974 - 01.12.1984; lagăr - 15.09.1976 - 01.02.1990; - 21.10.1990 - 01.06.1997 și 01.04. 1998 - 01.04.2001; -12.09.1987 - 01.06.1997 și 18.12.1997 - 01.04.2001; -27.09.1979 - 07.10.1989; 01.02.1990 - 13.04 .1990și 01.10.1999-01.04.2001; - 20.10.1973 - 01.07.1974; - 24.10.1978 - 20.06.1997 și 01.02.1998 - 01.04.2001; lonașcu -18.03.1969-09.04.1973 și 16.10.1976 - 31.12.1991; - 01.04.1992 - 01.08.1996; - 01.07.1974 - 01.06.1997 și 23.02.1998 - 01.04.2001; - 28.07.1976 - 17.02.1978 și 15.06.1979- 22.07.1994; - 29.05.1973 - 21.02.1976 și 21.06.1977 - 01.10.1984; - 04.04.1983 - 01.03.1997 și 26.01.1998 - 01.04.2001; - 01.06.1977-01.10.1993; a obligat pârâtul să efectueze înscrierea în carnetele de muncă, mențiunile privitoare la grupa I de muncă, pentru fiecare dintre reclamanți, la act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, în calitate de angajați ai SC "T" SA, au prestat activitate în grupa I de muncă, în perioadele arătate de către aceștia în tabelul anexă la cererea introductivă, perioade când în mod nejustificat, conducerea societății, i-a trecut pe petenți în grupa a II-a de muncă.
Conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub numărul 3681/02.09.2004, SC "T"SA transferă SC "" SA, dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, cea din urmă societate, obligându-se totodată să preia, să păstreze și să gestioneze arhiva SC "T"SA, ceea ce echivalează cu un transfer al unei părți din societate, acest transfer având drept consecință îndreptățirea salariaților să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din raporturile de muncă, potrivit art.169 Codul muncii.
Instanța de fond a mai reținut că SC "" SA este asociat unic al SC " " SRL T M, pârâta din cauză, dovadă fiind Certificatul constatator nr.20293/06.07.2006, emis de ORC
Verificând mențiunile din carnetele de muncă depuse la dosar de către reclamanți, s-a constatat că la rubrica angajator, este precizat SC "" SA, filiala TMi ar din aceste mențiuni nu rezultă că ar fi intervenit vreo modificare din punct de vedere al încadrării salariale sau a locului de muncă, aspecte care să justifice trecerea acestora într-o altă grupă de muncă.
Din conținutul Procesului Verbal, încheiat la data de 17.03.2004, s- reținut că la un număr mare de salariați de pe platforma SC "T"SA, s-a acordat grupa I de muncă, în perioade cuprinse între anii 1976-2001, pentru activitate desfășurată în secțiile de mecanică, transporturi, depozite, etc. salariați aflați în aceeași situație cu reclamanții, în ce privește condițiile de muncă.
Faptul că începând din luna iunie 1992 s-a reținut reclamanților o contribuție la asigurările sociale corespunzătoare grupei a II-a de muncă, nu a putut conduce la concluzia că, activitatea desfășurată se încadrează în această grupă.
Art. 13 din Ordinul nr.50/05.03.1990, prevede că perioada lucrată după data de 18.03.1969, până în prezent și în continuare, se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, iar art.3 din același Ordin, precizează că beneficiază de încadrarea în grupa și a II-a de muncă, fără limitarea numărului personalului care este în activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni.precum și alte categorii de personal, care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 din Ordin.
Analizând raportul de expertiză efectuat în cauză, pe care prima instanță l-a omologat, s-a constatat că toți cei 24 de reclamanți au lucrat în aceleași condiții ca și personalul de la îngrășăminte chimice complexe 2, uree, amoniac, acid sulfuric, de altfel, trecerea în grupa a II- a de muncă, făcându-se fără nici o justificare temeinică și legală.
Conform HG nr.559/1990, din Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și, la punctul nr.8, sunt menționate activitățile de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici și concentrarea acidului sulfuric, precum și manipularea derivaților acestor activități.
Prin urmare, a stabilit tribunalul că, încadrarea salariaților în grupa a II-a de muncă, s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr.1566/1995-art.3, astfel că acțiunea reclamanților a fost apreciată întemeiată și a fost admisă.
În temeiul art.6 din Decretul nr.92/1976, pârâta a fost obligată să efectueze înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților, mențiunile privitoare la grupa de muncă, pentru fiecare dintre aceștia, astfel cum au fost acestea individualizate în dispozitivul sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Se arată, în dezvoltarea recursului formulat că expertul desemnat în cauză a nesocotit conținutul în date al carnetelor de muncă ale contestatorilor, raportat la obiectivul stabilit de instanță, respectiv acela de a determina dacă "perioadele cuprinse în tabelul anexat cererii de chemare în judecată se încadrează în grupa I-a de muncă pentru fiecare contestator, așa cum rezultă din tabel". Ori, este evident că față de mențiunile din carnetul de muncă, se putea constata că unii contestatori nu erau îndreptățiți la încadrarea în grupa I-a de muncă, respectiv și - desenatori tehnici în pavilionul administrativ; - șef Depozite; -; - ce a prestat activitate la Fabrica de oxigen; - ce a prestat activitate la Secția; - electrician hidro.
Nu trebuie neglijat totodată, că în nici un act normativ dinainte și după decembrie 1989, aceste locuri de muncă nu au fost nominalizate în grupa I-a de muncă, ci doar activitățile de pe platforma societății sunt încadrate în grupa I-a de muncă, încadrare determinată în urma analizelor toxicologice de laborator realizate la fiecare loc de muncă. Drept urmare, este greșită constatarea expertului, în sensul că toate locurile de muncă sunt în perimetrul societății și se încadrează în grupa I de muncă, constatare contrară reglementărilor precedente și actuale. Se creează astfel o inechitate față de cei care într-adevăr au desfășurat activitatea în grupa I de muncă și au o pensie corespunzătoare pentru munca depusă, fiind creat și un precedent periculos cu efecte negative asupra bugetului de stat, ce trebuie să suporte plata pensiilor pentru lucrători ce nu au lucrat efectiv în grupa I-a de muncă.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Recurentul prin criticile formulate contestă practic constatările raportului de expertiză contabilă încuviințat și administrat în cauză, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze obiecțiuni în fața primei instanțe la acest raport.
Atitudinea sa contravine însă dispozițiilor art.212 Cod procedură civilă, dispoziții potrivit cărora, în cazul în care expertiza efectuată nu este lămuritoare, se poate dispune întregirea ei sau efectuarea unei noi expertize, care va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
Ori, recurentul în situația în care nu era de acord cu conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, raportat și la înscrierile din carnetele de muncă ale anumitor contestatori, respectiv cei nominalizați în cuprinsul recursului, era dator să solicite un supliment la raportul de expertiză contabilă sau o contraexpertiză, probă nesolicitată însă, conform conținutului în date al încheierii de dezbateri din data de 15 martie 2009 (atașată la fila 81 dosar fond), ce reprezintă de altfel al treilea termen după depunerea lucrării sus-menționate și nu primul termen impus de dispozițiile art.212 Cod procedură civilă.
În consecință, recurentul nu-și poate invoca propria culpă în apărare și nu poate contesta abia în calea de atac promovată constatările expertului, întrucât nu a uzat de mijloacele procedurale ce le avea la dispoziție în acest sens.
Drept urmare, neformulându-se obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă sus-menționat, nu pot fi primite nici susținerile recurentei în sensul că ar fi nelegală susținerea expertului cu toate locurile de muncă din perimetrul unității s-ar încadra în grupa I-a de muncă, contravenind actelor normative precedente și actuale.
Concluziile raportului de expertiză contabilă sus menționat nu pot fi înlăturate în lipsa unor alte dovezi de natură a contrazice constatările cu caracter științific ale acestei lucrări.
De altfel prima instanță a pronunțat sentința atacată, având în vedere ansamblul probatorului administrat în cauză, înscrisuri și expertiză contabilă, realizând o analiză aprofundată a acestor probatorii, analiză ce se regăsește în considerentele hotărârii atacate.
S-a avut în vedere astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.2 aloin.2 din nr.HG456/1990, Decretul-Lege nr.68/1996 raportat la Ordinul nr.50/1990 - pct.6, comisia paritară patronat-sindicate, prin procesul-verbal din 17.04.2004 (atașat la dosarul cauzei fila 140 dosar fond - vol.II) a nominalizat persoanele și activitățile din cadrul SC "T" SA care se încadrează în grupa I de muncă.
Intimații-reclamanți au solicitat să se constate că activitățile desfășurate, locul de muncă și felul muncii sunt identice cu cele pentru care comisia paritară a stabilit prin procesul-verbal din data de 17.07.2004 (atașat la fila 140 dosar fond și filele 34-43 dosar recurs) că se încadrează în grupa I-a de muncă.
Raportat la probatoriile sus-menționate Curtea va primi argumentele primei instanțe, apreciindu-le legale, în sensul că intimații-reclamanți au beneficiat de grupa I-a de muncă, desfășurând activitate în aceleași condiții ca și personalul nominalizat în procesul-verbal sus-citat. Mențiunile din carnetele de muncă ale intimaților reclamanți în cererea de recurs nu atestă că ar fi intervenit vreo modificare din punct de vedere al încadrării salariale, a locului de muncă, care să poată justifica trecerea acestora într-o altă grupă de muncă, iar angajatorul deși sarcina probei îi revenea conform art.287 Codul muncii, nu a produs nicio probă în acest sens. Drept urmare nu există niciun temei care să justifice neîncadrarea intimaților reclamanți în grupa I de muncă.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL T, împotriva sentinței civile nr.1428 din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, ,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./2 ex./22.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
