Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.474/
Ședința publică din 12 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.259/A din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.36/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual și intimatul-reclamant G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.66/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 147 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, note scrise din partea intimatei-pârâte, prin care învederează că nu se poate prezenta din motive medicale.
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar chitanța de plata onorariului de avocat și concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și de decizia nr.32/2008 a Secțiilor reunite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, arată că obiectul prezentului litigiu este acțiune în constatare și nu sunt aplicabile dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, apreciază că acțiunea dedusă judecății este evaluabilă în bani; solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.124 din 25 ianuarie 2008, Judecătoria Drăgășania respins acțiunea prin care reclamantul G solicitase constatarea calității sale de proprietar asupra unor terenuri transmise, către sine, din succesiunea defunctului, prin partaj voluntar încheiat cu pârâții și. A fost, totodată, admisă cererea reconvențională formulată de către pârâtul și a fost anulat "actul de mulțumire" încheiat de acest pârât cu reclamantul și pârâta la 6 martie 2000, obligând atât pe reclamant, cât și pe pârâtă, la plata cheltuielilor de judecată către acest pârât.
În motivare, s-a reținut în fapt că părțile au încheiat un partaj voluntar, recunoscându-și reciproc calitatea de moștenitori ai autorilor și, deși la datele deschiderii succesiunilor, unele dintre persoanele cu vocație succesorală renunțaseră, în mod expres, la una sau alta dintre moșteniri.
În aceste condiții, instanța a apreciat că partajarea bunurilor intrate în cele două succesiuni în condițiile Legii nr.18/1991 nu poate produce efectul transmiterii dreptului de proprietate, câtă vreme reclamantul a renunțat la succesiunea lui, sens în care s-a dat interpretarea dispozițiilor acestei legi, prin decizia nr.XI din 5 februarie 2007 în interesul legii a
Astfel, s-a considerat că, deși cei doi pârâți au cunoscut, încă de la data emiterii titlurilor de proprietate, despre reconstituirea dreptului și în favoarea reclamantului, aceștia nu au avut reprezentarea consecințelor juridice ale declarațiilor de renunțare făcute, decât la data pronunțării instanțelor judecătorești asupra cererii formulate de același reclamant în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenurile asupra cărora i-a fost recunoscut, prin hotărâre a comisiei județene de aplicare a legii fondului funciar, dreptul de proprietate.
Ca atare, participarea acestui reclamant la partajul voluntar este una ineficientă, actul fiind încheiat de către o persoană fără calitate de succesor.
În considerentele hotărârii, sunt făcute și trimiteri la cererea principală dinn care a fost disjuns capătul de cerere înregistrat în dosarul în care s-a pronunțat soluția ce face obiectul prezentului recurs, care însă, exced investirii instanței, la această cerere de altfel renunțându-se în ședința publică din data de 9 noiembrie 2007 dosarului nr- (fila 13).
Împotriva sentinței, în termen, a formulat recurs reclamantul, precizând că valoarea bunurilor asupra cărora invocă dreptul de proprietate atinge un total de 1.300 lei (fila 84).
Tribunalul Vâlcea, ținând cont de valoarea obiectului supus judecății, a calificat totuși calea de atac ca fiind apelul, și nu recursul, potrivit încheierii din data de 5 septembrie 2008 (fila 88 dosar tribunal).
Prin decizia civilă nr.259/A/6 noiembrie 2008, calea de atac a fost admisă și sentința schimbată în tot, în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale
A fost constatată calitatea reclamantului de proprietar exclusiv al bunurilor trecute prin "actul de mulțumire" încheiat între părți la data de 16 martie 2000 în lotul acestuia, respectiv 0,08 ha. teren în punctul "", 2 parcele în punctele " I" și " II" și cota de 1/3 din terenurile pădure înscrise în titlul de proprietate nr.121/11 decembrie 2006, toate situate pe raza comunei, județul V și moștenite de la autorul comun.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că, într-adevăr, fără a fi fost investită, instanța de fond s-a pronunțat, asupra unor probleme străine de natura pricinii.
Astfel, reclamantul beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate, fiind chiar emis titlul de proprietate și pus în posesie alături de celelalte părți, recunoașterea calității de beneficiar al dreptului de proprietar prin moștenire în condițiile speciale ale Legii nr.18/1991 nefiind contestată în termenele prevăzute de această lege de către persoanele îndreptățite, în speță, de către pârâtul care acum se pretinde unicul moștenitor acceptant.
De aceea, pronunțarea deciziei nr.XI/2007 a nu putea produce efecte în privința reconstituirii necontestată de către partea interesată.
Invocarea de către pârât a necunoașterii legii nu se poate face în mod incident, pentru a-și crea un drept, câtă vreme nu s-a folosit de dreptul instituit în favoarea sa, în procedura de aplicare a Legii nr.18/1991, prin contestarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea fratelui și surorii sale.
În plus, în condițiile art.961 Cod civil, eroarea la încheierea convenției, respectiv a actului de partaj voluntar, nu putea fi invocată în condițiile art.3 din Decretul-Lege nr.167/1958 decât în 3 ani de la data încheierii acestei convenții.
Or, renunțarea la succesiune era cunoscută pârâtului de la data emiterii celor două certificate de moștenitor, după cum, recunoașterea dreptului de proprietate era cunoscută de la data emiterii hotărârii de validare a propunerii făcute de comisia locală.
Din acest motiv, nu se poate pretinde că reclamantul nu a cunoscut de motivul de nulitate relativă, încă de la data încheierii convenției, ci numai de la cel al pronunțării deciziei în interesul legii.
Pe cale de consecință, s-a constatat ca prescrisă cererea reconvențională și, deci, fondată cererea principală.
Împotriva deciziei, în termen a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru greșita aplicare a legii în ceea ce privește momentul stabilirii începerii curgerii dreptului său la acțiune în constatarea nulității partajului voluntar, dar și în ceea ce privește aprecierea ca nelegală a pronunțării asupra calității de proprietar în condițiile Legii nr.18/1991, valoarea actelor emise în această procedură putând fi examinate pe cale incidentă în cauza de față, cum a fost, de altfel examinată și în cererea prin care s-a solicitat emiterea titlurilor de proprietate de către reclamant.
În plus, se arată că posibilitatea moștenitorilor renunțători de a mai primi succesiuni în condițiile Legii nr.18/1991 examinată prin recursul în interesul legii, reprezintă o statuare de ordine publică, de la ea neputându-se deroga în nici un fel prin convenția persoanelor cu vocație succesorală.
S-a mai pretins că hotărârea ar fi greșită câtă vreme pentru terenuri nu a fost emis titlul de proprietate și nu s-a observat că cererea de reconstituire a acestui drept formulată de către reclamant a fost respinsă.
În ședința publică din data de astăzi, 12 martie 2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția admisibilitatea căii de atac, față de cele anterior arătate, potrivit cărora valoarea totală a bunurilor asupra cărora se solicită constatarea dreptului de proprietate nu depășește pe cea de 100.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.2821alin.1, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de un miliard lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
Ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție, "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și astfel, litigiul va putea fi calificat ca fiind evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
Potrivit dispozițiilor art.112 alin.1 pct.3 Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, obligatoriu, obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este posibilă.
Prin cererea principală se solicită constatarea calității de proprietar asupra unor bunuri posedate de către reclamant, având o valoare sub cea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă, așa încât, constatăm că soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
de atac sunt date de lege, iar nu de ceea ce judecătorul scrie în hotărârea sa, ele nefăcând obiect al deliberării potrivit principiul legalității căilor de atac.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una de recurs, față de disp.art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă, motiv pentru care ea are a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.259/A din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul G și pârâta.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Red.-/17.03.2009 Grefier,
GM/2 ex.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Florinița Ciorăscu, Corina Pincu
