Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 476/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -,toți cu.ales la cab.av. -,G,str.- nr.155-/8,.49,împotriva deciziei civile nr.156 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL G- PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții, și -- au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul G, prin primarul Municipiului G să se constate existența în patrimoniul reclamanților a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în G,- cu destinația garaj auto (dosar nr. 2).
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că în anul 1971 numiților și li s-a acordat de către proprietarul imobilului dreptul de a construi câte un garaj, prin contractul de închiriere autentificat sub nr. 9195/1972 proprietarul transmițându-le acestora și dreptul de folosință asupra suprafeței de teren de 60 de mp. aferentă construcției.
Au mai susținut că proprietarul boxei nr. 2, a înstrăinat în anul 1975 dreptul său de proprietate numitului G, urmând o serie de înstrăinări succesive astfel încât la 10.05.1992 proprietarul construcției era G și urmare decesului său reclamanții au devenit proprietarii imobilului în discuție.
Au mai arătat că întrucât imobilul se află în posesia lor nu își pot valorifica drepturile prin promovarea unei acțiuni în realizare (revendicare imobiliară), ci numai o acțiune în constatarea existenței dreptului de proprietate.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu acte.
În drept au invocat disp. art. 111.pr.civilă.
Pârâtul nu și-a exprimat poziția cu privire la acțiunea promovată nici prin formularea unei întâmpinări și nici prin concluzii orale prin reprezentanți.
Prin sentința civilă nr. 6765/19.09.2007 Judecătoria Galația admis acțiunea și a constatat că reclamanții au un drept de proprietate asupra imobilului situat în G,-, imobil cu destinația garaj auto (boxa nr. 2).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că terenul de 60 mp. a fost proprietatea numitei, care l-a închiriat numiților și și pe care aceștia și-au construit două garaje auto, vânzând numitului G în anul 1975 boxa nr. 2.
S-a mai reținut că a avut loc o serie de vânzări succesive ( G lui Pavat, Pavat lui, lui -, - lui ) la data de 10.05.1992 G devenind proprietarul construcției prin cumpărare de la.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 17.08.1998 a decedat G (ultimul cumpărător al garajului), conform certificatului de moștenitor nr. 26/1999 emis de BNP drepturile patrimoniale fiind preluate succesoral de reclamanți.
Astfel, Judecătoria Galația constatat că reclamanții nu au posibilitatea promovării unei acțiuni în realizarea dreptului întrucât au posesia bunului și au plan de mână acțiunea în constatare întemeiată pe disp. art. 111.pr.civilă, hotărârea judecătorească fiindu-le necesară pentru a li se recunoaște și consolida dreptul de proprietate. S-a mai reținut că interesul reclamanților rezidă în consolidarea drepturilor de proprietate asupra garajului - boxă nr. 2 întrucât există pericolul contestării sau încălcării acestui drept având în vedere vânzările succesive consemnate prin înscrisuri sub semnătură privată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat și motivat apel pârâtul Municipiul G - prin Primarul Municipiului G, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei acesteia, astfel:
În mod greșit nu s-a constatat că numitul nu era proprietarul garajului - boxa nr. 2 și nici titularul autorizației de construcție nr. 11277/1971 privind edificarea celor două garaje, astfel că nu putea să transmită drepturi pe care nu le avea.
S-a mai susținut că în conformitate cu Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire înstrăinarea terenurilor proprietate privată se putea face numai cu autorizația prealabilă dată de fostele Comitete Executive ale fostelor Populare, nerespectarea acestei prevederi prealabile conducând la sancționarea înstrăinării cu nulitatea absolută.
De asemenea, apelantul a mai susținut că acțiunea nici nu este dovedită având în vedere că reclamanții-intimați au încercat să-și probeze proprietatea cu înscrisuri sub semnătură privată, a căror autenticitate este pusă la îndoială, și în lipsa unor probe cu care proba cu acte să se coroboreze acțiunea nu putea fi admisă.
În dovedirea apelului apelantul nu a solicitat administrarea de noi probatorii.
În drept a invocat disp. art. 282 - 298 și art. 129 al.5 pr.civilă.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât din probele administrate în primă instanță au dovedit că autorul originar, a fost proprietarul garajului în discuție și avea atributul dispoziției, proprietate dobândită prin construire cu bună-credință a edificiului.
Conform Decretului 144/1958 înstrăinarea dreptului de proprietate prin acte între vii era interzisă numai în ceea ce privește terenurile, iar nu și edificiile, conform teoriei proporționalității trebuie anulate doar acele efecte care contravin legii și în prezent s-a afirmat concepția conform căreia nulitatea are caracter remediabil.
Cu privire la înscrisurile sub semnătură privată intimații au arătat că au prezentat înscrisurile originale în fața primei instanțe, nu s-a contestat în vreun fel autenticitatea lor și apelantul nu s-a înscris în fals, iar conform adresei nr. -/2007 expediată chiar de apelant numitului (proprietarul celuilalt garaj) li se recunoaște indirect dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
În dovedirea acestei poziții intimații au depus la dosar adresa nr. -/2007 a Primăriei Municipiului G - Direcția Impozite, Taxe și Alte Venituri Locale.
La termenul de judecată din 26.03.2008 Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității promovării acțiunii în constatare întemeiată pe disp. art. 111.pr.civilă doar pentru a se obține un înscris autentic.
Față de această excepție apelantul nu și-a exprimat punctul de vedere întrucât a lipsit pe parcursul soluționării procesului, iar intimații-reclamanți au solicitat prin apărător respingerea ei întrucât nu au un act autentic cu privire la construcția în discuție, apelantul le contestă dreptul de proprietate și au promovat acțiunea tocmai pentru a-și consolida un drept pe care îl au.
Având în vedere disp. art. 137 al.2 pr.civilă Tribunalul a analizat cu prioritate excepția invocată.
Așa cum și prima instanță a reținut, pe terenul ce a fost proprietatea numitei numitul a construit în anul 1971 un edificiu cu destinația garaj auto (boxa nr. 2), pe care l-a vândut în anul 1975 numitului G, vânzare materializată ad probationem printr-un înscris sub semnătură privată.
Ulterior au avut loc vânzări succesive ale aceleiași construcții materializate ad probationem tot prin înscrisuri sub semnătură privată, proprietatea fiind dobândită în anul 1992 de numitul G prin cumpărare de la numitul.
Urmare decesului lui G în anul 1998 drepturile sale succesorale au fost transmise intimaților-reclamanți, inclusiv asupra edificiului garaj auto în litigiu.
Conform disp. art. 1294 - 1295 cod civil vânzarea-cumpărarea asupra construcției a operat succesiv prin acordul de voință al părților, pentru acest tip de bunuri nefiind necesară ad validitatem actul autentic.
În fapt, reclamanții-intimați doresc doar pronunțarea unei hotărâri care să le ateste cu caracter autentic existența în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra edificiului, cu alte cuvinte doresc doar obținerea unui înscris autentic pe care să îl opună terților.
Este adevărat că la acest moment nu pot promova o acțiune în revendicare pentru că au posesia garajului și că atitudinea apelantului-pârât este posibil să-i stânjenească în exercitarea drepturilor și obligațiilor lor (imposibilitatea menționării în evidențele fiscale a bunului ca aparținându-le sau chiar o poziție activă a apelantului prin care să le conteste pe cale unei acțiuni judiciare însuși dreptul), dar acest fapt nu justifică admisibilitatea acțiunii în constatare întemeiată pe disp. art. 111.pr.civilă doar pentru a obține un înscris autentic cum este o hotărâre judecătorească.
În situația în care apelantul nu le menționează proprietatea în evidențele fiscale intimații au la îndemână acțiunea în realizare în contencios administrativ și fiscal sau dacă apelantul are o poziție activă de contestare a dreptului intimaților prin promovarea unei acțiuni reale aceștia din urmă au posibilitatea să-și facă apărări și să-și argumenteze dreptul pe înscrisurile sub semnătură privată de care au înțeles să se folosească și în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții pe care l-au întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au susținut că instanța de apel a interpretat greșit obiectul dedus judecății deoarece nu au chemat în judecată Primăria G ca autoritate publică ci ca proprietară a terenului pe care se află edificat garajul.
Or, în condițiile în care atât prima instanță cât și tribunalul au reținut că reclamanții sunt proprietarii actuali ai garajului și fiind în posesia acestuia, acțiunea în constatare este admisibilă,hotărârea judecătorească urmând a consolida dreptul de proprietate al reclamanților.
Așadar,în mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins pentru acest motiv acțiunea.
Recursul de față nu poate fi primit.
Tribunalul Galați nu a dat o interpretare greșită obiectului dedus judecății așa cum susțin recurenții.
Potrivit art. 111 Cod procedură civilă, partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Așadar, în principiu se poate introduce o astfel de acțiune.
Reclamanții au solicitat în baza art. 111 Cod procedură civilă, să se constate dreptul lor de proprietate asupra unui garaj,drept dobândit de autorul lor prin vânzare cumpărare, conform înscrisului sub semnătură privată depus la dosar.
În mod corect au reținut ambele instanțe că reclamanții nu au deschisă acțiunea în realizare atâta timp cât ei se află în posesia garajului. Însă această situație de fapt nu le conferă nici calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate atâta vreme cât ei deja dețin un astfel de titlu de proprietate,respectiv contractul de vânzare cumpărare.
Nefiind întrunite condițiile art. 111 Cod procedură civilă, în mod corect Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente,Curtea va respinge ca nefondat recursul,instanța de apel stabilind în mod corect atât obiectul acțiunii cât și dispozițiile legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de reclamanții, -,toți cu domiciliul ales la cab.av. -,G,str.- nr.155-/8,.49,împotriva deciziei civile nr.156 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL G- PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
: - /10.10.2008
: /21.10.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu, Anica
