Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 3/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.3/
Ședința publică din 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Adrian Bobocea
Asistent judiciar - - -
Asistent judiciar -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanții, G, cu sediul ales în B,nr.47,jud.B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G,TRIBUNALUL B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamanții ,
G, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G,TRIBUNALUL B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea se află la primul termen de judecată;reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă;după care:
Instanța,având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat,iar reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă,constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare și asupra excepției și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile înregistrată sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada decembrie 2007 - aprilie 2008,actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective și obligarea pârâților,în solidar să includă în buget aceste sume.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Brăila.
Au considerat că, în afara celor de la executări penale și a celor din cadrul sectorului,lichidări judiciare,sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării,discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional,motiv pentru care în vederea egalității de tratament,se impune acordarea drepturilor salariale solicitate întrucât îndeplinesc o muncă egală cu ceilalți și trebuie să beneficieze inclusiv de sporul de 10% prev.de art.19 pct.3 din Legea 50/1996 republicată de nr.OG83/2000.
În drept,au invocat disp.art.6 al.2 din Codul muncii,OG137/2000,art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 53 din Constituția României.
Prin întâmpinare, pârâta Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În primul rând, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
discriminarea la care face referire reclamanții rezultă din lege,și nu din modul de interpretare și aplicare.
Ori, Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
În al doilea rând, pârâta a arătat că nu se pot acorda drepturi neprevăzute de lege, iar instanțele își depășesc limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru faptul că, pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți este necesară autorizarea prin lege bugetară anuală, respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii.
Pârâta Ministerul Justiției a depus note scrise prin care a arătat că la data de 12.05.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea disp.art.19 al.3 din Legea 50/1996 și art.3 alin.8 din OG8/2007, referitor la posibilitatea acordării indemnizației lunare de 10% din salariul de bază tuturor grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor.
Tribunalul Brăila, prin încheierea din 26.06.2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Curtea de APEL GALAȚI, conf.art.1 din OUG nr.75/2008.
La Curtea de APEL GALAȚI, cauza a fost înregistrată la Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză,instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Justiției, Curtea apreciază că este nefondată.
Astfel, reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul instanțelor judecătorești.
Obiectul acțiunii îl constituie acordarea unor drepturi salariale, ori pârâta Ministerul Justiției este ordonator principal de credite astfel că are calitate procesuală pasivă.
Faptul că discriminarea la care fac referire reclamanții rezultă din lege este o problemă care se analizează odată cu fondul.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază ca nefondată.
Astfel, reclamanții au solicitat includerea în buget a drepturilor salariale solicitate.
O acțiune nu poate fi inadmisibilă întrucât s-ar încălca liberul acces la justiție iar argumentele pârâtei se referă la fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, acțiunea este apreciată ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
La data de 12.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.24 prin care a admis recursul în interesul legii și a stabilit că disp.art.19 al.3 din Legea 50/1996, și ale art.3 al.8 din OG8/2007, se interpretează în sensul că,indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Față de toate considerentele arătate mai sus,se vor respinge excepțiile ca nefondate.
Se va respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției cu sediul în B,str.-,nr.17,sector 5, ca nefondată.
Respinge excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice,Județul B, ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila și Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
sentința jud.-/02.09.2008
Tehnored. /40 ex./ 12 2008
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Adrian Bobocea
