Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 480/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 480/R/2008 | |
Ședința publică 27 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Traian Dârjan Marta Carmen | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 304/A din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosarul nr-, privind și pe reclamanta - -, precum și pe pârâții Municipiul BMp rin primar și Consiliul Local al Municipiului B, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intervenienților recurenți și HG, avocat, și reprezentantul reclamantei intimate -, avocat în substituirea d-lui avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 185 lei taxă judiciară de timbru și 6 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 și 26 februarie 2008, reclamanta intimată a depus la dosar, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantului intervenienților recurenți.
La termenul de azi, reprezentantul intervenienților recurenți depune la dosar timbrajul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat, iar reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar delegația de substituire și copia facturii prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intervenienților recurenți susține recursul potrivit memoriului scris, solicită admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul reclamantei intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată potrivit dovezii depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2851 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis acțiunea civilă precizată, intentată de reclamanta - - BMî mpotriva pârâtului MUNICIPIUL BMp rin Consiliul local reprezentat prin Primar și în consecință, s-a constatat că reclamanta este proprietară asupra edificatului "Restaurantul " situat în B M, P-ța - nr.1, înscris în CF nr.11580 nr.top 1358/3/C/11/9/2, CF nr.10454 nr.top 731/26, fără CF nr.top 1404/1/1, 1404/2/1 conform identificării făcute de expertul în raportul de expertiză care face parte dintegrantă din sentință.
S-a dispus notarea construcției și întabularea dreptului de proprietate cu privire la construcție conform celor de mai sus.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și HG, pentru constatarea dreptului de proprietate asupra construcției "Restaurant le" și întabularea în cartea funciară.
Au fost obligați intervenienții să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 15.104.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că asupra terenului înscris în CF nr.11580 și nr.10454 B M, este proprietar Statul Român.
Din raportul de expertiză efectuat de expertul, rezultă că edificatele ce alcătuiesc "Restaurantul le" situat în B M,-, este amplasat pe parcela cu nr.top 1538/3/C/11/9/2 din CF 11580 B M, top 1731/25, din CF 10454 B M și nr.top 1404/1 și 1403/2 parcele top pentru care nu există CF.
Construcțiile ce alcătuiesc "Restaurantul le", au fost edificate de fostul Consiliu Popular al municipiului B M, pe numele căruia a fost emisă autorizația de construire. Prin Protocolul încheiat la data de 1.06.1991, s-a predat activul și pasivul Administrației Piețelor din B M, către de -.
Prin decizia civilă nr. 362/A din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de intervenientul, precum și apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului B M în contra sentinței civile nr. 2851 din 19.05.2003 a Judecătoriei Baia Mare, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr. 1742/R din 28.06.2006 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis recursul declarat de reclamanta - - BMî mpotriva deciziei civile nr.362 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Maramureș.
Prin decizia civilă nr. 304/A din 6.12.2007 a Tribunalului Maramureș, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtul MUNICIPIUL BMp rin CONSILIUL LOCAL reprezentat de PRIMAR și intervenienții și în HG contra sentinței civile nr.2851 din 19.05.2003 a Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că intervenienții nu au opus reclamantei intimate un drept de proprietate, ci au avut doar calitate de chiriași asupra imobilului în litigiu, în baza contractului de închiriere nr.56/28.03.1994, contract pe care l-au încheiat cu reclamanta. Faptul că aceștia au executat anumite lucrări la imobil în calitate de chiriași, nu le conferă acestora un drept de proprietate, ci doar un drept de creanță.
În ceea ce privește apelul pârâtului Municipiul B M, tribunalul a reținut că atâta vreme cât acțiunea a fost respinsă față de acest pârât, singura parte interesată pentru corecta întabulare a imobilului asupra căruia reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate este reclamanta și nu pârâtul. Expertul a identificat imobilul în litigiu sub aspect topografic, instanța de fond a reținut corect că raportul de expertiză face parte din sentință. Imobilele amplasate pe nr.top 1404/1 și 1403/2 fără CF au fost dezmembrate în conformitate cu HG nr.834/1991 pentru notarea construcțiilor în cartea funciară, astfel că imobilul în natură clădire restaurant și magaziile aferente sunt amplasate pe parcelele dezmembrate: nr.top 1404/1 și 1403/2/1.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienții și HG, solicitând casarea ei în totalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, intervenienții au susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind motivată eronat.
Astfel, instanța de apel nu a luat în considerare criticile pe care intervenienții le-au adus sentinței judecătoriei, sub aspectul nesoluționării cererii de intervenție în interes propriu, conform art.55 pr.civ.
Judecătoria Baia Marea admis în principiu cererea de intervenție principală printr-o încheiere interlocutorie, moment din care cererea trebuia soluționată pe fond.
Raportat la aceste aspecte, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.105 alin.2 pr.civ.
De asemenea, au mai arătat intervenienții, că instanțele de fond au reținut în mod eronat că ei nu i-ar fi opus reclamantei un drept de proprietate, ci ar fi avut doar calitatea de chiriași asupra imobilului în litigiu, în baza contractului de închiriere nr.56 din 28.03.1991.
Intervenienții au arătat în fața instanțelor de fond că au încheiat un contract de închiriere doar pentru terenul pe care s-a edificat construcția și nu cu privire la construcție. În contractul de închiriere s-a menționat expres suprafața de 802 mp teren, care face obiectul contractului, pe care este edificată construcția este înscris în CF nr.13567 B M, nr.top 1404/1, în suprafață totală de 1324 mp.
Cu privire la construcție, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.469/30.07.2003 între - - și - LE SRL, la care intervenientul avea calitatea de asociat unic. Obiectula cestui contract și a actului adițional l-a constituit un număr de 15 încăperi în suprafață de 275 mp, reprezentând spații de producție, de depozitare și comerciale.
În mod greșit instanțele de fond au reținut că recurenții ar fi efectuat doar anumite lucrări la imobilul în litigiu, care le conferă doar un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra imobilului. Acele instanțe au pierdut din vedere actul de înstrăinare al spațiilor comerciale care face dovadă deplină a proprietății. Întrucât construcția nu era evidențiată în cartea funciară, transmiterea dreptului de proprietate nu a putut fi înscrisă în cartea funciară.
Reclamanta - DE - a încheiat contractul de închiriere comercială nr.426/15.02.2002 cu B M, al cărui obiect l-a constituit alte terenuri decât cel pe care este edificată construcția în litigiu. În mod eronat, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, construcția a fost evidențiată pe un top pe care se află terenul închiriat de reclamantă.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză sunt cu totul eronate, în condițiile în care s-a menționat că terenul pe care se află edificată construcția aparține Statului Român, fiind închiriat de către intervenienți. În realitate, terenul pe care se află edificată construcția a fost închiriat de intervenienți prin contractul de închiriere nr.56/28.03.1991.
Din păcate, au mai susținut intervenienții, cererea lor de intervenție a fost formulată ulterior depunerii raportului de expertiză, astfel că au fost în imposibilitate să formuleze obiecțiuni la raport, în condițiile în care potrivit art.53 pr.civ. cel ce intervine ia procedura în starea în care se află în momentul intervenției.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art.304 pct. 5 și 9 pr.civ.
Intimata - - BMp rin întâmpinare depusă la dosar 13-15, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Acțiunea reclamantei - - BMî mpotriva pârâtului Municipiul BMp rin primar, a fost înregistrată sub nr.5889/02.07.2002 la Judecătoria Baia Mare.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul, a fost întocmit la data de 20.01.2003.
Numiții și au HG formulat cererea de intervenție în interes propriu la termenul de judecată din 14.04.2003.
Prin sentința civilă nr.2851/19.05.2003, Judecătoria a soluționat prin respingere cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și HG, cu motivarea că folosința imobilului de către aceștia pe baza contractului de închiriere nr. 56/28.03.1994, nu le conferă un drept de proprietate, ci eventual un drept de creanță.
Așa fiind, judecătoria a soluționat cererea de intervenție, pe fond; numai intervenienții sunt în eroare atunci când susțin că nu ar fi fost judecată cererea lor de intervenție pe fond. În realitate, pe intervenienți îi nemulțumește faptul că le-a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, nicidecum că nu ar fi fost soluționată pe fond.
Conform art.53 pr.civ. cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției; actele de procedură următoare se vor îndeplini și față de cel care intervine.
Dar chiar dacă intervenienții au depus cererea de intervenție la termenul din 14.04.2003, după ce era deja efectuat raportul de expertiză de către expertul, ei aveau posibiltiatea să solicite judecătoriei un supliment la raportul de expertiză, ceea ce nu au făcut la termenele următoare din 14 aprilie 2003, 5 mai 2003 și 12 mai 2003.
Apoi, cauza s-a aflat în două rânduri la tribunal, unde se putea efectua un supliment sau un nou raport de expertiză tehnică.
Cu toate acestea, intervenienții susțin acum în recurs că ar fi total eronate concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește terenul pe care este edificată construcția, susțineri ce nu pot fi primite, întrucât nu sunt dovedite cu probe pertinente, utile și concludente.
O altă critică adusă de intervenienți deciziei recurate, se referă la faptul că instanțele de fond ar fi reținut eronat că recurenții nu i-ar fi opus reclamantei un drept de proprietate asupra imobilului în lititgiu, ci doar un contract de închiriere.
Contractul de închiriere nr.56/28.03.1991 nu le conferă intervenienților un drept de proprietate asupra terenului, așa cum au reținut corect instanțele de fond.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr.469/30.07.2003 încheiat între - - și - LE SRL, cumpărătoarea a fost radiată din Registrul comerțului, ca urmare a finalizării procedurii falimentului.
Dar în configurația actuală, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 1-9 pr.civ. or recurenții au invocat mai mult motive de netemeinicie a deciziei atacate.
Având în vedere că nu sunt prezente motivele prevăzute de art.304 pct. 5 și 9 pr.civ. se va respinge recursul intervenienților, ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 pr.civ. recurenții vor fi obligați să îi plătească intimatei - - B M, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 3.570 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienții și împotriva HG deciziei civile nr.304/A din 6.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei - - BMs uma de 3570 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - TARȚA
Red.TD:28.02.2008
Dact.CA:03.03.2008 - 2 ex.
Jud.-fond.
Jud.apel:;
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Traian Dârjan Marta Carmen
