Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 512/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 512/R/2008 | |
Ședința publică 29 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Traian Dârjan Marta Carmen | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 268/A din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și -, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2895/25.04.2006 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâții și și în consecință:
- i-a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a echivalentului în lei al sumei de 46.000 Euro, la cursul oficial al Băncii Naționale a României din ziua plății, reprezentând capital, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii acțiunii, 07.02.2006 și până la achitarea integrală a debitului, dobândă ce a fost stabilită, în materie civilă, la nivelul dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, diminuat cu 20%;
- a respins capătul de cerere din acțiunea reclamanților privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru fiecare scadentă neachitată, începând cu data de 01.07.2004 și până la achitarea integrală a debitului;
- i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 4564,2 lei în loc de 16.606,5 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, reținând că onorariul de avocat solicitat de asemenea de reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată n-a fost dovedit, nefiind menționat pe împuternicirea avocațială de la fila 14 din dosarul judecătoriei 1653/2006 și nici probat cu alte înscrisuri.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că potrivit înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 18.05.2004, intitulat de părți "scrittura privata", cu semnătură legalizată prin încheierea nr. 4379/18.05. 2004 dată de notarul public, înscris aflat la fila 7 din dosar în traducere autorizată și necontestată, reclamanții au împrumutat pârâților suma de 46.000 Euro pe care aceștia din urmă s-au obligat s-o restituie în 18 rate lunare, a câte 2.600 Euro incluzând dobânzile, începând cu data de 30.06.2004 și încheind achitarea sumei la data de 30.11.2005 (2.600 Euro x 18 rate = 46.800 Euro ).
În ciuda faptului că termenele de restituire a ratelor convenite de părți prin înscrisul menționat au expirat, pârâții n-au restituit reclamanților suma de 46.000 Euro, motiv pentru care au fost obligați la plata acestei sume, cu dobândă legală începând de la data introducerii acțiunii la judecătorie, 07.02.2006 și nu de la data de 01.07.2004 cum au solicitat reclamanții, cărora la 30.06.2004 trebuia să li se restituie prima de 2.600 Euro.
Prin decizia civilă nr. 307/A din 31.10.2006 Tribunalul Maramureșa admis apelul reclamanților și - iar sentința atacată a fost schimbată în sensul obligării pârâților la 7164,2 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților în loc de 4564,2 lei.
Apelul pârâților a fost respins iar cheltuielile de judecată în apel au fost compensate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 454/R din 05.03.2007 a Curții de APEL CLUJ. Decizia a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la acest tribunal.
Curtea de Apel a reținut că instanța de apel a statuat, cu valoare de dovadă certă, în lipsa coroborării cu alte probe, că înscrisul opus pârâților demonstrează și remiterea materială a bunului împrumutat, împrejurare pe care aceștia au negat-o în permanență.
Astfel, s-a considerat că hotărârea atacată apare ca insuficient fundamentată în fapt și în drept și se impune administrarea unor noi probe.
S-a mai arătat că înscrisul încheiat la data de 18.05.2004 recunoscut și semnat de către pârâți are valoarea unui început de dovadă scrisă în sensul art. 1197 Cod civil, astfel că în rejudecare s-a ținut cont că în speță nu operează interdicția instituită prin art. 1191 alin. 1 cod civil urmând a se lua interogatoriile reclamanților și administrarea oricăror probe oportune și concludente pentru a verifica și cerceta atât susținerile reclamanților cât și apărările de fond invocate de pârâți.
In rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
Conform îndrumarului instanței de recurs s-a luat interogatoriul reclamanților. De asemenea, s-a luat și interogatoriul pârâților și s-a audiat un martor, s-au depus înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 268/A/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -au admis apelurile declarate de reclamanții și - și de pârâții și, în contra sentintei civile nr. 2895 din 25 04.2006 Judecătoriei Baia Mare care a fost schimbată în sensul obligării pârâților să plătească reclamanților echivalentul în lei a sumei de 42050 EURO la cursul oficial al BNR din ziua plății, și dobânda legală aferentă calculată din 7.02.2006 și până la achitare, dobânda urmând a se stabili la nivelul dobânzii de referință BNR diminuat cu 20%.
Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7164 lei în toate instanțele.
Pentru pronunța această decizie în rejudecare, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 18.05.2004 intitulat "scrittura privata", cu semnătură legalizată prin încheierea nr. 4379/18.05.2004 a notarului public, reclamanții au împrumutat pârâților suma de 46.000 Euro, pârâții obligându-se să restituie această sumă în 18 rate lunare de câte 2.600 Euro, incluzând dobânzile, începând cu data de 30.06.2004 și încheind cu achitarea sumei la data de 30.11.2005.
Înscrisul ca atare nu a fost contestat de pârâți, în schimb aceștia au susținut că au primit doar 18.000 Euro, prin transfer bancar, din care au restituit 2.600 Euro.
Din interogatoriul luat reclamantului rezultă că sumele de bani au fost predate pârâților după cum urmează:
- la data de 31.03.2003 prin transfer bancar de la suma de 6.000 Euro în contul comun al pârâților;
- la data de 28.03.2003 în numerar în B M, suma de 10.000 Euro ambilor pârâți;
-la data de 05.11.2003 prin transfer bancar suma de 12.000 Euro;
-la data de 08.11.2003 în numerar în BMs uma de 5.000 Euro;
-la data de 02.12.2003 în numerar în B M, suma de 5.000 Euro;
-la data de 08.01.2004 în numerar în B M, suma de 6.650 Euro.
Pentru sumele de bani în numerar s-a întocmit o chitantă în două exemplare. Chitanța a fost predată pârâtului care a rupt-o, arătând că între prieteni nu este nevoie de înscrisuri. Diferența până la 46.000 Euro menționată în "scrittura privata" reprezintă dobândă.
Pârâții la interogator au negat că ar fi primit sumele de bani în numerar; au semnat actul deoarece prin acesta au convenit cu reclamanții să le împrumute diferența dintre 46.000 Euro și suma deja primită de 18.000 Euro.
Reclamanții au dovedit cu copia pașaportului lor că la 28.08.2003, 03.11.2003, 01.12.2003, respectiv la 06.01.2004 s-au aflat în România, pârâții nu au negat sau dovedit contrariul.
La predarea banilor au fost prezente doar părțile, după cum au precizat reclamanții.
Din declarația martorei a rezultat că în luna martie 2004, reclamanții au căutat-o și i-au cerut ajutorul. Cu această ocazie cei doi i-au relatat că l-au împrumutat pe pârât cu o sumă de cca. 45.000 Euro, sumă care s-a predat în tranșe. La predarea ultimei sume de bani pârâtul a rupt toate chitanțele zicând că între prieteni nu e nevoie de documente. Acest gest i-a pus pe gânduri pe reclamanți, iar martora i-a îndrumat la avocat.
Martora, care de altfel, este traducător autorizat în italiană nu a asistat la încheierea actului numit "scrittura privata" deoarece notarul public cunoaște limba, dar ulterior la cererea avocatului a tradus actul respectiv, traducere ce se află la dosar.
Martora a mai declarat că indiferent de modul de traducere al actului ea avea reprezentarea că banii la data respectivă erau încasați iar prin acesta s-a stabilit modalitatea restituirii.
Reclamanții au formulat plângere penală împotriva pârâților dar în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, confirmată de instanță.
Față de conținutul actului de împrumut intitulat scrittura privata, condițiile în care acesta s-a încheiat raportat la declarația martorei și relațiile de afaceri existente între părți se apreciază că sumele de bani arătate în interogatoriul reclamantului au fost predate cu titlu de împrumut, iar din totalul sumei împrumutate de 44.650 Euro pârâții au restituit doar 2.600 Euro.
Ca atare, în temeiul art. 1584 Cod civil pârâții sunt ținuți să restituie diferența de 42.050 Euro (în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății) cu dobânzi legale calculate de la introducerea acțiunii și până la achitare, dobândă stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR, diminuat cu 20% (raportat la art. 1088 Cod civil și art. 3 alin. 3 din OUG nr. 9/2000).
Față de cele de mai sus, tribunalul a admis apelurile formulate de reclamanți și pârâți, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă. Sentința atacată a fost schimbată, în sensul obligării pârâților la restituirea împrumutului de 42.050 Euro, respectiv echivalentul sumei în lei în condițiile arătate mai sus.
Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7164 lei onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței civile nr. 2895/25.04.2006 a Judecătoriei Baia Mare, iar în subsidiar, modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii apelului și admiterii în parte a acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 15.400 EURO și a respingerii acțiunii față de pârâta .
S-a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului pârâții au invocat încălcarea prev.art.304 pct.9 Cod proc.civ. urmare faptului că nu s- făcut dovada predării - primirii sumei la care pârâții au fost obligați, suma recunoscută ca primită a fost predată doar pârâtului, reclamanții nu au dovedit predarea sumei în condițiile în care în cauzele anterioare au susținut că suma reprezintă un aport în societate, greșit s-a dispus obligarea pârâților și la plata dobânzilor, în condițiile în care acestea sunt cuprinse în suma menționată în act, și greșit s- dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât sumele reprezentând onorariu avocat s-au plătit de fapt în alte cauze.
Prin sentința civilă nr. 2895/25.04.2006 a Judecătoriei Baia Mare instanța a admis în parte acțiunea reclamanților dispunând obligarea pârâților la plata echivalentului în lei a sumei de 46.000 Euro, reprezentând sumă împrumutată și nerestituită, cu dobândă.
Instanța a reținut că înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți face dovada acordului de voință dintre acestea și a remiterii bunului în condițiile art.1191 civil, însă nu s-a pronunțat asupra apărărilor pârâților, care au recunoscut că au primit o sumă în cuantum de 18.000 Euro, din care au restituit în două tranșe 2.200 Euro.
Nu a fost luată în considerare nici sentința civilă nr. 637/30.01.2006 a Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a anulat somația de plată pe considerentul că în raport de poziția pârâților se impune administrarea unor probe.
Prin decizia civilă nr. 307/31.10.2006 a Tribunalului Maramureș, apelul pârâților a fost respins, hotărârea fiind casată prin decizia civilă nr. 454/R/5.03.2007 Curții de APEL CLUJ, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. Decizia de casare a statuat că în speță nu operează interdicția instituită de art.1191 alin.1 civil, instanța urmând să administreze probe concludente pentru verificarea susținerilor reclamanților și apărărilor pârâților, întrucât înscrisul invocat de reclamanți nu demonstrează și remiterea materială bunului împrumutat.
Cu ocazia rejudecării, au fost luate interogatorii atât reclamanților, cât și pârâtului și a fost audiată o martoră.
Aceste probe nu au schimbat starea de fapt, respectiv nu au dus la concluzia certă primirii de către pârâți a sumei menționate în înscrisul intitulat "scrittura privata".
Proba testimonială nu este lămuritoare și trebuie considerată subiectivă, întrucât în cuprinsul său s- făcut trimitere la împrejurări aflate de la reclamanți.
Plângerea penală formulată de reclamanți împotriva pârâților pentru evaziune fiscală și înșelăciune, fost soluționată în sensul dispunerii neînceperii urmăririi penale, reținându-se că în cauză este vorba de un împrumut consfințit ulterior printr-un înscris sub semnătură privată.
Starea de fapt constat în esență în aceea că reclamanții au remis pârâților suma totală de 36.500 Euro, cu scopul de a dobândi J din patrimoniul unei societăți comerciale la care pârâții erau asociați, însă în luna februarie 2004 când reclamanții au solicitat consultarea registrelor societății, cererea le-a fost respinsă.
Sumele remise de reclamanți au totalizat suma de 44.650 Euro, la care se adaugă 3463 Euro cu titlu de dobânzi.
Inițial reclamanții au susținut că nu a fost vorba de un împrumut, ulterior au înregistrat cererea pentru emiterea somației de plată, invocând actul intitulat "scrittura privata", în cuprinsul căruia este menționată suma de 46.000 Euro.
Reclamanții nu cunosc cuantumul sumei pe care pretind că au împrumutat-o pârâților, modificând valoarea sumei pe parcursul judecării litigiului, respectiv prin concluziile scrise.
Reclamanții afirmă că în suma de 46.000 Euro consemnată în actul de care se prevalează este inclusă și dobânda, însă aceasta nu este determinabilă.
Pârâții au recunoscut primirea sumei de 18.000 Euro, virată în contul personal al pârâtului, din care au restituit 2600 Euro.
Recunoașterea acestei sume și asumarea obligației de o restitui s- făcut de către pârâți în condițiile în care reclamanții nu au putut dovedi nici primirea sumei de 18.000 Euro.
Actul de care se prevalează reclamanții nu face dovada acordului de voință al părților și remiterii sumei cuprinse în conținutul său.
Chiar în ipoteza în care acest act ar face dovada existenței împrumutului, dobânzile nu pot fi solicitate întrucât sunt cuprinse în suma menționată, așa cum însuși actul consemnează.
Nici obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată nu este justificată, acestea nefiind dovedite.
Contractul de asistență juridică din 18.04.2005 depus la dosar prezintă urme de ștersături. Extrasul de cont depus de reprezentantul reclamanților dovedește transferul sumei de 3000 Euro la data de 6.05.2005, din suma încasată fiind percepute onorarii și în alte litigii derulate între părți, respectiv cauza penală finalizată cu neînceperea urmăririi penale și procedura somației de plată.
Întrucât cheltuielile de judecată se acordă pentru fiecare litigiu în parte, reclamanții nu pot solicita în prezenta cauză obligarea pârâților la plata onorariilor achitate în toate celelalte litigii derulate între părți.
Prin întâmpinarea formulată (17-20) reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, au arătat că solicitarea de casare deciziei nu este întemeiată, nefiind incident nici unul din motivele expres prevăzute în art.304 pct.1-5 Cod proc.civ.
Nici solicitarea de modificare deciziei nu este fondată, recurenții criticând în esență interpretarea probelor administrate fără invoca un motiv de nelegalitate hotărârii.
Înscrisul invocat de reclamanți fost redactat personal de părți, din cuprinsul său reiese că recurenții au primit o sumă de bani, obligându-se să o restituie la scadență.
Este adevărat că reclamanții au acordat sume de bani pârâților în baza unor promisiuni ale acestora, că sumele vor fi introduse în patrimoniul societății comerciale în care erau asociați, însă sumele neprimind această destinație, părțile au convenit să întocmească actul intitulat "scrittura privata" în cuprinsul căruia sumele remise de reclamanți să fie menționate ca fiind acordate cu titlu de împrumut.
Actul întrunește condițiile de fond și formă cerute de legea română.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește solicitarea principală, de casare a deciziei și trimitere cauzei spre rejudecarea apelului, aceasta nu este fondată, nefiind incidente în cauză nici unul din motivele de casare prev.de art.304 pct. 1-5.
În prezenta cauză s- dispus o casare cu trimitere în vederea rejudecării apelului, prin decizia civilă nr. 454/R/5.03.2007 Curții de APEL CLUJ, iar instanța de apel în rejudecare a dat curs tuturor indicațiilor din decizia de casare, care au statuat asupra necesității suplimentării probatoriului.
Criticile aduse pe fondul cauzei, sunt la rândul lor nefondate.
Cea vizând faptul că nu s- făcut dovada predării - primirii sumei la plata căreia pârâții au fost obligați, nu este fondată.
Astfel, în primul rând, însuși actul intitulat "scrittura privata" consemnează în cuprinsul său împrumutarea sumei de 46.000 Euro numiților și la data de 18.05.2004. Se menționează că această sumă include și dobânzile, urmând a fi restituită în 18 rate a câte 2600 Euro, în intervalul 30 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005.
Toate părțile au semnat acest înscris menționând că au citit și cunosc conținutul actului, semnăturile fiind legalizate.
Remiterea sumei este probată și prin declarația martorei audiate cu ocazia rejudecării apelului, care atestă faptul că la 3 zile după încheierea contractului reclamanții au căutat-o, spunându-i că au remis pârâților o sumă de bani fără a se preciza cuantumul acesteia, în tranșe, iar pârâtul a rupt chitanțele constatatoare cu ocazia remiterii ultimei rate.
Totodată, reclamanții au arătat în cuprinsul interogatoriului sumele înmânate pârâților, o parte prin transfer bancar, iar o parte în numerar, acestea totalizând 44.650 Euro. Remiterea celor două tranșe prin virament bancar este dovedită prin extrasul de cont ce atestă intrarea în contul pârâtului la data de 2.04.2003 sumei de 5.989,50 Euro și la data de 6.11.2003 sumei de 12.000 Euro.
Pârâtul recunoaște doar primirea acestor sume, cu neputință de tăgăduit în condițiile existenței extrasului de cont. Este evident că sumele remise prin numerar în absența chitanțelor constatatoare pot fi cu ușurință tăgăduite de pretinsul debitor, însă această recunoaștere parțială coroborată cu actul "scrittura privata", declarația martorei audiate în apel și interogatoriile părților, formează convingerea instanței că suma de 44.650 Euro a fost într-adevăr înmânată pârâților, care au consimțit la data de 18.05.2004 să semneze un înscris constatator al unei creanțe de 46.000 Euro, reprezentând împrumut și dobânzi.
În ce privește critica vizând greșita obligare a pârâților la plata dobânzii, este nefondată, în condițiile în care instanța de apel luat în considerare doar suma de 44.650 Euro, efectiv împrumutată, nu și dobânda care a determinat majorarea împrumutului la 46.000 Euro.
Prin urmare, corect s-a dispus obligarea pârâților la restituirea diferenței de 42.050 Euro (pârâții făcând dovada restituirii 2.600 Euro), la cursul oficial al BNR din ziua plății și dobânzii legale începând cu data promovării acțiunii.
În concluzie, nu se poate pune problema unei duble dobânzi - cea inserată în contractul de împrumut și cea acordată de instanță - întrucât prima a fost omisă, instanța stabilind obligația pârâților la plata dobânzii doar pentru suma împrumutată și nerestituită și numai de la data promovării acțiunii, cu respectarea art.1079 civil.
În ce privește nelegala stabilire cuantumului cheltuielilor de judecată, critica este nefondată, întrucât acesta este dovedit prin chitanțele ce atestă plata taxelor judiciare de timbru și onorariului de avocat în fața primei instanțe de apel, pe bază de factură fiscală (7 dosar nr.4556/2006 al Tribunalului Maramureș ) și în fața instanței de recurs, pe bază de chitanță (20 dosar nr- al Curții de APEL CLUJ ).
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele arătate, văzând și prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 268/A din 11 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - TARȚA
Red. MV dact.GC
2 ex/6.03.2008
Jud.apel: M,
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Traian Dârjan Marta Carmen
