Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 486
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții, -, toți domiciliați în com. Poșta, sat, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 51 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu, domiciliată în com. Poșta, sat, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei lei potrivit chitanței nr.-/09.04.2009 și timbre judiciare de 0,30 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Buzău, lipsind recurenții-pârâți, -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus din partea recurenților, notă de ședință prin care solicită admiterea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimata-reclamantă, susține că recurenții nu au făcut dovada acceptării moștenirii - prin acceptare expresă sau prin acceptare tacită, mai mult aceștia nici nu au mai venit în imobilul bun succesoral.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 7273/200 din 26.09.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și -, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate calitatea de unică moștenitoare acceptantă a averii succesorale rămasă de pe urma defunctului soț - decedat la data de 12.03.1998 în
- 2 -
În fapt, reclamanta a învederat că părțile din proces au calitatea de moștenitori legali ai defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare și frați ai defunctului.
Averea succesorală se compune dintr-un imobil casă de locuit compusă din 4 camere, construită din paiantă, acoperită cu țiglă, o magazie și teren aferent de 800. situate în satul, comuna Poșta, jud.
Ulterior, la data de 01.04.1988 s-au căsătorit și au locuit împreună în acest imobil până la moartea soțului său, moștenirea acestuia fiind acceptată tacit de aceasta în calitate de soție supraviețuitoare, care a rămas și a folosit în continuare imobilul de la decesul acestuia și până la data promovării prezentei acțiuni.
Reclamanta a mai susținut că, deși decesul soțului său s-a produs în anul 1998, numai ea a acceptat tacit moștenirea, iar pârâții nu au acceptat nici tacit și nici expres moștenirea, rămânând în pasivitate totală față de succesiunea autorului lor.
Pârâții, prezenți la termenul din 31.10.2008, nu au formulat întâmpinare și nici cerere reconvențională și nu au solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător. Pârâții au declarat că nu sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
În urma probelor administrate, cu acte, martori și interogatorii, Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 7134/05.12.2008, prin care a admis acțiunea reclamantei, a constatat calitatea acesteia de unică moștenitoare legală acceptantă asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctului - decedat la data de 12.03.1998, compusă dintr-un imobil casă de locuit formată din 4 camere, construcție din paiantă, acoperită cu țiglă, o magazie și un teren aferent în suprafață de 800. situate în satul, com. Poșta, jud.B, cu vecinii: la -, la -, la -, la -drum.
A dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 520 lei către reclamantă, inclusiv onoariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 12.03.1998 a intervenit decesul lui - soțul reclamantei, iar ca avere succesorală a rămas de pe urma acestuia: imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 800.
Imobilul a fost dobândit de defunct în anul 1969 prin act de vânzare-cumpărare, iar pentru terenul în suprafață de 800. s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Lg. 18/1991, eliberându-se titlul de proprietate nr. 58479/72 din 21.08.2003.
Potrivit art.689 Cod civil, moștenirea poate fi acceptată exprs sau tacit, acceptarea fiind tacită când eredele face un act pe care nu l-ar fi putut face decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, rezultă că reclamanta a acceptat tacit moștenbirea rămasă de pe urm a soțului său, întrucât a folosit imobilul și terenul aferent, a plătit taxele și impozitele aferente, ceea ce demonstrează fără dubiu manifestarea sa de voință, de a accepta tacit moștenirea.
În ceea ce îi privește pe pârâți, aceștia nu au dovedit că au acceptat moștenirea fratelui lor, expres sau tacit.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, - și, care o critică pentru
- 3 -
nelegalitate și netemeinicie, deoarece au acceptat tacit moștenirea rămasă de pe urma fratelui lor. Susțin apelanții că după decesul fratelui lor s-au înțeles cu reclamanta ca niciunul dintre ei să nu promoveze ieșirea din indiviziune și să fie de acord ca aceasta să locuiască în imobilul succesoral. De asemenea, cheltuielile de înmormântare au fost suportate de ei, ca și pomenirile ulterioare, fără ca reclamanta să contribuie.
Mai arată apelanții că nu au cunoștințele necesare și nu au beneficiat de asistență juridică de specialitate pentru a cunoaște efectele acțiunii promovate de reclamantă.
Critică sentința instanței de fond în conformitate cu art. 129 alin. 2 și 5 din Codul d e procedură civilă, în sensul că instanța nu a manifestat rol activ, deși probele administrate erau contradictorii, iar ei erau în vârstă, instanța nu i-a lămurit, îndrumat și sprijinit în exercitarea drepturilor.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și să se constate că sunt moștenitori acceptanți. Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și administrarea probatoriilor cu înscrisuri, interogatorii și martori.
Prin decizia civilă nr. 51 pronunțată la data de 18 februarie 2009 de Tribunalul Buzău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, și, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că defunctul a decedat la 12.03.1998, că acesta a fost soțul reclamantei și fratele pârâților. De pe urma defunctului a rămas un imobiul casă de locuit compus din 4 camere și anexe și suprafața de 800. teren aferent.
Din interogatoriile luate pârâților rezultă că aceștia au cunoscut de decesul fratelui lor, că imobilul ce face parte din masa succesorală a fost cumpărat în anul 1969 și în acesta a locuit reclamanta împreună cu defunctul. De asemenea, pârâții au recunoscut că reclamanta a fost cea care, după decesul soțului, a achitat taxele și impozitele aferente către stat și că s-a ocupat în continuare de întreținerea imobilului. De asemenea, au precizat că nu s-au prezentat la notariat și nu au dat nicio declarație de acceptare a moștenirii.
La cererea părților au fost audiați în cauză martorii -, -, din declarațiile cărora rezultă că părțile au fost în relații bune, că în imobil a locuit reclamanta împreună cu soțul, în acesta nu s-au făcut îmbunătățiri, însă cheltuielile de înmormântare au fost suportate de reclamantă, fiind ajutată și de sora defunctului, pe motiv că aceasta folosește o suprafață de vie care i se cuvenea defunctului. Martorul - propus de pârâți, a relatat că după decesul defunctului taxele și impozitele au fost achitate de reclamantă și de întreținerea imobilului s-a ocupat tot reclamanta, însă casa de locuit este într-o stare avansată de degradare.
Mai rezultă că după decesul defunctului pârâții nu au mai venit niciodată în domiciliul reclamantei, ceea ce denotă că relațiile dintre părți nu erau de bună înțelegere și, de altfel, această situație a fost recunoscută și de pârâți în interogatoriu, care au precizat că după decesul fratelui lor nu au mai fost în domiciliul reclamantei.
În acest context, este cert că apelanții nu au făcut acte de acceptare tacită a averii rămasă de pe urma defunctului, astfel că din acest punct de vedere instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
- 4 -
Numai actele de dspoziție, ca și cele de administație definitivă (art. 691 Cod civil) implică acceptarea tacită a succesiunii. Chiar dacă o parte din pârâți ar fi contribuit la cheltuielile de înmormântare ale defunctului, acestea nu pot fi interpretate ca acte de acceptare a succesiunii.
Critica formulată în sensul că instanța nu a manifestat rol activ în conformitate cu art. 129 Cod proc.civilă este neîntemeiată, deoarece așa cum rezultă din încheierea de ședință din 31.10.2008, pârâții au fost prezenți și au arătat că nu sunt de acord cu acțiunea formulată de rerclamantă, ceea ce denotă că aveau cunoștință de obiectul cererii de chemare în judecată, mai mult, au solicitat termen pentru a-și angaja apărător și încuviințarea probei cu 2 martori. Rezultă că la cererea pârâților au fost audiați martorii - și, declarațiile fiind la filele 46-47 din dosarul de fond.
Impotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău au declarat recurs apelanții, și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanțele în mod greșit au constatat că nu au făcut niciun act de acceptare a moștenirii fratelui lor, atâta timp cât s-au înțeles cu reclamanta să nu promoveze niciunul dintre ei acțiune de ieșire din indiviziune și au fost de acord ca aceasta să locuiască în imobilul ce face obiectul prezentului dosar.
Au mai arătat recurenții că au suportat toate cheltuielile de înmormântare ale defunctului lor frate, aspect ce poate fi probat cu martori.
O altă critică formulată de recurenți se referă la faptul că instanța de apel nu a făcut aplicarea disp. art. 129 Cod pr.civilă, în sensul că nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei și nu s-a pronunțat asupra cererilor de probatorii solicitate.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și în raport de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica recurenților în sensul că înțelegerea făcută cu intimata-reclamanta de a nu promova acțiune de ieșire din indiviziune și acceptul ca aceasta să locuiască în imobil, reprezintă acte de acceptare a succesiunii, este nefondată întrucât aceste acte nu reprezintă acte de dispoziție sau de administrare definitivă care să implice acceptarea tacită a succesiunii, potrivit art. 691 Cod civil.
De asemenea, nu semnifică acceptarea tacită a moștenirii nici plata cheltuielilor de înmormântare și a datoriilor rezultând din ultima boală de defunctului, soluție acceptată în unanimitate atât în literatura de specialitate, cât și practica judecătorească.
Cât privește rolul activ al instanțelor de judecată, Curtea constată că au fost respectate disp. art. 129 Cod pr.civilă, fiind administrate probele solicitate de părți în cauză, pârâții depunând în acest sens la instanța de fond înscrisuri și au audiați martorii propuși de aceștia, declarând în mod expres că nu doresc să-și angajeze apărător (a se vedea încheierea de ședință din data de 31.10.2008 - fila 23 dosar fond).
Pe de altă parte, la instanța de apel pârâții au fost reprezentați de avocat, iar faptul că această instanță nu a dispus completarea probelor, nu poate duce automat la nelegalitatea deciziei, dispozițiile art. 295 al. 2 Cod pr.civilă, nefiind
- 5 -
imperative, putându-se completa probele numai dacă instanța consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează ca în baza art.312 Cod pr.civilă să-l respingă, menținând ca legală și temeinică decizia pronunțată de instanța de apel.
In baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenții să plătească intimatei suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, -, toți domiciliați în com. Poșta, sat, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 51 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu, domiciliată în com. Poșta, sat, jud.
Obligă recurenții-pârâți, - să plătească intimatei-reclamante, suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
- - C - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.CO
2 ex./25.06.2009
f- Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
, -
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
