Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.496/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatoarele și, deintervenientași deintimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂîmpotriva deciziei civile nr.292 din data de 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 21 aprilie 2009, apoi pentru astăzi 28 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 292/3.11.2008 a Tribunalului Brașov, au fost admise apelurile declarate de apelanții - și BCR Agenția . Buzăului, în contradictoriu cu intimații, - și, împotriva sentinței civile nr. 11331/7.12.2007 a Judecătoriei Brașov, și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele și -, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta. A păstrat restul dispozițiilor din sentința apelată și a obligat intimatele, - și, la plata către apelanta - a sumei de 8.360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește motivul de apel relativ la necitarea și nesoluționarea de către Judecătoria Brașova cererii îndreptată împotriva intimaților, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat, întrucât, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului primei instanțe, aceste părți au fost citate în cauză pentru toate termenele de judecată, ce au fost acordate după introducerea lor în cauză, iar prima instanță a pronunțat sentința apelată și în contradictoriu cu aceștia.
Referitor la cea de a doua critică din apel s-a reținut că intimatele - reclamante au învestit Judecătoria Brașov cu o acțiune în revendicare imobiliară, iar nu cu o contestație la executare,astfel că, în conformitate cu principiul mai sus arătat și cu prevederile art. 129 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, în mod corect, această instanță a statuat că excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată este neîntemeiată.
În ceea ce privește critica adusă sentinței apelate sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a constatat că această excepție a fost întemeiată tot pe considerentul că, intimatele - reclamante și intimata - intervenientă nu puteau folosi decât contestația la executare pentru valorificarea pretențiilor lor, și fiind vorba de o acțiune în revendicare care este imprescriptibilă extinctiv, această excepție a fost respinsă.
În legătură cu critica adusă sentinței apelate sub aspectul nesoluționării excepției autorității de lucru judecată, ce a fost invocată de intimatul, tribunalul a constatat că aceasta este, la rândul ei, neîntemeiată, întrucât, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, partea menționată a invocat, cu ocazia judecării într-un prim ciclu procesual a cauzei, această excepție față de hotărâri judecătorești pe care nu le-a identificat, hotărâri ce a susținut că au fost pronunțate în faza executării silite, iar cu ocazia rejudecării cauzei, în conformitate cu îndrumările cuprinse în decizia civilă nr. 359/6.06.2006 a Tribunalului Brașov, nu a mai invocat o astfel de excepție.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la nerespectarea de către Judecătoria Brașova îndrumărilor date de instanța de recurs, care a dispus rejudecarea cauzei, prin decizia civilă mai sus indicată, îndrumări care au vizat stabilirea naturii juridice a cererii de chemare în judecată pe care au promovat-o intimatele - reclamante, tribunalul a constatat că și acesta este nefondat, întrucât, prima instanță a respectat aceste îndrumări și a stabilit în sarcina părților menționate obligația de a preciza natura juridică a cererii pe care au formulat-
În ceea ce privește criticile pe care apelanții le-au adus sentinței pronunțate de Judecătoria Brașov sub aspectul modului de soluționare pe fond a cauzei, tribunalul a constatat că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din actele de executare silită aflate la filele 139-153 din dosarul primei instanțe, rezultă că, toate formele de executare silită au fost efectuate cu privire la imobilul înscris în nr. 2507, sub numerele topografice 385 și 386.
De asemenea, actul de adjudecare, în temeiul căruia a fost intabulat în evidențele de carte funciară dreptul de proprietate al apelantei - a vizat acest imobil.
De altfel, este de subliniat că, problema de drept dedusă judecății prezentei instanțe fost soluționată în mod irevocabil în cadrul unui proces ce s-a purtat anterior.
În acest sens, tribunalul a constatat că, apelanta din prezenta cauză a înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești o cerere, pe care a promovat-o în contradictoriu cu numiții și -, cerere prin care a solicitat, printre altele, să se stabilească linia de hotar dintre imobilul ce formează obiectul dreptului său de proprietate, înscris în nr. 2507, sub numerele topografice 385 și 386, și imobilul ce constituie obiectul dreptului de proprietate al persoanelor menționate, înscris în nr. 350, sub numerele topografice 387/1, 388 și 387/2.
Prin sentința civilă nr. 7789 /05.10.2005, Judecătoria Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată ce a fost formulată de apelanta din prezentul proces.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel și -. În cadrul căii de atac pe care au promovat-o persoanele menționate au invocat, pe cale de excepție, nulitatea titlului de proprietate al apelantei -, pentru aceleași considerente ca și cele care au fost invocate în cadrul prezentului litigiu, respectiv, pe considerentul că, imobilul pentru care aceasta a invocat existența dreptului său de proprietate nu a format obiectul executării silite, în cadrul căreia a fost emis acest titlu, executarea silită vizând, în realitate un alt imobil decât cel înscris în nr. 2507, sub numerele topografice 385 și 386.
Analizând excepția de nulitate a procesului - verbal de situație și a procesului - verbal de adjudecare, tribunalul a constat că, din procesul - verbal de situație încheiat în dosarul execuțional 360/01.10.2001, rezultă că s-a identificat la fața locului imobilul pentru care s-a dispus începerea executării silite - teren și casă, respectiv casă și curte de 1245 mp și grădină de 1576, 8 mp. Cercetându-se descrierea imobilului din nr. 2507 se constată că este identică cu cea realizată în procesul - verbal de situație menționat.
Instanța a reținut că, chiar dacă, nu se poate constata că în cauză operează excepția autorității de lucru judecată, în condițiile art. 1201 Cod civil, întrucât, nu ne aflăm în prezența triplei identități la care acest text de lege face referire, decizia civilă nr. 188/16.05.2006 Tribunalului Brașov, irevocabilă, își păstrează caracterele mai sus menționate, astfel că, soluția cuprinsă în ea este prezumată că exprimă adevărul.
cuprinse în hotărârea judecătorească menționată, făcute cu privire la valabilitatea titlului de proprietate pe care apelanta - în are asupra imobilului din litigiu și cu privire la procesul - verbal de situație au intrat în puterea lucrului judecat.
Art. 1200 pct. 4 cod civil atribuie lucrului judecat valoarea unei prezumții legale absolute, ceea ce este de natură să asigure imuabilitatea, permanența constatărilor jurisdicționale anterioare, astfel încât, prezenta instanță este obligată să își fundamenteze soluția pe problema de drept ce a fost rezolvată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 188/2006 a Tribunalului Brașov.
Principiul lucrului judecat este menit nu doar să împiedice o nouă judecată în aceeași pricină, dar și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul ca printr-o hotărâre să nu se infirme ceea ce s-a stabilit anterior printr-o hotărâre irevocabilă. Prin urmare, în cazul în care, instanța este învestită să se pronunțe asupra unei probleme de drept ce a fost soluționată printr-o hotărâre anterioară trebuie să considere soluția pronunțată anterior ca exprimând adevărul, fără a stabili o situație contrară.
Raportat la cele ce preced, tribunalul a reținut că apelanta - se poate prevala, în cadrul prezentului proces, de constatările instanței care a pronunțat decizia civilă nr. 188/2006, în ceea ce privește problema de drept analizată, constatări care, în conformitate cu dispozițiile art. 1200 pct. 4 au valoarea unor prezumții legale absolute.
Așa fiind, tribunalul a constatat că există o statuare jurisdicțională intrată în puterea lucrului judecată, în sensul că, titlul cu care imobilul din litigiu a trecut în proprietatea apelantei menționate, precum și procesul - verbal de situație, sunt valabile, astfel că, în lumina considerentelor mai sus expuse, a respins solicitarea intimatelor reclamante și a intimatei - interveniente de constatare a nulității acestor acte juridice.
Actul de adjudecare din 19.04.2002 identifică neechivoc imobilul care s-a adjudecat, respectiv, cel situat în,-, înscris în nr. 2507, sub numerele topografice 385 și 386, compus din casă de piatră și curte de 1245,60mp și grădină de 1576,80 mp.
Așa fiind, Tribunalul Brașova reținut, prin decizia pe care a pronunțat-o, că nu există niciun motiv de nulitate a titlului de proprietate al apelantei din prezentul proces - - ( actul de adjudecare ) și a procesului - verbal de situație, astfel că a respins excepția nulității absolute a acestor acte juridice.
Soluția pe care Tribunalul Brașova pronunțat- conform celor mai sus arătate a fost menținută de Curtea de APEL BRAȘOV, prin decizia nr. 510/17.11.2006.( filele 55-72)
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către recurenții, - și și BCR -SA, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul declarat de recurenta BCR SA, decizia este criticată pentru omisiunea instanței de judecată în ceea ce privește obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, din apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurentele reclamante, sentința este criticată pentru faptul că fără a intra în cercetarea fondului instanța de apel a dat eficiență juridică concluziilor unei hotărâri judecătorești, în care prezentele recurente nu au fost părți, reținându-se astfel, puterea lucrului judecat, în ceea ce privește valabilitatea titlului de proprietate al intimatei -, în procesul de grănițuire purtat cu numiții și -.
Această hotărâre nu poate fi opozabilă recurentelor din prezenta cauză, întrucât nu au fost părți, nu au participat la dezbaterea probelor, în urma căreia s-a adoptat această soluție și în consecință nu poate da naștere la drepturi și obligații față de terți.
Caracterul relativ al principiului autorității de lucru judecat împiedică executarea unei hotărâri față de persoanele care nu au fost chemate în judecată, sau față de care acțiunea a fost respinsă. Ori instanța de apel a încălcat tocmai acest principiu.
În continuarea motivelor de recurs, s-a prezentat starea de fapt, au fost prezentate în mod succesiv toate fazele executării silite, fiind punctate erorile săvârșite de executorul judecătoresc.
Se mai arată că, în procesul verbal de situație încheiat de executorul judecătoresc la data de 1.10.2001, s-a dispus executarea silită asupra imobilului compus din trei camere și dependințe, cu pardoseli din parchet, marmură și gresie. După mențiunea "drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal" executorul judecătoresc a constata că "există grajd și casă și curte de 1245. garaj și grădină de 1676,8. Adjudecarea imobilului la licitație publică s-a făcut prin procesul verbal din 22.03.2002, iar obiectul adjudecat de intimata, îl constituie imobilul compus din casă de trei camere și dependințe, grădină și curte, înscris în CF 2507 sub nr. top. 385 și 386, pentru suma de 421.000.000 lei. (ROL)
Deși potrivit mențiunilor de carte funciară, erau înscrise în evidențele de carte funciară sub nr. top. 385 și 386 imobilul compus din casă de piatră și curte în suprafață de 1245,60. și grădină în suprafață de 1576. executorul judecătoresc a efectuat actele de executare silită asupra unui imobil construcție, altul decât cel înscris în cartea funciară, respectiv a unui imobil din cărămidă, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, compus din trei camere și dependințe.
Imobilul casă de piatră și terenul aferent acestuia nu a format obiectul executării silite, deși acesta era singurul înscris în cartea funciară, imobil distinct de cel din cărămidă și care are o vechime de peste 150 de ani.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că, chiar dacă scriptic, executorul judecătoresc a arătat în cuprinsul actelor de executare că executarea silită poartă asupra imobilului cu datele de identificare, corecte, acesta și-a îndreptat executarea asupra unui alt imobil, neîntabulat în cartea funciară.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, instanța apreciază că recursul reclamantelor este întemeiat și în consecință va fi admis și decizia Tribunalului Brașov, va fi modificată în tot în sensul celor ce vor fi prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de BCR- SA, se constată că acesta a fost depus cu depășirea termenului legale de 15 zile prevăzut de dispozițiilor art. 3o14Cod procedură civilă, decizia atacată fiind comunicată în data de 9.01.2009 iar recursul declarat în data de 20.02.2009. Prin urmare instanța urmează să respingă recursul ca fiind tardiv formulat.
Din conținutul întregului material probator administrat în cauză, în ambele cicluri procesuale, rezultă că intimata din prezenta cauză, -, și-a adjudecat, prin actul de adjudecare din data de 19.04.2002 întocmit de executorul judecătoresc, imobilul înscris în CF 2507 localității, sub nr. top. 385 și 386 compus din casă de piatră și curte de 1245,60. și grădină de 1576,80.
În toate actele premergătoare adjudecării, respectiv procesul - verbal de situație din 1.10.2001, publicația de vânzare din 18.02.2002, procesul verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare din 22.03,2002, s-a menționat că obiect al licitației a fost imobilul casă compus din trei camere, dependințe, curte și grădină.
Singurul înscris, prin care sunt identificate imobilele, construcție și teren, ce au format obiectul executării silite, este raportul de expertiză întocmit de expert, și din conținutul acestuia, rezultă că pe terenul - curte în suprafață de 1245,60. înscris în CF 2507, sub nr. top. 385 există două construcții distincte. Una din construcții, respectiv, casa de piatră, are o suprafață construită de 39,82. și vechime de peste 150 de ani fiind într-o stare de întreținere nesatisfăcătoare. Cealaltă construcție, este o casă de cărămidă, edificată în anul 1979, cu o suprafață construită de 128,11. având finisaje medii, pardoseli din gresie și parchet și o stare foarte bună de întreținere.
Se mai constată, atât de către executorul judecătoresc, cât și de către expert. existența unui garaj construit în anul 1980, a unui grajd și a unei magazii, ambele, construite în anul 1979. (filele 19, 64-65 din dosarul 6187/2006)
Fiind intabulată în cartea funciară, numai casa de piatră cu o vechime de 150 de ani, este limpede că numai aceasta putea fi supusă executării silite, fiind de altfel obiectul contractului de garanție imobiliară.
Prin urmare, este evident că actele de executare silită, s-a îndreptat împotriva unei alte construcții, (casă cu trei camere și dependințe), alta decât cea înscrisă în cartea funciară și care nu a fost intabulată niciodată.
Tocmai pentru inadvertențele, constatate de instanța de fond, între actele premergătoare executării silite, și actul final de adjudecare din 19.04.2002, s-a apreciat că procesul verbal de licitație publică și de adjudecare, din data de 22.03.2002, este lovit de nulitate absolută.
Instanța de apel, a motivat în esență, decizia atacată prin prezentul recurs, pe instituția puterii lucrului judecat, reținând că problema valabilității procesului verbal de situație și a actului de adjudecare din 19.04.2002, a fost tranșată în cadrul litigiului de grănițuire, purtat între reclamanta - și pârâții și -. Instanța a mai reținut că există o statuare jurisdicțională a lucrului judecat, menit să împiedice o nouă judecată în aceiași pricină, chiar dacă nu operează autoritatea de lucru judecat.
Aceasta este o falsă problemă, întrucât apelanta din prezenta cauză nu putea să-și consolideze dreptul de proprietate în cadrul unui proces de grănițuire, cu vecinii imobilului, pe care pretinde că l-a adjudecat. Chiar dacă numiții și - au invocat, cu ocazia judecării acelui proces, motive de nulitate a actului de adjudecare, contestând implicit dreptul de proprietate al apelantei -, nefiind prejudiciați direct prin aceste înscrisuri și fără a fi mandatați de recurentele din prezenta cauză, nu justificau nici interesul necesar, și nici calitatea de a invoca nulitatea actelor de executare.
reținute cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 7798/5.10.2005 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă. nr. 188/2006 a Tribunalului Brașov, și decizia civilă nr. 510/2006 a Curții de APEL BRAȘOV, nu sunt opozabile prezentelor recurente, care nu au fost părți în proces, nu și-au făcut apărările corespunzătoare și nu au administrat probele necesare în acest sens.
În speța de față, condiția esențială, pentru a putea opera puterea lucrului judecat, era aceea ca procesul privind recunoașterea dreptului de proprietate să se fi purtat în contradictoriu cu recurentele reclamante și nu cu numiții și -. Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de instanța de apel că în cauză operează excepția puterii de lucru judecat, ignorându-se elementele serioase de diferențiere între cele două acțiuni.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite recursul și rejudecând apelurile, va modifica decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta.
Întrucât apelul declarat de apelanta BRD SA a vizat critici legate tot de valabilitatea actului de executare, pentru toate cele învederate mai sus, instanța va respinge ca nefondat și apelul declarat de această parte.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga partea care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta - Agenția I Buzăului, împotriva deciziei civile nr.292/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurentele, - și, împotriva deciziei civile nr.292/2008 a Tribunalului Brașov,pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge apelurile declarate de apelanții - și - Agenția Î Buzăului, împotriva sentinței civile nr. 11331/7.12.2007 a Judecătoriei Brașov, pe care o păstrează.
Înlătură dispoziția din sentința apelată privind obligarea intimatelor, - și la plata cheltuielilor de judecată, către apelanta -.
Obligă intimații - și - Agenția Î Buzăului la plata către recurente, a cheltuielilor de judecată din recurs, în cuantum de 1059,4 lei.
Respinge capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată din apel către intimatele, - și, ca nedovedite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.NG/08.05.09
Tehnored. 11.05.2009- 3 ex.
Jud. apel /SS
Jud.fond
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Dorina Rizea, Roxana Maria
