Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 5250/20.11.2006 a Judecătoriei Sibiu și a deciziei civile nr. 305/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru reclamanții recurenți, avocat cu delegație la dosar pentru intimații pârâți, și, și avocat cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă, lipsă fiind aceasta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurenților reclamanți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
In susținerea motivelor arată că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât a ținut seama doar de voința internă a unei pârâte, respectiv, motivat de faptul că și-a dat consimțământul la încheierea contractului de donație pentru apartamentul din schița de dezmembrare. Instanța de fond nu a luat în considerare un act juridic, respectiv schița de dezmembrare ci voința internă a unei părți, nu a tuturor părților implicate.
Invocă și decizia pronunțată în apel ca nelegală și netemeinică pentru faptul că la baza dezmembrării imobilului în litigiu a stat o schiță de dezmembrare, avizată de fostul Consiliu Popular al Municipiului Sibiu, creîndu-
se astfel două corpuri funciare noi, cu nr. top. noi, redate atât ca suprafață cât și ca și componență, specificând părțile comune indivize. In cuprinsul actului de dezmembrare se face mențiunea că aceasta s-a făcut pe baza schiței de dezmembrare și a autorizației care face parte din cuprinsul actului. Consideră că schița nu a fost respectată de către părți, întrucât în realitate, cotele comune indivize sunt altele decât cele din schița de dezmembrare. Invocă de asemenea împrejurarea, că dacă s-ar fi dorit de către defuncții să dea o nouă componență apartamentelor, ar fi trebuit să se specifice faptul că schița de dezmembrare nu mai stă în totalitate la baza actului de dezmembrare și nu mai face parte din cuprinsul acestuia, înțelegând să o modifice prin voința lor. de asemenea, faptul că, din probatoriu administrat ( interogatoriu luat pârâtei ) rezultă că la momentul încheierii actului nu au fost discuții cu privire la modificarea schiței de dezmembrare, iar întabularea în CF a actului atacat nu putea fi făcută decât cu schița de dezmembrare, care face parte integrantă din actul întabulat.
Consideră de asemenea, că trebuia verificat consimțământul defuncților la imobilului, adică voința acestora la acel moment, și dacă manifestarea lor de voință a fost valabil exprimată. Astfel că, s-a încălcat voința părților, prin întabularea apartamentelor parțial doar în sensul cuprinsului actului și nu în baza documentației.
Pentru aceste considerente exprimate, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimaților pârâți - avocat, solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Solicită acestea, întrucât consideră că recurenții nu pot solicita anularea unui act, încheiat cu aproximativ 30 de ani în urmă, întrucât nu au fost parte la încheierea lui, iar singurele persoane care ar fi putut solicita anularea lui ar fi fost părțile semnatare. De asemenea, consideră că nu există nici o cauză de nulitate care să conducă la constatarea nulității absolute parțiale a actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune. Acest contract de donație cu ieșire din indiviziune s-a întabulat în cartea funciară întocmai, întrucât voința părților care dispun de un bun proprietatea lor exclusivă este mai puternică decât orice alt act anexă, respectiv schița în cauză, cum se susține, voința părților având putere de lege între părțile contractante. Astfel că, intimata pârâtă nu putea transmite niciodată și prin nici un act mai mult decât avea în proprietate.
De asemenea acțiunea reclamanților recurenți apare și ca inadmisibilă față de împrejurarea că în speță suntem în prezența unei hotărâri definitive și irevocabile, în baza căreia s-a sistat starea de indiviziune și s-au achitat sultele datorate. afirmația că, prioritate la încheierea unui act juridic îl are voința expresă a autorilor acestuia, iar atunci când imobilul aparține unui singur proprietar, acesta poate face pe apartamente conform propriei dorințe, astfel că voința proprietarului nu poate fi lăsată fără efect.
Pentru motivele invocate, și arătate pe larg în întâmpinare, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanță la dosar.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată.
Au fost invocate ca temei de drept al susținerii recursului, prevederile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, pe care le consideră că inaplicabile speței de față.
instanțelor sunt pertinente și nu au fost pronunțate cu încălcarea legii, fiind corecte și întemeiate, fundamentate pe o corectă apreciere a probelor, a actelor dosarului și a stării de fapt dedusă judecății.
Invocă de asemenea faptul, că în speța de față nu se pune problema unei coproprietăți forțate și perpetue, achiesând la motivele expuse de mandatarul celorlalți pârâți intimați.
Solicită cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar, întrucât consideră că nu se află în culpă procesuală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la judecătoria Sibiu reclamanții și au chemat în judecată pârâții, și, solicitând instanței:
-să constate nulitatea absolută parțială a actului intitulat "contract de donațiune și ieșire din indiviziune" autentificat la notariatul de Stat Sibiu,
-nulitatea absolută parțială a încheierii de întabulare nr. 2048/1979 din CF 6192 și transcrisă în CF 19600 Sibiu cu privire la componența celor două apartamente și a părților indivize comune;
-să se dispună radierea operațiunilor de dezmembrare, revenirea la situația anterioară de CF și efectuarea operațiunilor de apartamentare conform schiței de dezmembrare.
În subsidiar s-a solicitat a se dispune reunificarea imobilului înscris în CF 19600 Sibiu și CF 19601 Sibiu cu părți comune indivize aferente înscrise în CF 6192 Sibiu, revenirea la situația din CF 6192 Sibiu top 3857 și reE. acestuia în două corpuri funciare, cu atribuirea de numere topografice noi și înscrierea acestora în CF în favoarea reclamanților și a pârâtei.
În motivare reclamanții arată că schița care a stat la baza dezmembrării cuprinde la părțile comune indivize și scările de coborâre în pivniță și de urcat la etaj, însă componența apartamentelor așa cum este descrisă în contract este diferită de cea indicată în schiță, respectiv în apartamentul în apartamentul de la parter sunt cuprinse părți indivize comune -holul și casa scărilor -, iar în apartamentul de la etaj este cuprins holul, care în schiță este parte comună indiviză, iar în celelalte părți comune indivize u au fost cuprinse nici în actul atacat, nici înscrise în CF. Reclamanții susțin că operațiunea de dezmembrare
este lovită de nulitate, întrucât obiectul dezmembrării nu putea fi decât cel din schița de dezmembrare.
În drept se invocă art. 480, 948, 969, 970 cod civil, Decretul-lege 115/1938, art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 5250/20.11.2006 judecătoria Sibiua respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și i-a obligat la cheltuieli de judecată către pârâți.
S-a reținut în considerentele sentinței că imobilul înscris în CF 6192 top 3857 Sibiu a constituit proprietatea tabulară a defuncților, antecesorii pârâților, și. Prin contractul de donațiune cu ieșire din indiviziune autentificat la Notariatul de Stat Județean Sibiu sub nr. 3992/1979 imobilul a fost apartamentat astfel:
Apartamentul 1 la parterul clădirii, format din 2 camere, bucătărie, hol, baie, casa scărilor-rămas în proprietatea antecesorilor;
Apartamentul 2 de la etaj, compus din două camere, bucătărie, hol, loc de baie, WC, balcon donat pârâtei.
Din succesiunea actelor juridice a rezultat că ulterior acestei dezmembrări pârâta a vândut apartamentul de la etaj reclamanților, iar apartamentul de la parter, în urma sistării indiviziunii a revenit pârâtului, care l-a vândut prin act autentic pârâtei. În prezent există neînțelegeri între noii dobânditori cu privire la folosința imobilului.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active față de faptul că acțiunea este formulată în constatarea nulității absolute, astfel că orice persoană interesată poate declanșa o asemenea acțiune.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, având în vedere că ar fi afectat și dreptul de proprietate a acesteia.
Instanța de fond a procedat la interpretarea contractului pentru că există neconcordanțe între clauzele contractului care fac referire la imobilului și schița de dezmembrare anexată, în ce privește holul și casa scărilor și privite ca și părți comune indivize. Coroborând răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei și cu actele menționate, instanța a concluzionat că obiectul contractului este posibil întrucât, așa cum rezultă din autorizația de construire nr. 134/2003 eliberată la cererea reclamanților, există posibilitatea tehnică de a se crea un acces separat la apartamentul de la etaj, iar aceste inconveniente au fost cunoscute de părți la încheierea actelor juridice datorită întabulării actului în cartea funciară. Pe de altă parte nu există text de lege care să consacre nulitatea absolută a contractelor ale căror clauze nu concordă cu schițele de dezmembrare anexate.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 16.01.2007 judecătoria Sibiua dispus din oficiu înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței civile 5250/2006 a Judecătoriei Sibiu în sensul introducerii a două noi alineate, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și respectiv a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 305/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, cu aceeași motivare ca și a judecătoriei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei doi reclamanți și și, separat.
În recursul declarat de cei doi reclamanți se solicită modificarea în parte a sentinței atacate și a deciziei tribunalului, în ceea ce privește fondul cauzei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanții arată că deși în actul de dezmembrare se face mențiune că autorizația și schița de dezmembrare fac parte integrantă din act, instanța nu a dat eficiență acestei schițe de dezmembrare. Întrucât cei doi defuncți nu au făcut nici o mențiune cu privire la schița de dezmembrare înseamnă că au înțeles să partajeze imobilul în acest fel. Această schiță face parte integrantă din actul de partaj, și pârâta a înțeles că primește donație apartamentul cu scările de la etaj, așa cum îl folosea. În același sens se invocă și exprimarea consimțământului valabil de către defuncți pe baza schiței. dezmembrării în alt mod decât cel din documentație, ca efect al întabulării parțiale doar în sensul cuprinsului actului încalcă voința părților din momentul încheierii acestuia.
Mai susțin că operațiunea de dezmembrare așa cum a fost întabulată este nulă absolut față de nevalabilitatea obiectului său, care contravine dispozițiilor Legii 5/1973 și Legii 114/1996. imobilului a devenit un condominium, întrucât în aceeași clădire au fost create spații de locuit care urmau a fi deținute de proprietari diferiți și lua naștere un drept de coproprietate forțată și perpetuă asupra unor părți din clădire, care nu pot fi decât părți comune indivize. Faptul construirii scărilor exterioare pentru apartamentul de la etaj sunt considerate scări de serviciu pentru folosirea curții și nu au nici o relevanță din punct de vedere a actului atacat.
Pârâta a folosit spațiul conform schiței de dezmembrare și nu întabulării în CF.
În drept se invocă art. 304 cod procedură civilă.
În expunerea motivelor recursului formulat de reclamantul, prin avocat, se invocă art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Astfel, se susține că motivarea instanței de apel este contradictorie în sensul că a reținut că pentru a fi incidente regulile privind nulitatea absolută ar fi necesară probarea unei vătămări, însă în speță se invocă nulitatea absolută. În condițiile în care doar pentru existența nulității relative este necesară proba unei vătămări, motivarea instanței apare ca fiind contradictorie.
În al doilea rând se invocă greșita aplicare a legii de către instanța de judecată, în sensul că trebuia să analizeze dacă există sau nu cauză de nulitate absolută. Se susține că instanța a constatat în mod eronat că nu a fost îndeplinită nici una din condițiile nulității absolute, în sensul că deși au fost încălcate dispoziții cu caracter imperativ, care reglementează regimul juridic al coproprietății forțate și perpetue, nu s-a constatat nulitatea absolută. Consideră că instanța nu a verificat care este voința reală internă a părților și că a dat
eficiență unui act, pe care l-a considerat că exprimă această voință, în condițiile în care acesta încălca dispoziții imperative ale legii.
După mai multe considerații referitoare la coproprietatea forțată asupra părților comune, se invocă reglementarea acestei stări prin art. 590-606 cod civil, art. 34-37 din Legea 114/1996 republicată, privind locuințele, Regulamentul cadru al asociației de proprietari, care este anexa 2 le lege, dispozițiile OG 85/30.08.2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și Normale metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari aprobate prin HG 400/2.04.2003. Coproprietatea forțată și perpetuă asupra părților comune din imobilele cu mai multe spații de locuit aparținând mai multor proprietari semnifică în esență, dublarea dreptului de proprietate privată exclusivă asupra unui spațiu de locuit de o coproprietate asupra spațiilor comune, coproprietate care îi este în mod obligatoriu accesoria și care nu poate înceta decât în anumite cazuri și condiții prevăzute expres de lege.
Caracterul de bun comun al casei scărilor este indiscutabil, având în vedere că singura cale de acces în clădire este pe intrarea dinspre strada -. -, iar accesul la apartamentul nr. 2 din imobil, situat la etaj, se poate realiza doar prin utilizarea părților comune, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
. actul a cărui nulitate se cere, părțile au dispus unor spații care prin natura lor constituiau coproprietate forțată și perpetuă a proprietarilor din imobil. Instanța de apel nu a luat în considerare aceste aspecte de legalitate menționate.
Prin înstrăinarea, prin contractul de donație, a apartamentului nr. 2 din imobilul situat în str. -. -. S-a creat un condominium reprezentat de doi coproprietari, și, care pentru a utiliza imobilele lor trebuiau să folosească anumite spații comune.
Coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj, nici prin voința părților materializată într-un act de dezmembrare. Regulile privind coproprietatea forțată sunt aplicabile indiferent de voința părților, iar sancțiunea care intervine este nulitatea absolută.
În al treilea rând, se invocă greșita soluționare de către instanța de apel a motivului privind rezolvarea excepțiilor prin încheierea de îndreptarea erorii materiale. Susține că este inadmisibilă soluționarea unor aspecte care nu țin de simple omisiuni de consemnare pe calea îndreptării de eroare materială. Dispozițiile art. 281 cod procedură civilă au caracter restrictiv, de excepție, în doctrină fiind stabilit că pe calea îndreptării de eroare materială nu se poate completa dispozitivul hotărârii judecătorești, și nici soluționa excepțiile invocate în cursul fondului, chiar dacă modul de soluționare a acestora rezultă din interpretarea considerentelor hotărârii. Motivarea instanței de apel nu ține seama de caracterul absolut al excepției lipsei calității procesuale, care poate fi invocată de oricare dintre părți, și chiar de instanță.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate în ce o privește,
menținând actul de donație. Solicită cheltuieli de judecată, nefiind în culpă procesuală.
Au depus întâmpinare și intimații și, solicitând respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată de 800 lei.
Sub un prim aspect se invocă faptul că reclamanții solicită constatarea nulității absolute parțiale a unui act încheiat în 1979, de către părinții lor, în care reclamanții nu sunt parte. Nu există cauză de nulitate care să conducă la constatare nulității absolute parțiale a actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune din 1979. Voința părinților intimaților a fost de a dezmembra imobilul și de a apartamentul 2, fără casa scărilor pe care au păstrat-o, și această voință nu poate fi modificată prin nici un act anex la actul autentic. lor, a promis să vândă reclamanților apartamentul său cu cota parte din pod și scările de acces, deși acestea sunt înscrise în CF în baza actului din 1979 ca și parte a apartamentului 1, deci nu le putea vinde proprietara apartamentului 2. Intimatul arată că a vândut pârâtei apartamentul 1, compus din 2 camere, bucătărie, hol, loc de baie, și casa scărilor înscris în CF 19600 Sibiu top 3857/1 care cuprinde ca și părți comune indivize și cota de părți din terenul clădit și neclădit de 223 mp, împrejmuirea, zidurile pivniță și podul din CF colectivă 6192 Sibiu dobândit cu titlu moștenire legală și sistarea indiviziunii conform sentinței civile nr. 4957/2004 a Judecătoriei Sibiu, definitivă și irevocabilă. De altfel, apartamentul 2 are acces pe scări exterioare, construite tocmai ca efect al dezmembrării imobilului. Acțiunea reclamanților o consideră inadmisibilă pentru că există a hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar intimatul a plătit sulta coindivizarei.
Și intimata a cerut instanței respingerea recursului ca nefundat, întrucât se solicită prin acțiune, în 2006, constatarea nulității absolute a unui act autentic în care nu au fost parte încheiat în 1979. În speță nu există cauze de nulitate absolută care să conducă la admiterea unei asemenea acțiuni. Prin contract vânzătoarea nu putea vinde casa scării pentru că nu o avea în proprietate. Intimata reiterează aspectele invocat de intimații și pe care însă nu le vom mai menționa. Solicită cheltuieli de judecată.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Nulitatea absolută desemnează nulitatea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme legale prin care se ocrotește un interes general, obștesc. Ea poate fi invocată de orice parte interesată, oricând, nefiind supusă prescripției. Între motivele care pot determina nulitatea absolută a unui act juridic este și încheierea unui act fără respectarea unor condiții prealabile obligatorii sau cu încălcarea unor norme imperative sau a celor de conviețuire socială.
Nici prin acțiunea introductivă și nici în recurs, reclamanții recurenți nu arată care ar fi normele imperative ale legii care ar fi încălcate, invocând ca motiv lipsa de concordanță dintre partajul indicat în actul autentic și modalitatea
în care acesta s-a realizat prin schița anexă la act. O asemenea neconcordanță nu poate fi în nici un caz motiv de nulitate absolută.
Așa cum corect s-a motivat în hotărârile judecătorești atacate, voința celor doi defuncți de a partaja și imobilul, precum și modalitatea de realizare a acestei operațiuni, este materializată în actul autentic semnat în fața notarului public, semnat de cele proprietarii care au înțeles să-și exercite într-un anume fel dreptul de dispoziție asupra imobilului. Schița care s-a atașat actului, este un înscris de natură tehnică, care trebuia să fie conform dorinței exprimate de proprietarii imobilului, în mod valabil în fața notarului public. Eventuale discrepanțe ivite între cele două înscrisuri nu sunt de natură a conduce la nulitatea absolută a actului autentic.
În ceea ce privește temeiul de drept invocat: este evident că Legea 114/1996 nu este aplicabilă în cauză, întrucât potrivit art. 1 cod civil, legea civilă nu retroactivează, și nu se poate aplica unui act încheiat în 1979 un act normativ apărut în 1996. Legea 5/1973 privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași, de asemenea, nu este aplicabilă în cauză, întrucât nu cuprinde dispoziții care să fie incidente, referitoare la unui imobil, respectiv schița de dezmembrare a acestuia.
Potrivit art. 480 cod civil, proprietarul are un drept de dispoziție asupra imobilului său, ceea ce înseamnă că îl poate vinde, partaja etc. în forma în care consideră, în limitele respectării legii și a normelor morale. Defuncții au efectuat un act de partaj și donație în modalitatea pe care au considerat-o profitabilă și corespunzătoare intereselor lor, și această modalitate a fost acceptată de donatară, precum și de frații săi. În acest fel, prin hotărâre judecătorească s-a și făcut partajul succesoral, nefiind nici o discuție. Ca o confirmare a acestei modalități de partaj este construirea scărilor exterioare de acces la etaj, respectiv la apartamentul 2, de către pârâta, la dat când era proprietara acestei locuințe. Față de aceste aspecte nu poate fi pusă la îndoială voința reală a donatorilor-proprietari, în condițiile în care actul s-a întabulat în timpul vieții lor și aceste lucrări de amenajare a apartamentului 2, respectiv de construire a unor scări exterioare de acces, s-au făcut cât timp erau în viață.
Instanța de apel a aplicat corect legea, în sensul că nu sunt incidente în speță dispozițiile privind coproprietatea forțată sau cele vizând un condominium, actul atacat având altă natură. Aceste reguli se aplică după formarea unui spațiu comun, de coproprietate forțată și nu la momentul nașterii acestui drept.
Art. 281 cod procedură civilă permite instanței să îndrepte orice eroare materială strecurată într-o hotărâre judecătorească, ori în condițiile în care instanța a analizat în considerente aceste excepții invocate, de lipsă a calității procesuale active, respectiv a calității procesuale pasive.
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept reținute, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanți, în temeiul art. 316 cod procedură civilă, menținând hotărârile atacate.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții la cheltuieli de judecată către intimați de 200 lei pentru intimații, și de 1000 lei pentru intimata, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 305/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Obligă recurenții să plătească intimaților, și cheltuieli de judecată de 2000 lei, și intimatei suma de 1000 lei cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/24.03.2008
-
- /
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
