Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 508/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 508/R/2008
Ședința publică din data de 29 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea președintele secției
- -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 646/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanții și având ca obiect acțiune în constatare - constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare - cumpărare.
La data de 28 februarie 2008, pârâta recurentă a depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 5175/11.06.2007 a Judecătoriei, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și, având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 8/22.08.2006 pentru eroare asupra identității fizice a obiectului, cu repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâta s-a obligat să le vândă dreptul de proprietate asupra a doua parcele de teren, una înscrisă în CF - nr. cadastral 83080/8, în suprafață de 450 mp, iar a doua înscrisă în CF -4 nr. cadastral 83080/10, în suprafață de 500 mp și drumul aferent. Prețul a fost stabilit la suma de 77.800 Euro, din care 7800 Euro s-a achitat promitentei vânzătoare cu titlu de arvună.
Din declarația martorei, agenta imobiliară care a intermediat încheierea antecontractului, a rezultat că aceasta a prezentat reclamanților terenul de vânzare, terenuri ce nu erau înțărușate și că nu a existat nici un dubiu cu privire la amplasamentul terenului.
De asemenea, reclamanții au luat cunoștință de anexele antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv schița tehnică și planul de încadrare.
Declarațiile martorilor propuși de reclamanți au fost înlăturate ca fiind probe indirecte, afirmațiile lor bazându-se pe ceea ce le-a fost relatat ulterior încheierii antecontractului.
In speță, reclamanții nu au făcut dovada erorii cu privire la identitatea obiectului, ci au invocat o cauza de ineficacitate, respectiv faptul ca nu li s-a predat posesie parcelelor de teren ce au format obiectul antecontractului.
Prin decizia civilă nr. 646/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- s-a dmis apelul declarat de reclamanți și a fost schimbată în totalitate sentința atacată, în sensul că s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 8/22.08.2006 pentru eroare asupra identității obiectului.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară și a fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 7800 Euro primită cu titlu de avans, cu plata dobânzii legale de la data de 13.11.2007 și până la executarea obligației.
Pârâta a fost obligată să achite reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2397,6 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată pe două probe principale: schița și planul de încadrare anexate antecontractului de vânzare-cumpărare și declarația testimonială a agentului imobiliar.
In ceea ce privește prima probă - schița anexată - aceasta prezintă un șir de 10 parcele identificate cu nr. topografice, fără a fi oferite coordonatele în spațiu a amplasamentului. Or, se poate observa prin comparare cu planul de situație aflat la fila 85, ca schița și planul de încadrarea anexate antecontractului sunt relevante doar din punctul de vedere al situării parcelelor față de Drumul Colonia, nefiind deloc edificatoare din punctul de vedere al amplasamentului acestor parcele pe direcția N-S, respectiv fata de casele aflate in apropiere sau liniile de înaltă tensiune. Or, confuzia privind amplasamentul parcelelor cumpărate a apărut tocmai referitor la amplasarea pe direcția N, S, mai aproape sau mai departe de liniile de înaltă tensiune.
Cea de a doua probă - declarația agentului imobiliar -, singura persoană care a prezentat reclamanților parcelele de vânzare, aceasta nu poate fi considerată de instanță ca element determinant în soluționarea justă a cauzei. Agentul imobiliar este persoana interesată în menținerea antecontractului de vânzare-cumpărare din două puncte de vedere: pe de o parte, acesta obține un comision, pe care l-ar pierde dacă antecontractul ar fi nul, iar pe de alta parte, dacă agentul imobiliar ar recunoaște că a indicat greșit reperele în teren, ar fi întrunite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina sa, fiind răspunzător de prejudiciul cauzat părților antecontractului.
Față de ansamblul probelor administrate în cauză - poze, declarații testimoniale -, precum și raportat la reperele parcelelor indicate de pârâtă în întâmpinare, tribunalul a apreciat că în speță amplasamentul parcelelor de vânzare era foarte ușor de confundat. Astfel, cum rezulta din pozele depuse la dosar, coroborat cu declarația agentului imobiliar și a martorei -Linda, parcelele nu erau înțărușate la data prezentării, fiind situate pe o suprafață întinsă de deal. Chiar și reperele indicate de pârâtă în întâmpinare sunt echivoce: pe dealul în cauză se găsesc mai multe sălcii și mai mulți stâlpi de curent electric.
În plus față de aceste considerente, reclamanții au dovedit eroarea în care s-au aflat la încheierea antecontractului cu martorii - și -Linda. Aceștia au vizionat în luna septembrie 2006 parcelele pe care reclamanții au crezut că le-au cumpărat, iar ulterior, în octombrie 2006, după înțărușarea terenului, au fost din nou la fata locului cu reclamanții și au constatat ca parcelele înțărușate sunt altele decât cele vizionate inițial.
Față de aceste considerente și având în vedere declarațiile martorilor propuși de reclamanți, convingerea instanței este în sensul că reclamanții s-au aflat în eroare cu privire la identitatea obiectului antecontractului, crezând că tratează cu privire la alte parcele, mai îndepărtate de liniile de înaltă tensiune și având o suprafață mai plană. Datorita neconcordanței ce a existat între intențiile urmărite de părți, antecontractul nu s-a putut forma în mod valabil, fiind lovit de nulitate absolută.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți.
În motivele de recurs, întemeiate formal pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâta arată că "instanța de apel a dat dovadă de un evident subiectivism în analizarea probelor". Astfel, în mod greșit instanța de apel a apreciat ca obiective declarațiile martorilor propuși de reclamanți cărora terenul obiect al antecontractului le-a fost prezentat de reclamanți ulterior încheierii convenției.
Greșit s-a apreciat ca fiind echivoce reperele indicate de pârâtă, pentru o bună și corectă identificare a terenului obiect al antecontractului.
Motivul real al neîncheierii contractului în formă autentică nu l-a constituit eroarea în care s-au aflat reclamanții cu privire la identitatea obiectului contractului, ci faptul că nu dispuneau de întreaga sumă la care părțile au convenit cu titlu de preț.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Deși pârâta a invocat în cuprinsul motivelor de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. dezvoltarea motivelor de recurs nu permite identificarea vreunui motiv de nelegalitate.
Întreg ansamblul criticilor formulate de pârâtă privește greșita reținere a stării de fapt datorată modului în care instanța de apel a interpretat probele administrate în cauză.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, exercitarea acestuia este deschisă, conform prevederilor art. 304 pct. 1-9.pr.civ. doar pentru motive ce privesc nelegalitatea hotărârii atacate.
Starea de fapt stabilită de instanța de apel se impune și instanței de recurs, care nu poate face o reapreciere a probelor, decât în situația specială prevăzută de art. 3041.pr.civ. respectiv în cazul hotărârilor care nu sunt supuse căii de atac a apelului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de pârâtă.
Deși reclamanții intimați prin întâmpinare au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea nu a acordat aceste cheltuieli, întrucât nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 646/A din 13 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
2 ex./19.03.2008
jud.apel: /
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea
