Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 512/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 512/R/2009 | |
Ședința publică 4 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | - - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 616/A din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții -, - și pe intervenienta, având ca obiect acțiune în constatare - constatarea nulității certificatului de calitate de moștenitor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată - care îl reprezintă și pe reclamantul recurent - și reprezentantul intervenientei intimate, avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este legal timbrat cu 16 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamanta intimată depune la dosar delegația de reprezentare. Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de reclamanții intimați, reprezentantului intervenientei intimate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în scris, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a deciziei atacate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intervenientei intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului și solicită menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.6258 din 20 mai 2008 a Judecătoriei Cluj -N, s-a respins excepția autorității de lucru judecat.
S-a admis în parte acțiunea civilă precizată și completată formulată de reclamanții - - și -, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
S-a respins cererea reconvențională formulată de reclamantul-reconvențional .
S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.71/27.11.2006 emis de în dosarul succesoral nr.5/2006 privind pe defunctul, decedat la data de 19.07.1956, cu ultimul domiciliu în C-N,-.
S-a constatat că după defunctul decedat la data de 19.07.1956, are calitate de unică moștenitoare soția supraviețuitoare.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta, în sumă de 1.200 lei, iar către reclamanți în sumă de 38 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.3695/2005 a Judecătoriei Cluj -N, intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că cererea pârâtului de a anula parțial certificatul de moștenitor este inadmisibilă, pârâtul având la dispoziție prevederile art.53 din Legea nr.36/1995, potrivit cărora actele notariale care prezintă erori materiale vădite, pot fi îndreptate prin încheiere, de notarul public.
Prin aceeași sentință, s-a constatat nulitatea absolută parțială a aceluiași certificat de moștenitor nr.59/13.08.2002, respectiv că pârâtul este moștenitorul defunctei. S-a mai reținut că defuncta este străină de moștenirea defunctului.
Ulterior, prin certificatul de moștenitor nr. 71/27.11.2006, s-a menționat că moștenitorii defunctului sunt, soție supraviețuitoare și, sora defunctului, deși s-a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a defunctei și s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că aceasta este străină de moștenirea defunctului. Practic după defunctul moștenește defuncta, iar după defuncta, succesiunea rămâne vacantă.
Față de obiectul dosarului nr.16590/2004, judecătoria a reținut că nu există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.71/2006, fiindcă este vorba de un alt certificat de moștenitor.
În schimb s-a apreciat că există autoritate de lucru judecat în privința stabilirii împrejurării că mama pârâtului, defuncta, este străină de moștenirea defunctului, prin neacceptarea ei în termenul legal.
Prin decizia civilă nr.616 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul în contradictoriu cu intimații - - și - și intervenienta, împotriva sentinței civile nr.6258/20.05.2008 a Judecătoriei Cluj -
A fost obligat apelantul să îi plătească intimatei-interveniente, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1190 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că la data de 19.02.2008, s-a înregistrat o cerere de renunțare la judecată, semnată doar de reclamantă, iar la data de 27.02.2008 s-a formulat o nouă cerere prin care s-a revenit asupra renunțării.
Cererea de renunțare la judecată nu a fost pusă în discuția părților, iar reprezentanta pârâtului nu a avut niciun fel de solicitări, cerând doar amânarea judecății cauzei. La termenul din 22.04.2008, reprezentanta pârâtului a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în considerarea cererii de renunțare. Instanța a respins excepția, motivat de faptul că reclamanta nu a avut un mandat special pentru a renunța și în numele soțului ei.
Apelantul a făcut confuzie între instituția juridică a renunțării la judecată și cea a lipsei calității procesuale. rămasă după defunctul, a mai făcut obiectul și altei judecăți care a fost finalizată prin decizia civilă nr.1499/R/2006 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a stabilit definitiv și irevocabil că mama apelantului, este străină de moștenire.
Dreptul de a solicita îndreptarea erorii materiale de care se face vorbire în sentința civilă nr.3695/2005, nu exclude dreptul celor interesați de a ataca actul refăcut. Excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a fost invocată în cursul soluționării dos.nr.16950/2004 și a fost soluționată prin admiterea ei, astfel că ulterior apelantul putea solicita îndreptarea erorii materiale.
Criticile referitoare la sentința civilă nr.3695/2005 nu au fost analizate de tribunal, întrucât ele au făcut obiectul căilor de atac declarate împotriva sentinței.
Respingerea unei probe testimoniale, nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție. Conținutul dosarului succesoral comunicat, nu are nicio relevanță juridică, pentru că problema dreptului succesoral a apelantului a fost soluționată irevocabil, iar procedura notarială are o reglementare proprie.
Posibilitatea legală de anulare a certificatului de calitate de moștenitor a fost înțeleasă greșit de apelant prin prisma art.76 din Legea nr.36/1995. Or certificatul de calitate de moștenitor nr.71/27.11.2006 a fost emis după pronunțarea celor dispuse prin această hotărâre, aspect ce atrage nulitatea actului, deoarece prin sentința menționată s-a stabilit că unica moștenitoare a defunctului, este soția supraviețuitoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, susținând că este nelegală, deoarece instanța de apel în mod nelegal a apreciat că lipsa calității procesuale active nu are nicio legătură cu renunțarea la judecată. Întrucât reclamanții au renunțat la judecată, instanța trebuia să ia act de această renunțare, ceea ce nu a făcut, iar nu să admită acțiunea.
După ce reclamanții au renunțat la judecată, soluția pe care trebuia să o pronunțe instanța, era aceea a respingerii acțiunii, pentru lipsa calității procesuale active.
Chiar dacă s-a respins excepția autorității de lucru judecat, raportat la hotărârea pronunțată în dos.nr.16590/2004 a Judecătoriei Cluj -N, totuși instanța de fond a luat în considerare autoritatea de lucru judecat, sub aspectul că mama recurentului este străină de moștenirea defunctului. Nepunându-se această problemă în discuția părților, recurentului i-a fost încălcat dreptul la apărare, aspect ce nu a fost analizat de instanța de apel, cu toate că motivarea sentinței se rezumă la autoritatea de lucru judecat, nepusă în discuția părților.
Instanța de apel a făcut doar o referire generală față de apărările apelantului referitoare la faptul că în litigiul ce a făcut obiectul dos.nr.16590/2004, problema acceptării succesiunii de către defuncta lui mamă a fost abordată doar pe cale de excepție, neatigându-se fondul problemei și neadministrând-se nicio probă solicitată de acesta. Singurul considerent care a stat la baza respingerii acestui motiv de apel, a fost acela că s-a judecat această problemă o dată pe cale de excepție și că în acest caz nu se mai poate judeca fondul.
În primul litigiu i s-a recomandat o anumită soluție pe care a adoptat-o, iar apoi în prezentul litigiu i s-a comunicat că soluția adoptată nu este valabilă, ceea ce reprezintă un abuz de drept.
În privința prescripției dreptului de opțiune succesorală al mamei recurentului, după defunctul ei frate, în legătură cu care s-a considerat că există autoritate de lucru judecat, trebuia analizată mai profund, în conformitate cu cele invocate în întâmpinare. Așa fiind, prescripția dreptului de opțiune succesorală se putea judeca numai pe fondul cauzei, iar nu cum s-a soluționat în dos.nr.16590/2004.
Situația este similară cu aceea în care instanța de judecată a soluționat o cauză în mod irevocabil pe cale de excepție, iar ulterior, găsindu-se actele care au stat la baza calității procesuale respective, se poate introduce o nouă cauză cu același obiect. Or recurentul a indicat în dos.nr.16590/2004 al Judecătoriei Cluj -N, faptul că s-a strecurat o eroare la data întocmirii certificatului de moștenitor nr.59/2004, deoarece era nepot de soră al defunctului, iar nu al defunctei, dar notarul nu a înțeles această problemă.
Chiar instanța de judecată i-a recunoscut dreptul de îndrepta eroarea pe cale necontencioasă, lucru ce s-a și realizat prin emiterea certificatului de calitate de moștenitor nr.71/2006. În acest context, dreptul de opțiune succesorală al mamei sale a fost contestat doar pe cale de excepție, iar lui i s-a dat posibilitatea să îndrepte pe cale necontencioasă eroarea din certificatul de calitate de moștenitor nr.59/2002.
Prin neadmiterea cererii lui de administrare a probei testimoniale pe motiv că aceeași stare de fapt s-a mai judecat o dată, recurentului i s-a îngrădit accesul la justiție. Nu trebuie uitat că în dosarul succesoral există atât acte de stare civilă, cât și declarații de martori, din care rezultă că moștenitorii legali ai defunctului, sunt și. În acest context, ori ambele nu au acceptat succesiunea, ori ambele sunt acceptate.
În situația în care rămân în vigoare hotărârile atacate, recurentul a susținut că se încalcă în mod flagrant prevederile art.650 și urm.civ. deoarece prin nicio probă contrară nu s-a constatat că defuncta lui mamă nu a acceptat succesiunea, abuzul de drept fiind evident.
Nu se poate anula un certificat de calitate de moștenitor în legătură cu care s-a administrat în fața notarului public toate probele admise de lege în baza unei excepții invocate și care nu a fost susținută de nicio probă. Singura soluție este judecarea pe fondul cauzei.
Chiar dacă s-ar fi considerat că există autoritate de lucru judecat, instanța nu ar fi putut admite cererea de intervenție, tocmai având în vedere probațiunea din dosarul succesoral, luând în considerare că nu s-a adus nicio probă contrară celor înscrise în certificatul de calitate de moștenitor atacat, cu atât mai mult cu cât cel de-al doilea certificat de moștenitor a fost emis la indicația instanței de judecată.
Intimații - și - prin întâmpinare depusă la dosar 10-15, au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Potrivit art.246 alin.(1) pr.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Reclamanții din acțiunea introductivă de instanță înregistrată sub nr.5431/211/23.04.2007 la Judecătoria Cluj -N, au fost - - și -.
La data de 19 februarie 2008, s-a depus la dosar 132, o cerere de renunțare la judecată, iar la data de 27 februarie 2008, s-a depus la același dosar 139, o cerere de revenire asupra renunțării la judecată.
Ambele cereri au fost semnate numai de reclamantă, care nu a avut o procură specială din partea reclamantului de renunțare la judecată.
Fiind vorba de o coparticipare procesuală activă, cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă, nu putea produce niciun efect față de reclamantul -, care nu s-a desistat niciodată de la judecata acțiunii.
În ceea ce o privește pe reclamanta - -, într-adevăr prima instanță nu a luat act de renunțarea ei inițială la judecată.
Potrivit art.105 alin.(2) pr.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Cum în speță nu este vorba de o nulitate expresă, iar față de capetele de cerere admise din acțiunea precizată și completată pârâtului nu i s-a adus nicio vătămare în plus prin faptul că a figurat și - - în calitate de coreclamantă, situația fiind aceeași chiar dacă figura ca reclamant numai -, nu se impune admiterea recursului sub acest aspect, astfel ca în final să fie respinsă acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, așa cum susține pârâtul-recurent.
În privința autorității de lucru judecat, prima instanță a reținut că ea nu există față de obiectul dos.nr.16590/2004, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3605/2005 a Judecătoriei Cluj -N, respectiv constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 71/2006; în ceea ce privește stabilirea împrejurării că mama pârâtului, defuncta, este străină de moștenirea defunctului ei frate, s-a apreciat că există autoritate de lucru judecat. Soluția primei instanțe a fost menținută de instanța de apel.
Pârâtul-recurent critică decizia tribunalului și respectiv sentința judecătoriei, pe motiv că prima instanță s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților.
Verificând actele și lucrările din dosarul judecătoriei, curtea observă că la termenul din 22 aprilie 2008, când au avut loc dezbaterile în fond, s-a pus această excepție în discuția părților, reprezentantul pârâtului arătând în apărare că "solicită respingerea autorității de lucru judecat.".
Așadar, nu corespunde realității că prima instanță nu ar fi pus în discuția părților, excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește probațiunea, față de raporturile juridice deduse judecății, instanța este suverană să aprecieze care probe solicitate de părți sunt legale, concludente și pertinente soluționării cauzei, având dreptul să le admită sau să le respingă.
În pricina de față, s-a administrat un vast material probatoriu, astfel că nu se poate susține întemeiat că nu s-au administrat probe suficiente.
Recomandările date pârâtului într-un alt dosar, nu erau obligatorii pentru prima instanță, judecătorul fiind independent și supunându-se numai legii.
Faptul că s-a ținut cont de autoritatea de lucru judecat, nu reprezintă decât respectarea dispozițiilor art.1201 civ. coroborate cu cele ale art.166 pr.civ.
Câtă vreme prima instanță urma să respingă cererea reconvențională pentru autoritate de lucru judecat, devenea inutilă administrarea probei testimoniale, fără ca prin aceasta să i se încalce pârâtului accesul la justiție, pe care le-a avut în procesul anterior. Potrivit logicii recurentului, orice acțiune trebuie judecată pe fond, neexistând posibilitatea judecării pe baza excepțiilor prevăzute de lege, deoarece s-ar îngrădi accesul la justiție, ceea ce nu este adevărat.
Prima instanță și instanța de apel, pe baza probelor administrate, au stabilit că unica succesoare a defunctului, este soția lui supraviețuitoare, în timp ce sora acestuia, este străină de succesiune.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, curtea nu mai poate reanaliza probele care au fost analizate de instanțele de fond, pentru ajunge la o soluție preconizată de recurent și anume că ori atât cât și au acceptat succesiunea, ori ambele nu au acceptat succesiunea.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 7 și 9, coroborat cu art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.616/A din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -- - TARȚA
Red.DT: 6.03.2009
Dact.CA:09.03.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
