Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.516
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 77/A din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 mai 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 15 mai 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8950/25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a admis acțiunea civila formulată de reclamantul in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al Municipiului.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului înscris în CF 6273 T sub nr. top 9686 și 9687, în suprafață totală de 637. și a fost îndreptățit Biroul de carte funciară să efectueze cuvenitele modificări în cartea funciară, în sensul arătat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că a data de 19.07.2002, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.17424 încheiat cu Primăria Municipiului T, reclamantul a cumpărat, in temeiul Legii 112/1995 locuința situata in T,-, imobil compus din trei camere, bucătărie, cămara alimente,baie, WC, hol, antreu, 2 terase, boxa (3).
În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea 112/1995, o data cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește si dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii in proprietatea statului. Potrivit prevederilor art. 37 din HG 20/1996 republicată, in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26, alin. ultim din lege, care prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora si care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân in proprietatea statului.
Din coroborarea dispozițiilor legale arătate cu conținutul contractului de vânzare cumpărare nr.17424/2002 in ceea ce privește suprafața utila desfășurata de 82,96 mp din terenul in litigiu asupra căreia sunt identificate construcții (locuința propriu-zisa) si cu suprafața terenului in litigiu de 637 mp ce constituie corpul de proprietate, instanța de fond a constatat ca terenul aferent construcției cumpărate de reclamant in temeiul Legii 112/1995, respectiv terenul necesar unei folosințe normale a locuinței este terenul înscris in CF ind.6273 T sub nr. top.9686 si 9687 si, ca atare, a admis acțiunea astfel cum a fost formulata de reclamant.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâtul Consiliul Local T solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 77/A din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 8950/25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, și s-a schimbat în tot sentința civilă în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
A fost obligat intimatul să plătească apelantului Consiliul Local al Municipiului T suma 9,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Timișa reținut că rt. 9 din Legea nr.112/1995 face referire numai la vânzarea apartamentelor fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente.
Art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 menționează că se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent cu respectarea art. 26 aliniat 3 din Legea 112/1995, articol care prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în sarcina statului".
Deși este adevărat că în vechea reglementare din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, în art. 33 se prevedea că dreptul de proprietate asupra terenului aflat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 al. 2 din Legea nr. 18/1991, după republicare această prevedere a fost înlăturată, astfel că nu mai poate fi aplicată prin analogie.
În art. 9, art. 21 și art. 26 aliniat ultim din Legea 112/1995 și art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 se prevede în ce condiții poate fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării.
Din interpretarea sistematică a textelor de lege arătate Tribunalul a stabilit că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere, în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Invocarea aplicabilității Legii nr. 18/1991, prin analogie, nu a fost reținută ca argument în susținerea pretențiilor reclamantului intimat deoarece interpretarea sistematică a dispozițiilor în materia situației juridice a imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului permite identificarea modalității de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentului.
Mai mult s-a considerat că modificarea art. 33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 (în sensul că noul conținut nu mai prevede că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcții se dobândește în condițiile art. 35 aliniat 2 din Legea 18/1991), dovedește că însuși legiuitorul a înțeles să reglementeze în alt mod această situație.
Împotriva deciziei civile nr. 77 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate și respingerea apelului pârâtului, cu consecința menținerii ca legale a hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a dat o greșită interpretare dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 112/1995, art. 9,21 și 26.
A susținut că Legea nr. 112/1995 este o lege specială care se completează cu dispozițiile Codului civil, nicidecum cu dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Invocă faptul că HG nr. 11/1997, stabilește că " în situațiile de vânzare către chiriași ai apartamentelor,. dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent." Ca urmare, consideră că termenul "dobândesc" reprezintă o consecință juridică unei împrejurări precise stabilită de lege nicidecum faptul că persoana respectivă ar avea doar vocație la dobândirea terenului.
A depus în acest sens jurisprudența și a concluzionat că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente imobilelor ale căror construcții au fost cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, se dobândește "ope legis", că acest drept este opozabil "erga omnes", context în care recursul este fondat și trebuie admis.
În drept și-a motivat recursul cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Consiliul Local al Municipiului a solicitat respingerea recursului ca nelegal susținând că terenul aferent imobilului în litigiu a rămas în proprietatea Statului Român și că obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit doar construcția, iar art. 9 din Legea nr. 112/1995, face referire doar la cumpărarea apartamentelor.
Consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în art. 23 din Legea nr.18/1991 și nici art. 36 alin. 2 din aceeași lege deoarece dispozițiile respective vizează doar terenurile și clădirile aferente, nicidecum imobilele a căror situație juridică a fost reglementată ulterior.
Mai arată că reclamantul nu a făcut nici dovada că ar fi solicitat Consiliului Local T să-i vândă o dată cu construcția și terenul aferent precizând că procedura administrativă și metodologia de evaluare a terenului sunt atributul exclusiv al acestei instituții și doar în situația în care aceasta din urmă nu ar da curs cererii sau reclamantul nu ar fi mulțumit de soluția dată, acesta ar fi îndreptățit să se adreseze instanței de judecată.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, obiectul cauzei l-a constituit cererea reclamantului de a se constata dreptul său de proprietate asupra terenului înscris în CF 6273 T sub nr. top 9686 și 9687, în suprafață totală de 637. aferent construcției situate în- din T și a se încuviința înscrierea acestui drept în cartea funciară, motivat de faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.17424 încheiat cu Primăria Municipiului T, reclamantul a cumpărat, in temeiul Legii 112/1995 atât locuința situata in T,-, cât și terenul în suprafață de 637.
Soluția pronunțată de instanța de apel este legală iar criticile aduse hotărârii neîntemeiate câtă vreme rt. 9 din Legea nr.112/1995 face referire numai la vânzarea apartamentelor către chiriași fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente, iar art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 menționează că se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent cu respectarea art. 26 aliniat 3 din Legea 112/1995. Acest articol prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în sarcina statului".
Mai mult, în art. 9, art. 21 și art. 26 aliniat ultim din Legea 112/1995 și art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 se prevede în ce condiții poate fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce au făcut obiect al vânzării în baza Legii nr. 112/1995.
Ca urmare, susținerea recurentului cum că în HG nr. 11/1997, se prevede că "în situațiile de vânzare către chiriași ai apartamentelor,. dreptul de proprietate s-ar dobândi și asupra terenului aferent", și că termenul "dobândesc" ar reprezenta o consecință juridică unei împrejurări precise stabilită de lege, este greșită, în mod corect susținând pârâtul că dispozițiile art. 26 aliniat 3 din Legea 112/1995 și ale art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 recunosc numai vocația dobânditorilor locuințelor de a deveni titularii unui drept de proprietate asupra terenului aferent, prin perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare cu proprietarul terenului.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia civilă nr. 215 din 16 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr. 4699/2006, a stabilit că transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, ea neoperând de drept, în temeiul Legea nr. 112/1995. S-a considerat, în spețe asemănătoare, că legislația doar permite ca, o dată cu imobilul - construcție, să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, însă concretizarea vocației la dobândirea dreptului de proprietate urmează să se realizeze doar prin perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
Față de cele ce preced Curtea stabilește că recursul este neîntemeiat astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 77 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.05.2008
Tehnored /27.05.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: C și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
