Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 52
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
La ordine fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.489 din 26 nov.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în contradictoriu cu intimații, intimat )., și COMISIA JUDEȚEANĂ I DE APLICARE A LEGII 18/1991, având ca obiect acțiune în constatare;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru contestatoarea, intimații asistat de avocat, intimata ). asistată de avocat, intimații, lipsă ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, cererea de recuzare a fost soluționată prin respingerea acesteia.
Cauza fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestatoare, solicită admiterea contestației în anulare, revocarea deciziei civile nr.489 din 26 nov.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași,pentru se repara o serioasă nedreptate făcură contestatoarei, care a fost lipsită de o suprafață de teren și au fost împroprietăriți cu ea intimații din proces.
Susține că, Curtea de Apel Iași, nu s-a pronunțat față de unicul motiv de recurs pentru că a fost preocupată de proprietatea intimaților.
Instanța nu a primit excepția lipsei calității procesuale active pentru că ar exista Hotărârea nr.176/2000 a Comisie Județene de aplicare a Legii nr.18/1991 din care rezulta că 3,75 ha teren era dreptul de proprietate. Dar Hotărârea nr. 176/2000 fost atacată și s-a redus suprafața de teren la 2,10 ha teren. La Curtea de APEL IAȘIs -a arătat că decizia tribunalului este greșită.La primul termen de judecată, curtea de apel a obligat să se conteste Hotărârea nr.370 în baza căreia s-a emis titlul de proprietate.Instanța însă a considerat că nu are calitate procesuală activă,deși tribunalul constată că intimații au dreptul la doar 3500. teren.
Contestatoarea are dreptul la suprafața de 3,45 ha teren după mătușile sale. Există hotărârea judecătorească și hotărâre Comisiei Județene de aplicare a Legii fondului funciar.
S-a greșit în mod flagrant în preocuparea de a demonstra că intimații, prin testament, au un drept de proprietate asupra terenului, fără a avea în vedere Hotărârea nr.376.Tot din eroare, tribunalul a reținut o hotărâre judecătorească ca fiind o probă ce poate fi înlăturată cu alte probe. Dar, nu este posibil ca acea hotărâre judecătorească să fie o probă. Nu este o situație de fapt constatată, ci este un drept constatat prin acea hotărâre.
În această insistență, de a se ignora dreptul de proprietate a contestatoarei, s-a omis a se analiza de ce intimații au 2,5o ha teren și nu 3,76 ha teren. S-a reținut prin decizia Curții de APEL IAȘI că pentru 6100. revizuenta nu are calitate procesuală activă, dar diferența de teren de până la 2,50 ha teren a rămas în aer. Nu se stabilește dreptul contestatoarei de a continua judecata în anularea titlului de proprietate.
admiterea contestației în anulare așa cum fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul, cere respingerea contestației în anulare întrucât nu se precizează care din cele două teze este temeiul din art.318 Cod procedură civilă, al contestației în anulare.Dar, în cererea de recurs, a existat un singur motiv de recurs, referitor la calitatea procesuală activă a lui. S-a solicitat anularea a două titluri de proprietate valabil emise.Astfel Curtea de APEL IAȘIs -a limitat la a judeca doar calitatea procesuală activă.Nu se poate invoca teza II din art.318 Cod procedură civilă. Dacă temeiul contestației în anulare este teza I, din art.318 Cod procedură civilă - greșeala materială, în mod corect Curtea de Apel a pronunțat decizia a cărei anulare se cere, decizie prin care s-a constatat că nu are calitate procesuală activă să solicite anularea celor două titluri de proprietate valabil emise, câtă vreme nu este moștenitoarea mătușii sale - și nu îndeplinește condițiile pentru Legea nr.18/1991.
Excepția lipsei calității procesuale active a lui a fost soluționată de către Curtea de APEL IAȘI pe larg.În mod corect s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală activă.
Nu s-au făcut dovezi în sensul unei greșeli materiale.
Avocat, pentru intimata ( ), solicită respingerea contestației în anulare,arată că temeiul legal al cererii este cel prevăzut de art.318, teza II, din Codul d e procedură civilă. Singurul motiv al contestației în anulare, ca și a recursului de fapt, este lipsa calității procesuale active contestatoarei.
În mod corect s-a constatat lipsa calității procesuale active lui întrucât - a făcut un testament în favoarea intimaților și G, acesta din urmă fiind decedat. S-a cercetat doar vocația succesorală a lui. Suprafața de teren cu care a fost înzestrată iu - a fost testată în favoarea celor doi intimați. În realitate, motivul recursului fost același, de constatare a calității procesuale.
respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă, motivele nu se înscriu în cele prev. de art.318 Cod procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat cere respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare. Acele titluri de proprietate priveau pe și -. Referitor la terenul din primul titlu de proprietate, Curtea de APEL IAȘI nu se pronunță în nici un fel.
CURTEA DE APEL;
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr. 489 din 26.11.2008 a Curții de APEL IAȘI se respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 916 din 20.09.2006 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Pentru a hotărî astfel, se reține, în esență, următoarele:
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că situația de fapt stabilită prin considerentele sentinței și păstrată în apel, are corespondent în probele dosarului.
Astfel, instanța de fond a fost investită cu acțiune în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate, motivată pe art. III din Legea nr. 169/1997, reclamanta invocând că pârâții nu sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, ce provine din proprietatea lui, a cărei unică moștenitoare este.
În limitele investirii, a cauzei și obiectului cererii, pentru că nu se pot face cereri noi, instanța de apel a soluționat cauza pe excepție.
În procesele funciare ce au ca obiect acțiuni în nulitatea titlurilor de proprietate pentru motivele prevăzute în art. III al.(1) din Legea 169/1997, "interesul legitim", este impus prin lege ca o condiție pentru a avea exercițiul dreptului la acțiune, însă nu este și unică nulitatea dispunându-se potrivit legislației civile.
Instanța trebuie să stabilească din oficiu sau la cerere și calitatea procesuală activă dacă reclamanta este titulara dreptului subiectiv dedus judecății.
Instanța de apel nu a adăugat la lege atunci când a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, în sensul că nu este titulara dreptului subiectiv pretins vătămat prin emiterea titlurilor părților. Faptul că hotărârea nr. 360/2002 a Comisiei județene a fost anulată, nu-i conferă reclamantei calitate procesuală activă în prezenta cauză.
În ce privește cererea, procedura la Legea 18/1991 are loc numai dacă este formulată, drept pe care l-au exercitat și G în forma cerută de lege.
Pentru a avea exercițiul acțiunii civile și a fi parte în proces persoana fizică reclamanta trebuie să aibă calitate procesuală activă, capacitatea procesuală, existența unui interes legitim -condiție impusă expres prin art. III al.(2) din Legea 169/1997 pentru procesele funciare, afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Interesul legitim și calitatea procesuală sunt condiții distincte.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice calitatea procesuală activă, ceea ce presupune existența identității între persoana acestuia și cel care este titular al dreptului afirmat. Acțiunea în constatarea nulității unui titlu de proprietate este o acțiune reală, în care, dacă în urma administrării probelor se constată că reclamantul nu este titularul dreptului real, cererea se respinge ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Intimații sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul avut de -, în calitate de moștenitori testamentari, prin efectul legii, neavând relevanță gradul de rudenie ce îi conferă reclamantei doar vocație la succesiunea acesteia.
Astfel, nu orice persoană care a solicitat stabilirea dreptului de proprietate în nume propriu sau moștenitor, ori a continuat procedura instituită de Legea nr. 18/1991 ulterior decesului autorului, său are și calitate procesuală activă în acțiunea în nulitate ce are ca obiect proprietatea, drept real.
În art. III al.(1) legea nr. 169/1997 prevede că sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt cazurile enumerate la lit. a) -(i-v), impuse de calitatea persoanei de la care s-a preluat terenul sau este moștenitor, amplasamentul, de faptul dacă terenul intravilan era liber sau nu la data solicitării conform Legii nr. 18/1991. Pentru fiecare situație în parte sunt prevăzute și alte condiții.
În aplicarea și interpretarea textului citat, în acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate pentru a avea calitatea procesuală activă reclamanta trebuie să dovedească elementele componente ale dreptului său subiectiv impuse de legea specială.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că și () - au fost surori, căsătorite, fără descendenți.
La căsătorie au fost înzestrate de părinți prin act dotal autentic cu imobile, constând în construcții și terenuri, înscrise în act. Bunurile sunt identificate pentru și ca suprafață, 3 ha, iar pentru - prin amplasament, vecinătăți, categoria de folosință pentru teren, suprafața totală stabilită prin expertiză fiind de 2,50 ha.
Asupra averii, bun propriu, fiecare din surori a dispus prin testament, înlăturând de la moștenire, rudele colaterale, ce nu sunt rezervatare, frați, surori, nepoți. Unica legătură între reclamantă, nepoată de frate, a celor două surori și pârâții, este soțul lui predecedat, frate cu
Prin testamentul autentificat sub nr. 4376/26.09.1980, a lăsat întreaga sa avere "bunuri mobile" soției, înlăturându-și fratele și descendenții acestuia, cu aceleași efecte ca testamentul autentificat de - la succesiunea sa.
Dacă a avut sau nu teren în proprietate nu are relevanță în cauză și nici dacă Gac erut reconstituirea dreptului de proprietate ca succesor al acestuia, prioritară fiind dovedirea calității procesuale active condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune de reclamantă.
În cauză este făcută dovada certă că G are atribuit în proprietate 0,50 ha din proprietatea lui - în cartier, ca și ceilalți pârâți-intimați, dar pe alt amplasament.
Intimații și au făcut dovada certă prin testamentul autentificat sub nr. 747/1997 și certificatul de moștenitor nr. 237/1981 că sunt moștenitori testamentari ai lui - și persoane îndreptățite, conform Legii nr. 18/1991 la reconstituirea dreptului de proprietate, aferent imobilului din I- și terenul preluat de stat. Masa succesorală se compune din casa de locuit din I,-, dobândită de defunctă de la părinți prin înzestrarea suprafața de 3500. ce constituie curtea fiind preluată de stat în temeiul Legii nr. 58/1974. În timpul vieții - a deținut la aceeași adresă, grădina aferentă locuinței, teren pe care nu l-a predat la IAS, aflată în aceeași împrejmuire, pe care după deces au stăpânit-o pârâții moștenitori. Terenul fiind scos din circuitul civil prin actul sub semnătură privată, intitulat zdelcă din 21.02.1977 - transmite pârâților moștenitori suprafața de 6100. din cartier,- pe care se află casa, și livada cu obligația acestora de aoî ntreține.
În concluziile expertizei tehnice sunt identificate proprietățile celor două surori, suprafețele deținute la data decesului, cele preluate de stat, individualizat imobilul din I,- probă determinată în stabilirea amplasamentului a întinderii dreptului moștenitorilor fiecăreia, fiind componente ale calității procesuale active pentru reclamantă.
Astfel, pârâții au eliberate titlurile de proprietate contestate numai pentru terenurile din proprietatea lui -, ai căror moștenitori sunt în nume propriu și G, prin succesorii săi (434-444 ds. fond). Imobilul din- se compune din construcție, curtea în suprafață de 3.500. pentru care titlul de proprietate este emis conform art. 36 din Legea 18/1991 ce nu face obiectul judecății.
Prin procesul verbal din 18 aprilie 1959 din suprafața de 2 ha, din care 1,25 ha vie și 0,75 arabil, statul a preluat 1,50 ha ( 1 ha vie și 0,50 arabil prin - a rămas în posesie cu 0,50 ha (o,25 ha vie și 0,25 ha arabil) pe care îi poate lucra (201 ds. fond). Prin decizia nr. 4342/1993 Gaa vut stabilit pentru dreptul de proprietate în acțiuni la SA pentru 1 ha din care în fizic 0,50 ha (323 ds. fond).
Suprafața atribuită prin titlul nr. 185.863/2001 numai pe numele lui G, constituie grădină aferentă imobilului din totalul de 2,50 ha ( 1,50 ha preluat de IAS). Dreptul de moștenire este unic și indivizibil, atât pentru bunurile existente la data decesului autorului cât și cele viitoare, drept la reconstituire având și moștenitorii persoanelor de la care s-a preluat terenul, legali sau testamentari,oricare ar fi destinația acestuia.
Expertul a constatat că din suprafața de 2,50 ha proprietatea lui -, sunt emise titluri pentru 1,3500 ha din care 1 ha în titlurile contestate, iar 0,3500 ha aferente construcției (curtea) ce nu este în litigiu.
Faptul că tatăl reclamantei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de frate a lui -, gradul de rudenie nu-i conferă decât vocație la stabilirea dreptului. Prin manifestarea de voință - a înlăturat rudele colaterale care nu sunt rezervatare de la succesiunea sa.
Cum reclamanta nu este moștenitoarea lui - nu îndeplinește condițiile cerute de Legea 18/1991 pentru stabilirea dreptului subiectiv de proprietate, pentru a se legitima procesual în acțiunea în nulitate, persoană îndreptățită, întinderea dreptului și amplasament.
Reclamanta este îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate de la părinți numai ca moștenitoare a lui pentru terenul pe care l-a primit ca dotă pe un alt amplasament decât cel primit de - și anume, ceea ce a rămas din suprafața de 3 ha urmare înstrăinărilor dovedite cu acte și constatate de expert, din timpul vieții autorului sau prin zdelcă. Dreptul acesteia a constituit obiectul altei judecăți, având la data soluționării recursului titlul de proprietate nr. -/2002 pentru 2,10 ha.
Pe terenul din I-, conform art. 36 al.(3), al.(4) și art.23, moștenitorii sunt îndreptățiți la atribuirea în proprietate a terenului scos din circuitul civil la data decesului autorului ce constituie nu numai curtea, dar și grădina aferentă construcției.
Dispozițiile de modificare sau de completare a legii nr. 18/1991 conform art. II Legea 169/1997 nu aduc atingere în nici un fel titlurilor de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar la data întocmirii lor.
Efectele deciziei civile nr. 1276/2008 a Tribunalului Iași prin care este menținută hotărârea Comisiei Județene prin care a fost soluționată cererea de reconstituire formulată de autorul reclamantei nu sunt absolute în prezenta cauză, ce are alt obiect.
Curtea are în vedere că hotărârile judecătorești au forța probantă a înscrisurilor, constituie un mijloc de probă, cu valoare de prezumție, părțile având posibilitatea prin administrare de probe să o răstoarne.
Faptul că și - au fost înzestrate de părinți cu bunuri imobile din proprietatea lor, izvorul proprietății personale a fiecăreia fiind același, nu impune cumularea suprafețelor de teren preluate de stat și cele aferente imobilului din I-.
Curtea are în vedere dispozițiile imperative ale Legii nr. 18/1991 și normele metodologice de aplicare cu privire la persoanele îndreptățite la reconstituirea, dreptului de proprietate ce fac trimitere la legea civilă, fiind incidente și art. 841, art. 843 cod civil pentru stabilirea moștenitorilor și a mijlocului de probă cu care poate fi dovedită, certificatul de moștenitor, ceea ce nu deține în cauză. La data promovării acțiunii în nulitate și a judecării recursului reclamanta nu este titulara dreptului subiectiv în toate componentele sale prevăzute de legea specială pentru care pretinde a fi vătămată prin emiterea titlurilor contestate.
Pe de altă parte, motivarea în fapt a acțiuni și în drept, din cererea de chemare în judecată, ce nu poate fi schimbată în căile de atac (fila 1 ds.18891/2002) face referire numai la, a cărei avere s-a transmis tatălui său, ceea ce nu s-a contestat. Pârâții au dreptul de proprietate stabilit pentru terenul din fosta proprietate a lui -, sunt moștenitorii acesteia conform certificatului de moștenitor, de succesiunea căreia reclamanta este străină.
Analiza îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru soluționarea dreptului de proprietate s-a impus, pentru că numai urmare a administrării complete a probatoriului, cu înscrisuri, documentația ce a stat la baza emiterii titlurilor, a concluziilor raportului de expertiză tehnică, se poate stabili cu certitudine calitatea procesuală, acțiunea fiind reală, iar instanța de prim grad a unit excepția cu fondul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța respinge recursul.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată este întemeiată și se admite conform art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pentru următoarele motive:
Susține contestatoare că instanța de recurs a omis să cerceteze din greșeală unul din motivele invocate de recurentă.
Astfel, recurenta a criticat decizia Tribunalului Iași, invocând că își justifică calitatea procesuală activă după mătușele sale - și, în baza cererilor de reconstituire formulate atât de recurentă că și de tatăl său și în baza Hotărârii nr. 1760 din 24.10.2000 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/2001, hotărâre care îi reconstituie dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a mătușilor sale.
Este real că această hotărâre a fost anulată de către Comisia Județeană, care a emis o nouă hotărâre nr. 360/2002, prin care în loc de suprafața de 3,45 ha, îi reconstituie doar pentru 2,10 ha.
Ca urmare a celor reținute de Tribunalul Iași în decizia recurată, a continuat judecata în dosarul nr. 18.712/2002 al Judecătoriei Iași, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 12.854 din 06.11.2007. Prin această hotărâre i s-a respins cererea de anulare a hotărârii nr. 360/2002 emisă de Comisia Județeană, în schimb a reținut situații deosebit de importante pentru cauza de față. Astfel, această sentință nerecurată de către intimată a respins atât cererea de intervenție a acestora cât și acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea recurentei, motivat de faptul că acestora nu li se cuvine decât 3.500. atât cât a dobândit prin testament autentic întocmit de -, suprafață pentru care se emisese titlu de proprietate în favoarea lor, necontestat de recurentă.
Considerentele acestei sentințe au fost întărite prin decizia civilă nr. 1276/2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în recursul formulat de recurentă, decizie care reține în mod expres faptul că intimaților li se cuvine doar 3.500. și că nu rezultă că - ar fi testat și suprafața de 1,50 ha preluată de către altor persoane.
Mai mult, aceeași decizie îi admite recursul și anulează Hotărârea nr. 360/2002 emisă de Comisia Județeană de fond funciar, stabilind în mod concret îndreptățirea recurentei la reconstituire pentru suprafața de 3,45 ha așa cum s-a reținut anterior emiterii hotărârii nr. 360/2002.
Fără nici o îndoială a dovedit faptul că din punct de vedere administrativ, i-a fost reconstituit dreptul așa cum se hotărâse prin hotărârea nr. 176/2000 emisă de Comisia Județeană, situație susținută și prin motivele de recurs.
Curtea de apel nu răspunde la motivul de recurs în condițiile în care nu face nici o referire la hotărârea nr. 176/2000, hotărâre care îi reconstituie dreptul de proprietate și care a rămas în vigoare.
Curtea ar fi constatat calitatea procesuală activă a reclamantei în condițiile în care ar fi verificat acest motiv de recurs prin care susținea că are dreptul la 3,45 ha.
Ca urmare, din eroare instanța de recurs nu a observat că își justifică calitatea procesuală activă în baza hotărârii nr. 176/2000.
Un alt motiv de contestație în anulare pe care îl susține este legat de faptul că din eroare, nu a observat o situație foarte importantă și anume aceea că prin decizia civilă nr. 1276/2008 nu s-a reținut o situație de fapt, ci s-a constatat un drept, astfel că nici o altă judecată nu se mai poate pronunța asupra acestui drept, operând autoritatea de lucru judecat.
De asemenea, aceeași decizie precum și sentința civilă nr. 12.854 din 06.11.2007 au constatat inexistența dreptului intimaților, situație care nu mai poate fi contrazisă printr-o hotărâre judecătorească.
Atât sentința civilă nr. 12.854 din 06.11.2007 cât și decizia civilă nr. 1276/2008 au constatat faptul că intimaților nu li se cuvine decât 3.500. teren. Ca urmare a constatat că nu este și nu poate fi vorba de un testament cu titlu universal, ci de un legat particular, doar pentru casă și terenul din jurul acesteia, care s-a dovedit a fi 3.500. teren.
Din eroare Curtea de apel a constatat lipsa calității procesuale active a recurentei pentru toată suprafața de teren de 2,50 ha ce a aparținut mătușii ei -.
C puțin pentru această din urmă suprafață de 1,50 ha teren, pentru care nu se poate spune că a fost testată în favoarea intimaților, recurenta are calitate procesuală activă, avându-se în vedere faptul că suprafața testată de sa a fost individualizată prin testament autentic și prin două înscrisuri sub semnătură privată.
În aceste condiții, instanța de recurs ar fi avut posibilitatea cel mult să constate că nu are calitate procesuală activă pentru 6.100. dar că are calitate pentru diferența de teren și aceasta doar în situația în care s-a ignorat în totalitate hotărârea nr. 176/2000.
Contestația în anulare este nefondată.
Astfel, contestatoarea a invocat ca temei al contestației în anulare disp. art. 318 teza II, potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, cerințele textului invocat mai sus nu sunt aplicabile. Aceasta deoarece prin decizia tribunalului ce a fost recurată prin admiterea apelului pârâtului, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru acest motiv.
Drept urmare, criticile formulate prin cererea de recurs nu au vizat decât acest aspect, respectiv că în mod greșit s-a stabilit că reclamanta-recurentă nu a justificat calitatea procesuală activă.
Dezvoltarea motivului de recurs s-a circumscris tot acestei soluții date de instanța de apel cu invocarea înscrisurilor (hotărâri judecătorești) despre care face vorbire și în contestația în anulare.
Este fără putință de tăgadă că instanța de recurs a analizat motivul de recurs vizând calitatea procesuală, de altfel, singurul ce se putea invoca raportat la soluția pronunțată, argumentând convingător, și cu referire la toate probele administrate în cauză, criticile aduse prin cererea de recurs.
Așa fiind, critica vizând omiterea soluționării unui motiv de recurs nu este fondată și drept urmare nu face posibilă aplicarea art. 318 teza a II-
Prin motivul de la punctul doi din contestația în anulare se susține că din eroare instanța de recurs prin evaluarea greșită a unor hotărâri judecătorești și a celorlalte înscrisuri, a stabilit lipsa calității procesuale active a recurentei, atrăgând în acest mod aplicabilitatea tezei 1 art. 318 Cod procedură civilă. Potrivit acestui text, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În sensul textului citat mai sus "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, respectiv greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Prin motivul susținut la punctul 2 se invocă greșeli de judecată de apreciere a probelor, ceea ce nu poate constitui motiv de contestație în anulare potrivit art. 318 Cod procedură civilă.
Drept urmare, cum contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, și este deschisă inclusiv pentru situațiile de la art. 318 Cod procedură civilă, iar nici una din situațiile invocate nu face posibilă aplicabilitatea disp. art. 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 489 din 26 noiembrie 2008 Curții de APEL IAȘI.
Obligă creditoarea să plătească intimatei () suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI: - -,
- ---, -
10.03.2009
2 ex.-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta
