Pretentii civile. Speta. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIE NR. 22

Ședința publică de la 12 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ghideanu Anca

JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela

- -

GREFIER: - -

Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, cu domiciliul ales la cabinet avocat - I, șos. - nr. 3,. 540, tr. 2,. 27, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - pretenții - recurs împotriva deciziei civile nr. 495 din data de 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.02.2009, când ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă 377 din 15 ianuarie 2008 Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul I,-, -.6,. A,.4,.2, în contradictoriu cu pârâta cu același domiciliu și constatat că părțile au dobândit în perioada relației de concubinaj, în calitate de coproprietari cu cote de contribuție de 50% apartamentul situat în I,-, -6,. A.4,.2 cu o valoare de circulație de - de lei, conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de către expert, ce face parte integrantă din hotărâre.

Instanța a constatat că nu fac parte de masa bunurilor de împărțit: mobila de sufragerie; un frigider marca Arctic; un televizor marca Samsung; un pat; canapele, casetofon și covoarele pentru sufragerie, hol și dormitor.

S- sistat starea de coproprietate în care se află părțile cu privire la bunul supus partajării și în consecință:

S-a atribuit în natură pârâtei apartamentul situat în municipiul I-, -.6,. A,.4,.2

Pentru egalizarea loturilor pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de

-,5 lei cu titlu de sultă.

Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 250 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu provizoriu expert și la plata în contul Ias umei de 19,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că la termenul de judecată din data de 02.10.2007 instanța a pronunțat în cauză o încheiere de admitere în principiu, prin care a stabilit:

"Admite în parte și în principiu cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta.

Constată că părțile au dobândit în perioada relației de concubinaj în calitate de coproprietari cu cote de contribuție de 50% apartamentul situat în mun. I,-, -6,. A.4,.2.

Constată că nu fac parte de masa bunurilor de împărțit:mobila de sufragerie; un frigider marca Arctic; un televizor marca Samsung; un pat; canapele, casetofon și covoarele pentru sufragerie, hol și dormitor".

Pentru a statua astfel în urma analizării probatoriului administrat, coroborat cu recunoașterea parțială a pârâtei, exprimată prin întâmpinare, în cauză s-a reținut de instanță că în perioada 1987-2006 între părți a existat o relație de concubinaj, ce în fapt putea fi asimilată unei căsătorii, situație de fapt care sub aspect juridic a dat naștere unei stări de coproprietate doar cu privire la bunul imobil, nu și cu privire la celelalte bunuri mobile supuse partajării, astfel cum a rezultat în urma audierii martorilor, coroborat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea și conservarea bunurilor comune, s-a avut în vedere că până în anul 1999 pârâta a prestat o activitate salariată, după care a trecut în șomaj (fapt recunoscut prin întâmpinare) în timp ce reclamantul a continuat să muncească, până în anul 2005 - luna mai, veniturile acestuia fiind mai mari decât ale pârâtei, astfel după cum a rezultat din cărțile de muncă ale acestora.

De asemenea, la stabilirea stării de coproprietate a părților asupra bunului imobil supus partajării, s-au avut în vedere data dobândirii bunului și raporturile personale dintre părți la acel moment.

În urma administrării probei cu raportul de expertiză tehnică de specialitate s-a stabilit că apartamentul, dobândit de părți în coproprietate prin cumpărare de la Primăria I - cu contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr.67535/1998 - supus partajării - are o valoare de circulație de - de lei, conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expert, ce face parte integrantă din hotărâre.

Având în vedere cota de contribuție a părților la dobândirea și conservarea bunului imobil, faptul că în prezent bunul a fost donat de pârâtă fiicei sale, văzând și prevederile art.728 Cod civil, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată și s-a atribuit în natură pârâtei apartamentul.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta și - prin decizia civilă nr. 495 din 25 iunie 2008, rectificată prin încheierea nr. 44 din 27 iunie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei. Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.

Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că din probatoriul administrat în cauză rezultă că părțile au întreținut o relație de concubinaj de lungă durată, în perioada 1987 - 2006, cu perioade de separare și reluare a conviețuirii.

În anul 1998, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 67535 din 1.11.1998 încheiat între Primăria Municipiului I și pârâta, aceasta din urmă a dobândit în proprietate apartamentul situat în I,-, -. 6,. 4,. 2, pentru care a achitat avans și comision de - lei respectiv 60376 lei, diferența de - lei fiind achitată în rate lunare timp de 2 ani.

Fiind bun dobândit în timpul concubinajului de către pârâtă, dovada dreptului de proprietate indiviză asupra imobilului trebuia făcută de reclamant, după cum acesta trebuia să dovedească și contribuția sa la achiziționare, prezumția legală a comunității de bunuri - aplicabilă soților - nefiind aplicabilă și concubinilor.

Ori, în cauză reclamantul nu a făcut probe din care să rezulte proprietatea indiviză asupra apartamentului, a constatat tribunalul.

Astfel, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat doar de către pârâtă, iar martorii audiați în cauză au arătat că aceasta a împrumutat suma necesară achitării avansului (suma de - lei de la și - lei de la ginerele pârâtei, ).

Reclamantul, căruia îi revenea sarcina probei, conform disp. art. 1169 Cod civil, nu a făcut dovada existenței unei convenții exprese sau tacite cu pârâta - ca apartamentul să fie bun comun. Nu s-a dovedit nici împrejurarea că părțile s-au gospodărit împreună, în sensul că își puneau în comun veniturile obținute, pentru acoperirea cheltuielilor gospodăriei și achiziționarea de bunuri.

Martora a declarat că în perioada concubinajului părțile își administrau veniturile separat, iar martorii și nu au putut preciza dacă părțile își administrau în comun veniturile și nici care a fost modalitatea de achiziționare a apartamentului.

Nefiind făcută dovada contribuției reclamantului la dobândirea apartamentului, acțiunea acestuia apare nefondată, a conchis instanța de apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului el arată că tribunalul a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.102 alineat 2 Cod procedură civilă, pronunțându-se în apel ca o instanță de recurs și greșind calitatea părților din proces. Recurentul învederează că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, neținând cont de probatoriul administrat la fond și în calea de atac.

susține că este inadmisibil să se considere că - deși a avut o conviețuire de 19 ani cu intimata - el nu a avut nici o contribuție la dobândirea bunurilor aflate în locuința pârâtei. Recurentul arată că intimata însăși - în întâmpinare - recunoaște concubinajul din perioada 1987 -2006, acesta putând fi asimilat unei căsătorii, ceea ce a determinat nașterea unui raport de coproprietate. El susține că intimata a fost șomeră din 1999, în timp ce dânsul a lucrat până în mai 2005, împrejurare dovedită cu cărțile de muncă. Reclamantul pretinde că este absurd a se considera că două persoane care locuiesc într-un imobil cu două camere nu participă la administrarea comună a imobilului. În drept, recurentul invocă art. 304 punctele 5 și 9 Cod procedură civilă.

întâmpinare, intimata solicită a se constata nulitatea recursului.

Examinând cu prioritate, conform articolului 137(2) Cod procedură civilă, excepția nulității recursului, curtea constată că este nefondată.

Instanța de recurs a constatat - deja - că recursul a fost motivat în termen de, prin memoriul depus la 17 decembrie 2008. Argumentele prezentate de reclamant se încadrează în punctele 5 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă, situație în care articolul 306 alineat 1 Cod procedură civilă (text care instituie sancțiunea nulității recursului) nu este aplicabil în cauză, excepția nulității recursului, invocată de, urmând a fi respinsă.

Referitor la fondul pricinii, curtea constată că punctele 5 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă nu sunt incidente, recursul fiind nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit articolului 304 punctul 5 Cod procedură civilă casarea unei hotărâri intervine atunci când instanța care a pronunțat-o a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alineat (2). C din urmă text stabilește că "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulității prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie". În speță, Tribunalul Iași nu a încălcat vreo formă de procedură dintre acelea la care face referire articolul 105 alineat (2) citat, ci a comis o simplă eroare materială (în sensul articolului 281 Cod procedură civilă) eroare pe care a rectificat-o - din oficiu - la două zile după pronunțarea deciziei și mult înainte de comunicarea hotărârii din apel. Încheierea de rectificare a erorii materiale a fost comunicată părților împreună cu decizia civilă nr. 495 din 25 iunie 2008. nu a suferit vreo vătămare de ordin procedural, el declarând recursul ce formează obiectul analizei de față. Ca atare, nu este aplicabil punctul 5 al articolului 304 Cod procedură civilă, neexistând motiv de casare a deciziei instanței de apel.

Curtea de apel reține și că nu este incident punctul 9 al articolului 304, în măsura în care tribunalul - respingând acțiunea reclamantului - a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante în materia dreptului de proprietate comună pe cote -părți. Instanța de recurs constată că - astfel cum judicios a stabilit și tribunalul - cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Principiul - enunțat de articolul 1169 din Codul civil - este aplicabil în situația coproprietății născute în perioada concubinajului, pentru care nu operează prezumția de comunitate, atașată căsătoriei de articolul 30 din Codul familiei.

Corect a considerat tribunalul că reclamantului îi revenea sarcina dovezii coproprietății asupra apartamentului dobândit de pârâta și este judicioasă concluzia instanței de apel, conform căreia proba nu s-a făcut. Simpla conviețuire a părților, chiar pe o perioadă îndelungată, nu instituie o prezumție de fapt a coproprietății, cu atât mai mult cu cât nimic nu-i împiedica pe cei doi concubini să încheie o convenție, în care să se stipuleze cota - parte a fiecăruia la dobândirea bunului. Modul în care tribunalul a interpretat probele administrate nu poate fi cenzurat în recurs, punctul 11 al articolului 304 Cod procedură civilă (care permitea o asemenea verificare) fiind abrogat prin nr.OUG 138/2000.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat 1 teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași și obligându - l pe recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 495 din 25 iunie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă recurentul să-i plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

16.03.2009

Tribunalul Iași:

-

-

Președinte:Ghideanu Anca
Judecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Iasi