Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/R/2009
Ședința publică din data de 6 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției civile
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
- -- președinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr. 488/A/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanții intimați și și pe pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N, având ca obiect acțiune în constatare-constatarea nulității contractului.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul reclamanților intimați și, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți, reclamanții intimați și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se comunică cu reprezentantul pârâților recurenți un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamanții intimați și.
Reprezentantul reclamanților intimați invocă, în principal, excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, cea a inadmisibilității recursului apreciind că pârâții recurenți prin motivele de recurs nu au indicat vreun motiv de recurs dintre cele indicate în art. 304.pr.civ, pe cale de consecință recursul acestora fiind nul ca nemotivat și inadmisibil.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare de reclamanții intimați, iar pe fondul cauzei, susține motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Reprezentantul reclamanților intimați susține excepțiile invocate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 9177/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, s- admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului C-N, și, și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40762 din 7 martie 2005 încheiat între Consiliul Local al Municipiului C-N și pârâtul, cu privire la apartamentul 55 din C-N,-, înscris în CF nr. 37497 C, sub nr. top. 23315/S/LV.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1.512,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr. 2972 din 25.06.1977, reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentul 55 din C-N,-, drept de proprietate care a fost înscris în CF nr. 37497 C, sub nr. top. 23315/S/LV.
În anul 1986, conform Deciziei nr. 72 din 16.03.1986 a Consiliului Popular al Județului C, apartamentul 55 din C-N,- înscris în CF nr. 37497 C, sub nr. top. 23315/S/LV a fost trecut în proprietatea Statului Român, din care cota de parte aparținând reclamantului fără plată, iar cota de parte aparținând reclamantei cu plată.
La 16.08.2001, reclamanții au efectuat emis prin executor judecătoresc o notificare adresată Primăriei Municipiului C-N, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentului 55 din C-N,-, cerere care nu a fost soluționată.
La 07.03.2005, între pârâții Consiliul Local al municipiului C-N și pârâtul și defuncta sa soție s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 40762/2005 prin care acești din urmă pârâți au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului 55 din C-N,- fost înscris în CF nr. 37497 C, sub nr. top. 23315/S/LV, drept de proprietate care nu a fost înscris în cartea funciară.
Din interogatoriul pârâtului reiese că defuncta sa soție a decedat, nedezbătându-se succesiunea după aceasta, succesori fiind pârâții, în calitate de soț supraviețuitor, și, în calitate de fiu.
Din răspunsurile pârâților la interogatoriu reiese că imobilul din eroare a fost înstrăinat, deoarece era formulată o cerere de retrocedare a imobilului în litigiu, că pârâții nu au consultat coala funciară a imobilului înainte de încheierea contractului, neavând cunoștință că imobilul a fost revendicat bazându-se pe informația primită de la o funcționară a pârâtei că imobilul nu a fost revendicat de fostul proprietar.
Din actele dosarului reiese fără urmă de dubiu că la data la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare contestat, cel puțin pârâtul vânzător Consiliul Local al municipiului C-N, avea cunoștință de existența cererii de retrocedare, fiind astfel de rea-credință.
În doctrina juridică s-a precizat că reaua credință, antonimul bunei credințe, constă în atitudinea celui ce se prevalează de o situație căreia el îi cunoaște sau trebuia să îi cunoască viciile. De asemenea, s-a subliniat că dobânditorul trebuie considerat de rea credință dacă a putut a avea cel mai mic dubiu asupra drepturilor autorului său și că acest dubiu care exclude buna credință există dacă posesorul are cunoștință că un terț este sau pretinde să fi fost proprietarul imobilului pe care îl preia în posesia sa.
Astfel, raportat la cuprinsul cărții funciare, instanța reține că pârâții, cu minime diligente, puteau afla că imobilul în cauză încă se mai găsește în proprietatea tabulară a reclamanților și putea verifica dacă s-a formulat o cerere de retrocedare sau nu.
Mai reține instanța că simpla ignoranță nu este suficientă pentru a da naștere bunei-credințe, iar aparența titlului de proprietate al statului, singurul element din care poate fi dedusă buna-credință în cazul examinat este una cât de poate de discutabilă.
Astfel, toate aceste elemente sunt în măsură, în opinia instanței să răstoarne prezumția simplă de bună-credință de care se bucurau pârâții cumpărători, aceștia trebuind sau putând să aibă un dubiu cu privire la legalitatea statului asupra acelui bun, raportat la modurile specifice de dobândire a proprietății socialiste de către statul comunist.
Astfel, pentru toate aceste motive, având în vedere faptul că nu suntem în prezența situației prevăzute de art. 46 din Legea nr. 10/2001, ambele părți contractante fiind de rea-credință, urmărindu-se fraudarea intereselor reclamanților, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40762 din 07.03.2005 încheiat între Consiliul Local al municipiului C-N și pârâtul, cu privire la apartamentul 55 din C-N,-, înscris în CF nr. 37497 C, sub nr. top. 23315/S/LV
In temeiul art. 274. proc. civ. pârâții căzând în pretenții, au fost obligați să plătească reclamanților suma de 1.512,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare de timbru și timbru judiciar (12,30 lei ) și onorariu avocațial (1.500 lei).
Împotriva sentinței civile nr. 9177/2007 a Judecătoriei Cluj -N au declarat apel pârâții și, arătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâții au arătat că motivul nulității absolute a contractului respectiv, reaua-credință a pârâților nu rezultă din probe, ci dintr-o deducție a instanței.
Prezumția legală potrivit Constituției și dispozițiilor civ. este aceea a bunei credințe, reaua - credință trebuind a fi dovedită.
Instanța de fond constată în mod eronat că nu s-a solicitat administrarea de probe de către pârâți, când de fapt, în mod real, pârâții au depus la dosar înscrisuri pe care instanța nu le-a avut în vedere.
Pârâții au depus astfel la dosar Hotărârea nr.55/22.02.2005, prin care s-a hotărât vânzarea apartamentului în litigiu către chiriași, respectiv, către pârâți. Prin decizia irevocabilă pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, s-a hotărât că Hotărârea nr. 50/2005 mai sus menționată este legală, prin urmare, vânzarea s-a făcut la inițiativa Statului Român.
Pârâții nu au fost notificați la revendicarea apartamentului în litigiu și nu au cunoscut alte împrejurări legate de Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, temeiul legal al acțiunii reclamanților, art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, nu exista în momentul încheierii contractului, prin urmare, dispozițiile legale menționate nu pot retroactiva.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Pârâtul Consiliul Local C-N, a formulat cerere de aderare la apelul declarat de către pârâții și a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de aderare la apel, s-a arătat că pârâtul nu a fost în culpă, prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 274. proc. civ.
In drept, cererea de aderare la apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 293. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în apel, reclamanții au solicitat respingerea apelului și a cererii de aderare la apel.
Prin decizia civilă nr. 488/A/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de către pârâții și împotriva sentinței civile nr.9177 din 21.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care o menține în întregime; s-a respins cererea de aderare la apel formulată de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului C; pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în apel d e 3650 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în considerentele deciziei faptul că apelul declarat, precum și cererea de aderare la apel, în raport cu dispozițiile art. 282 și urm. proc. civ. acestea sunt nefondate.
Astfel, la fel ca și la judecătoria, tribunalul a apreciat contractul de vânzare-cumpărare în litigiu ca fiind lovit de nulitate.
Pe lângă aspectele invocate la fond, cu referire la constatarea relei credințe părților, la contractare, (necercetarea cuprinsului cărții funciare, necercetarea listei imobilelor revendicate, contractarea cu ignorarea faptului că imobilul este revendicat) apreciate în același sens de către tribunal, tribunalul a reținut că atitudinea de superficialitate a pârâților a determinat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, strict pe riscul acestora.
Contractul de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu s-a încheiat în anul 2005, cu mult după adoptarea Legea nr. 10/2001 privind imobilele naționalizate. La intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul în litigiu era liber în sensul legii și atâta timp cât în privința acestuia s-a făcut cerere de restituire, acesta trebuia restituit în natură foștilor proprietari și nu vândut către chiriași, iar pârâții nu pot invoca nerecunoașterea legii.
Chiar dacă buna-credință a chiriașilor este prezumată, în condițiile controversate ale aplicării Legii nr. 10/2001, aceasta nu poate fi reținută în speță, făcându-se dovada relei credințe.
Nu era absolut necesar ca reclamanții să notifice chiriașii despre intenția de revendicare sau să efectueze vreo mențiune în CF.
Contractarea în condiții de insecuritate juridică a imobilelor naționalizate, omisiunea de a cerceta conținutul cărții funciare și omisiunea de a verifica dacă imobilul este sau nu revendicat, fac cu prisosință dovada relei-credințe.
Nu se poate reproșa instanței de fond că a prezumat reaua -credință a pârâților, deși și prezumția este un mijloc de probă. Instanța de fond a constatat în urma administrării probei cu interogatoriul că pârâții au manifestat o atitudine superficială în legătură cu încheierea contractului, din această atitudine rezultând reaua -credință.
Hotărârea nr. 50/2005 a Consiliului Local al Municipiului C-N, și hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, invocate în apărare, nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluției, nefiind relevante în cauză, contextul în care actele menționate au fost adoptate fiind altul, neputând fi opus reclamanților.
Pentru motivele arătate, având în vedere că pârâții nu au reușit să răstoarne în apel, prin probe, starea de fapt reținută la fond, în baza art. 296.pr. civilă, tribunalul a respins apelul declarat și a menținut în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în apel, de 3650 lei conform art. 274.pr. civilă.
Referitor la cererea de aderare la apel, tribunalul, cu privire la cheltuielile de judecată, a reținut că, acestea au fost în mod corect acordate la fond, în baza art. 274. proc. civ. pârâtul Consiliul Local C-N, căzând în pretenții.
Instanța de fond a reținut culpa acestui pârât în mod corect pentru gestionarea defectuoasă a sarcinilor stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001.
Astfel, în consecință, în baza art. 293. proc. civ. tribunalul a respins și cererea de aderare la apel formulată de către pârâtul Consiliul Local al municipiului
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul desființării acesteia și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că pârâții recurenți sunt cumpărători de bună-credință, întrucât nu au fost notificați de revendicator, iar reclamanții nu au notat nici o acțiune în cartea funciară.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 43 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care dă dreptul chiriașilor ce dețin o locuință pe baza unui contract de închiriere valabil încheiat să cumpere locuința. Același text vorbește de dreptul de preempțiune al chiriașilor la cumpărare.
Nu sunt aplicabile pârâților recurenți prevederile Legii nr. 247/2005 de completare și modificare a Legii nr. 10/2001, ce indisponibilizează imobilele revendicate, deoarece această lege nu retroactivează, fiind publicată în Monitorul Oficial 22.07.2005, iar contract de vânzare cumpărare s-a încheiat la 07.03.2005.
Prin întâmpinare, intimații și au invocat, în principal, excepțiile nulității recursului, inadmisibilității recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Excepția nulității recursului derivă din faptul că pârâții nu au indicat cazul sau cazurile de casare ori modificare a hotărârii prevăzute de art. 304. proc. civ. Recurenții nu se află nici în situația stipulată de art. 306 alin. 3. proc. civ. întrucât nu au indicat nici măcar eronat vreun motiv de recurs.
Referitor la excepția inadmisibilității recursului se invocă faptul că motivele expuse în cererea pârâților vizează netemeinicia deciziei și reaprecierea întregului ansamblu probatoriu, aspect vădit inadmisibil după abrogarea punctelor 10 și 11 ale art. 304. proc. civ.
În subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Excepțiile nulității și inadmisibilității recursului fiind invocate prin întâmpinarea reclamanților urmează a fi analizate cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1. proc. civ. care stipulează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și cele de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prima dintre excepții vizează nulitatea recursului pentru nemotivarea acestuia fiind prevăzută de art. 306 alin. 1. proc. civ. Excepția nu operează, în speță, întrucât în chiar debutul recursului, pârâții au indicat temeiul de drept al motivelor de recurs, și anume, dispozițiile art. 304 pct. 6-9. proc. civ. Chiar dacă aceste motive de recurs nu au fost detaliate în concret, din dezvoltarea motivelor de recurs se poate aprecia că unele dintre acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ. Posibilitatea instanței de a încadra motivele de recurs între cele prevăzute de art. 304 este prevăzută de art. 306 alin. 3. proc. civ.
Nici excepția inadmisibilității recursului nu este prezentă avându-se în vedere că, cel puțin parțial, pârâții au invocat nelegalitatea deciziei, afirmând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, și de asemenea, că Legea nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă în speță.
Este real că între motivele de recurs s-au strecurat și motive inadmisibile, și anume, cele vizând aprecierea bunei-credințe a pârâților cumpărători, însă acest fapt nu atrage inadmisibilitatea întregului recurs câtă vreme s-a identificat și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinse ca nefondate excepțiile nulității și inadmisibilității recursului invocate de reclamanții intimați și.
Pe fond, recursul este neîntemeiat, nefiind prezent motivul de nelegalitate derivând din greșita interpretare și aplicare a legii.
Textul la care fac referire pârâții recurenți, și anume art. 43 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 (în prezent abrogat prin pct. 9 al art. I din Legea nr. 1/2009), stipula: "Prețul vânzării nu poate fi mai mare decât valoarea actualizată a prețului plătit de chiriaș la cumpărarea locuinței în baza Legii nr. 112/1995, cu excepția cazurilor când părțile convin altfel". Este evident că acest text nu își găsește aplicabilitatea în speță, din redarea argumentelor recurenților reieșind că se invocă, de fapt, dispozițiile art. 42 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Art. 42 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 stipulează că imobilele cu destinația de locuințe prevăzute la alin. 1 pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preempțiune. 1 limitează sfera imobilelor ce pot fi înstrăinate chiriașilor la cele care nu se restituie persoanelor îndreptățite în urma procedurilor prevăzute la capitolul III al legii.
Art. 42 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, de care se prevalează pârâții în susținerea legalității încheierii contractului de vânzare cumpărare nu au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 și nici nu se poate susține că instanța ar fi făcut aplicarea vreunei dispoziții din legea nouă încălcând principiul neretroactivității legii. Chiar la data încheierii de către pârâți a contractului de vânzare cumpărare 07.03.2005, obiect al vânzării îl puteau constitui doar locuințele ce nu se restituie persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii. Cum foștii proprietari, reclamanții din prezenta cauză, formulaseră notificare pentru restituirea în natură a imobilului ce nu a fost soluționată până la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu pârâții, încheierea contractului s-a făcut cu fraudarea legii.
Reținerea bunei sau relei credințe a pârâților la încheierea contractului se deduce din aprecierea probelor, iar cele statuate de instanța de apel se impun și în recurs. În această cale extraordinară de atac, conform dispozițiilor art. 304. proc. civ. hotărârile pot fi casate sau modificate doar pentru motive de nelegalitate.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și.
Pârâții căzuți în pretențiile lor vor fi obligați, în baza art. 274 alin. 1. proc. civ. să plătească reclamanților și suma de 1.000 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Reclamanții intimați au pretins obligarea pârâților recurenți la plata sumei de 3.650 lei, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța de la fila 24.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 3. proc. civ. s-a procedat la micșorarea onorariului avocațial, apreciindu-se că acesta este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat, care a constat în reprezentarea la un singur termen de judecată, precum și în redactarea întâmpinării, două dintre apărările formulate, respectiv excepțiile nulității și inadmisibilității recursului fiind respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 488/A/07.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Respinge ca nefondate excepțiile nulității și inadmisibilității recursului invocate de intimații și.
Obligă pe recurenți la a le plăti intimaților și suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./
Jud.apel: /
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Denisa Băldean Valentin Mitea
