Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 533
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și de pârâta împotriva deciziei civile nr. 43 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, R, G și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av. și pentru pârâta recurentă, av., lipsă pârâții intimați, R, G și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către pârâta, instanța comunicând un exemplar reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind achitarea onorariului avocațial și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 753 lei și 5 lei timbru judiciar; reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1077 lei și 5 lei timbru judiciar, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în ce privește cota de contribuție a părților la masa partajabilă, urmând a i se acorda reclamantului cota de 90%, în raport cu 75% recunoscută prin hotărârea atacată, iar în ce privește modalitatea sistării comunității de bunuri, solicită atribuirea în întregime către reclamant a tuturor bunurilor ce compun masa partajabilă, în natură, și menținerea deciziei recurate în ceea ce privește respingerea apelului pârâtei.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea recursului reclamantului ca nefondat, arătând că nu a formulat apel, ci un memoriu.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, cu consecința admiterii apelului și modificării în parte a sentinței civile nr. 6315 din 14.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în sensul constatării contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor comune, și menținerea în rest a dispozițiilor hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată, arătând că s-au făcut dovezi cu privire la veniturile realizate de pârâtă.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea recursului pârâtei, arătând aceasta nu a făcut dovada capitalizării unor venituri substanțiale.
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 43/27.01.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de reclamantul apelant și pârâta apelantă împotriva sentinței civile nr. 6315/14.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 6315/14.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere având ca obiect constatarea simulației contractelor de vânzare cumpărare, formulat de reclamantul împotriva pârâților și, și G, obligând reclamantul să plătească pârâților și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, pârâtei suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată și pârâtului G suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul, împotriva pârâtei.
S-a constatat că în timpul căsătoriei părților, acestea au dobândit următoarele bunuri comune în valoare totala de 185.742 lei: teren arabil în suprafață de 6 ha, situat în localitatea, cuprins în titlul de Proprietate nr- 400, parcela 400/1/2, în valoare de 10.200 lei; imobilul înscris în nr. 2323 nr. cadastral 176/1/1/7, în valoare de 125.307 lei și imobilul înscris în nr. 6104 nr. cadastral 193, în valoare de 50.235 lei.
S-a constatat că reclamantul a avut o contribuție de 75 % și pârâta a avut o contribuție de 25 % la dobândirea acestor imobile și s-a dispus partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei astfel:
A fost atribuit reclamantului imobilul constând în teren arabil în suprafață de 6 ha, situat în localitatea, cuprins în titlul de Proprietate nr- 400, parcela 400/1/2, în valoare de 10.200 lei și imobilul înscris în nr. 2323 nr. cadastral 176/1/1/7, în valoare de 125.307 lei.
A fost atribuit pârâtei imobilul înscris în nr. 6104 nr. cadastral 193, în valoare de 50.235 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.799,5 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului înscris în nr. 2323 nr. cadastral nr. cadastral 176/1/1/7, cu titlu de partaj.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului înscris în nr. 6104 nr. cadastral 193, cu titlu de partaj.
A fost respinsă în rest acțiunea principală precizată și completată.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 611 lei cheltuielile de judecată.
S-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 23.01.1995 în fața ofițerului de stare Civilă al primăriei -Franța și căsătoria lor a fost desfăcută prin Hotărârea judecătorească nr. 05/00728 pronunțată la data de 22.- de către Tribunalul d e Înaltă Instanță din, ( conform copiei legalizate și traduse a hotărârii filele 76-79 dosar).
Reținându-se că părțile au fost de acord cu existența bunurilor comune ce fac parte din masa partajabilă astfel cum au fost indicate de reclamant făcând aplicarea dispozițiilor art. 30 Codul familiei și art. 673 ind. 3. pr. civ., instanța de fond a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în România, bunuri comune în valoare de 185.742 lei, și văzând propunerile de partajare a bunurilor făcute de părți și având în vedere prevederile art. 673 ind. 9 și 673 ind. 10. pr. civ., faptul că imobilul din nu este comod partajabil în natură, instanța de fond a dispus partajarea bunurilor în modalitatea prezentată în dispozitivul deciziei atacate.
Cum, cota parte ce se cuvine fiecărui soț din bunurile comune se determină în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea acestora, la stabilirea acesteia instanța a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar, respectiv veniturile nete ale părților, extrase de cont emise de Bank Coop, Banca, adeverințe de venituri, copii extras din contractul de muncă al reclamantului, respectiv din contractul de formare profesională pentru ajutor de medic al pârâtei, și declarațiile de martori.
Instanța de fond luând în considerare veniturile părților precum și munca depusă de soție la întreținerea familiei și în gospodărie, a constatat, că în timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune reclamantul a avut o contribuție de 75% și parata o contribuție de 25%.
Împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Timișoara au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta.
Reclamantul apelant prin apelul declarat a solicitat schimbarea hotărârii atacate în privința cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune și a modalității de partaj, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul apelant a susținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc două împrejurări: caracterul permanent al veniturilor obținute de acesta începând cu anul 1991 și caracterul consistent al acestor venituri, iar instanța de fond deși le-a analizat sumar nu le-a acordat importanța cuvenită deoarece câtimea veniturilor determină și câtimea contribuției efective la achiziționarea acestor bunuri.
A mai arătat reclamantul apelant că prin probele administrate nu s-a dovedit că în perioada de achiziție a bunurilor pârâta ar fi realizat vreun venit și că prima instanță a dat valoare probatorie exacerbată dispozițiilor martorilor, nevoind să observe inadvertențele din depozițiile martorilor, făcând referire la moneda euro, care la acea vreme nu era în circulație și nici nu a ținut cont de relația de dușmănie cu martora.
A susținut că prin modalitatea de partajare au fost înfrânte dispozițiile art. 741 alin 2.civ. și art. 6739.proc.civ.
Pârâta apelantă prin apelul său a solicitat schimbarea în parte a hotărârii în sensul constatării contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor comune și reținerii valorii stabilită prin expertiză pentru bunurile supuse partajului.
În motivare pârâta apelantă a susținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că a desfășurat activitate în calitate de asistent stomatolog la cabinet dr., că a obținut venituri lunare consistente conform contractului de formare profesională și de asemenea că a fost reprezentanta societății comerciale Laboratorul & realizând de asemenea venituri în perioada septembrie 2003 - decembrie 2004.
A mai susținut pârâta apelantă că în perioada septembrie 2003 - decembrie 2004 prestat muncă fără acte întrucât nu avea reședință în Austria la Hotel și la diferite persoane fizice din Elveția și Germania.
A mai făcut referire pârâta apelantă și la importanța ce trebuie acordată muncii prestată în gospodărie și pentru întreținerea familiei.
Referitor la sumele de bani pe care reclamantul le-a avut depuse la bancă pârâta apelantă a susținut că acestea nu au fost folosite la achiziționarea bunurilor comune, această sumă fiind transferată la o bancă din Franța.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea apelului pârâtei susținând că în privința valorii bunurilor la care s-a realizat partajul aceasta nu poate formula nici o critică întrucât în fața primei instanțe a fost de acord cu valoarea indicată de pârâtă.
În privința cotei de contribuție precizează că în baza contractului de formare profesională pârâta apelantă datora suma de 34.580 DM astfel că nu avea cum să contribuie la achiziționarea bunurilor și că probele administrate în fața primei instanțe nu lămuresc câtimea veniturilor realizate de aceasta.
Tribunalul a constatat că apelurile sunt neîntemeiate, le-a respins cu motivarea în esență că în mod corect a reținut prima instanță părțile au fost căsătorite în perioada ianuarie 1995 - mai 2006 sub durata căsătoriei au dobândit 3 imobile și anume: suprafața de 3 ha teren în localitatea, comuna, județul T dobândită în 2003, teren înscris în CF 2323 dobândit în anul 2003, imobil înscris în CF 6104 dobândit în anul 1997.
S-a reținut că din probele administrate în cauză, nu rezultă că reclamantul a avut o contribuție de 90% la achiziționarea bunurilor comune, nefiind astfel întemeiată nici critica adusă hotărârii sub acest aspect.
Tribunalul procedând la compararea veniturilor realizate de cei doi soți a constatat că veniturile pârâtei au fost în perioada februarie 1997 - ianuarie 1999 de 2500 franci elvețieni ( fila 68 dosar apel), în perioada 1998 - 2001 de 10.560 DM, 11520 DM, 12480 DM, ( fila 19 dosar apel), iar în 2003 - 9892 EURO ( fila 9 dosar apel), iar reclamantul apelant a realizat veniturile reținute și prin considerentele hotărârii primei instanțe și anume: 2322 franci elvețieni la 28.06.1995, a fost încadrat din anul 1999 ca, cu un salariu de 20 EURO pe lună, având un venit anual de 26157 EURO în anul 2000 de 44448 EURO, în anul 2001 de 43545 EURO, în anul 2003 de 38853 EURO.
S-a reținut ca fiind neîntemeiată și critica cu referire la nerespectarea criteriului de preferință al cotelor de contribuție, în raport de împrejurarea că reclamantul având cotă majoritară de proprietate ( 75 %) i s-au atribuit bunurile având cele mai mari valori, tocmai pentru a-i fi respectat acest drept, dându-se totodată importanța cuvenită principiului partajării în natură consacrat prin dispozițiile art. 741 alin. 1.civ. și art. 6735alin.2 proc.civ, precum și respectării celui privind egalitatea părților cu ocazia partajului, pentru ca fiecărei părți cu ocazia acestei operațiuni să i se asigure tot un drept real de proprietate.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilelor supuse partajului s-a constatat că prin încheierea din 12.12.2007 aceasta a fost convenită de părți, astfel că referirea pârâtei apelantă prin motivele de apel la valoarea stabilită prin raportul de expertiză, nu a putut fi privită ca o critică adusă hotărârii, câtă vreme stabilirea valorii de circulație nu a făcut obiectul probațiunii în fața primei instanțe, mențiunile făcute de expert cu privire la acest aspect sunt extranee cauzei.
În termen împotriva deciziei civile nr. 43 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.
Reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în ce privește cota de contribuție a părților la masa partajabilă, acordarea cotei de 90% (în raport cu 75% recunoscută prin sentința apelată), iar în ce privește modalitatea sistării comunității, solicită atribuirea, în întregime reclamantului a tuturor bunurilor ce compun masa partajabilă, în natură, menținerea ca legală și temeinică a soluției Tribunalului Timiș în ce privește respingerea apelului formulat de pârâta apelantă.
În motivare arată că în ceea ce privește cotele de contribuție determinate de instanța de apel, prin menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate nr. 6315 din 14.05.2008, prin admiterea în parte a acțiunii sale, ca fiind de 75% pentru el și 25% pentru pârâta intimată, apreciază că ele sunt rodul unei analize trunchiate și subiective a probelor administrate în acest scop, instanța preferând să dea valență probatorie unor depoziții de martori, în raport cu înscrisurile ce constituie dovada irefutabilă a contribuției sale majoritare la achiziționarea bunurilor.
Solicită a se analiza cu prioritate înscrisurile depuse la dosar, privind contribuția la dobândirea bunurilor comune, având în vedere că din anul 1991 muncit în Franța, Germania și Elveția, că în perioada 1991-1992, conform adeverinței fila 52 dosar, dobândise calitatea de angajat, această calitate având caracter de continuitate și, deci, același caracter îl au și veniturile realizate. Din adeverința de la fila 48 dosar rezultă un venit anual de 36.483 DM, de asemenea din actul de la fila 18 dosar rezultă remiterea în țară, de la Geneva la data de 02.05.2003 a unei sume de 15.000 euro. Din adeverința de la fila 36 dosar din care rezultă că în anul 1998 avea deja un venit salarial lunar de 4455,75 franci francezi, în august 2004 venitul său lunar era de 4829,85 franci francezi. De asemenea, din înscrisul de la fila 45 dosar fond rezultă un venit anual în 1999 de 433.545,11 DM.
Arată că instanța de fond nu a dat importanța cuvenită înscrisurilor depuse la dosar, având în vedere că a avut o contribuție majoritară la achiziționarea bunurilor.
Apreciază ca netemeinică proba testimonială având în vedere că din aceste probe nu rezultă că pârâta a realizat vreun venit în perioada de achiziție a bunurilor și de asemenea nu rezultă ce sume a alocat pârâta pentru achiziționarea imobilelor litigioase.
Referitor la cel de-al doilea motive de recurs, arată că prin modalitatea aleasă pentru partajare, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 741 cod civil și art. 673 ind. 9. pr. civ., care impunea luarea în calcul ca și criteriu de preferință, cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Susține că în perioada de efectuare a cursurilor de pregătire profesională 1.10.1999- 31-07.2002, pârâta datora suma de bani (34.580DM) și ca atare nu avea posibilitatea efectivă a contribuției cu o parte a venitului la dobândirea de bunuri.
Solicită a se înlătura înscrisurile ce demonstrează venituri ale pârâtei în perioada 2004 - având în vedere că depășește perioada în care s-au achiziționat bunurile și în 2004 intervenit despărțirea în fapt a soților, urmată de promovarea divorțului.
Adeverința depusă de pârâtă cu care a dorit să demonstreze că a realizat venituri de 2500 franci elvețieni în perioada 1997 - 1999, solicită a nu se lua în considerare, întrucât nu se coroborează cu copia pașaportului depus la dosar.
Prin recursul declarat împotriva aceleiași decizii, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 43/A din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în sensul admiterii apelului său cum acesta a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile nr. 6315 din 14.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în sensul menționat în apelul său, adică al constatării contribuției egale a sa și a reclamantului apelant la dobândirea bunurilor comune, menținerea în rest a dispozitivelor hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ..
În motivare a arătat că în ceea ce privește veniturile pe care le-a obținut în timpul căsătoriei, din înscrisurile pe care le-a depus la dosar, rezultă că în perioada în care a fost căsătorită a desfășurat o activitate profesională în calitate de asistent stomatolog la cabinetul dr. obținând venituri lunare semnificative, conform contractului de formare profesională.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în perioada 2000 - 2003 realizat în calitate de asistent stomatolog - în decembrie 2003, suma de 945 euro venit net, iar începând cu ianuarie 2004 până în decembrie 2004 realizat suma de 8318 euro lunar, deci pe cele 13 luni a realizat suma totală de 100.760,55 euro.
Potrivit certificatului de muncă eliberat de cabinetul, rezultă că în perioada 2002 - 2004 mai realizat cu titlu de salariu suma de 22.515 euro.
Din adeverința eliberată de dr. rezultă că în perioada 1999 - 2002 realizat lunar, în primul an de stagiu 880 DM, în cel de-al doilea 960 DM, iar pe bază contractuală rezultă că a realizat în primul an de stagiu 10.560 DM, în cel de-al doilea 11.520, iar în cel de-al treilea an 12.480 DM.
A realizat venituri și în calitate de reprezentant al societății comerciale Laboratorul &, în perioada septembrie 2003 - noiembrie 2004, în sumă totală de 18.000 euro, iar începând cu 2004, realizat un venit lunar de 2500 euro, fiind angajată cu normă întreagă, iar în perioada septembrie 2003 - decembrie 2004 prestat munci diferite la Hotel din Elveția, precum și la diferite persoane fizice din Elveția și Germania.
Arată că sumele de bani depuse de către la Bank Coop suma de 31.250 franci, respectiv 242,15 la Banca suma de 29.679 franci, respectiv 2506,28 nu au fost folosite pentru achiziționarea bunurilor comune, ci au fost retrase de către, depunându-le în depozit la o altă bancă conform adeverinței emise de către Generale, 42.114 euro depuși prin transfer bancar, iar instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod cu privire la suma respectivă.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea recursului declarat de reclamant, cu motivarea că în mod greșit s-a reținut de cele două instanțe o cotă de contribuție de 75% în favoarea reclamantului și de 25% în favoarea pârâtei, întrucât raportat la probatoriul administrat, trebuia stabilită contribuția egală a părților la achiziționarea bunurilor comune.
Examinând decizia atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr.civ. raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursurile declarate de reclamantul și pârâta sunt nefondate.
Astfel, prima critică adusă deciziei civile atacate vizează determinarea cotei de contribuție a celor două părți la dobândirea bunurilor comune și ca și consecință, stabilirea criteriilor de preferință în modalitatea în care s-a dispus sistarea comunității de bunuri.
Critica este neîntemeiată, instanța de apel reținând în mod corect cota de contribuție de 75% a reclamantului și de 25% a pârâtei la dobândirea bunurilor comune de către părți.
Având în vedere că stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune, se poate face prin orice mijloc de probă, fiind vorba de dovedirea unei situații de fapt, instanța de apel a făcut o corectă apreciere a întregului material probator, coroborând înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă câștigurile dobândite de părți în timpul căsătoriei cu caracter de continuitate, cu cele realizate de pârâtă cu caracter ocazional, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, luând în considerare și munca depusă în gospodărie de pârâtă, în mod corect a reținut contribuția superioară (75%) a reclamantului la dobândirea bunurilor comparativ cu cea a pârâtei.
Nu este întemeiată susținerea reclamantului în sensul că la stabilirea cotei de contribuție a pârâtei au fost luate în considerare veniturile obținute de aceasta în anul 2004 (după despărțirea în fapt a soților), având în vedere că la instanța de apel s-au depus înscrisuri din care rezultă veniturile obținute de pârâtă anterior anului 2004.
Tot ca neîntemeiată se privește și susținerea reclamantului că în perioada 1.10.1999-31.07.2002, perioadă în care s-a derulat contractul de formare profesională pentru asistent medical al pârâtei, aceasta nu a fost retribuită, întrucât din actul menționat (fila 15 dosar apel), rezultă că medicul care oferă instruirea profesională plătește persoana pe care o instruiește, respectiv 880 DM/lună în primul an de stagiu, 960 DM, în anul al doilea și respectiv 1040 DM lunar în anul al treilea de stagiu.
Prin stabilirea contribuției părților și modalitatea de partajare dispusă în cauză, cele două instanțe nu au nesocotit dispozițiile art. 741 Cod civil coroborate cu cele ale art. 673 ind. 5 și 673 ind. 9. pr. civ. având în vedere că reclamantului a cărui cotă de contribuție este superioară celei reținută în favoarea pârâtei, i s-au atribuit bunurile cu valorile mai mari, iar prin dispozițiile art. 741 Cod civil, nu se stabilesc criterii preferențiale pentru formarea și atribuirea loturilor.
Cum, raportat la probatoriul administrat în cauză nu rezultă contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, fiind corect reținută cota de contribuție a reclamantului de 75% și a pârâtei de 25% la achiziționarea bunurilor comune.
Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, nu s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 673 ind. 5 și 9. pr. civ. raportat la art. 741 Cod civil, astfel că se constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ. invocate de părți în recursurile declarate.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâta împotriva deciziei civile nr. 43 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâta împotriva deciziei civile nr. 43 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, R, G și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 17.06.2009
Tehnored. 2 ex./18.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Erica Nistor
