Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 712/
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 72/A din 02.02.2009, încheierii din 02.01.2009, încheierii din 16.01.2009, încheierii din 23.01.2009, încheierii din 30.01.2009, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 827/24.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T, Municipiul T prin Primar și cu pârâții intimați Asociația de proprietari din T, str. -, nr. 6A, și, pentru servitute de trecere.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.06.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare, constată că, prin Decizia civilă nr. 72/A din 2 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâții și împotriva încheierilor de ședință din 10.01.2008 și 17.01.2008 și Sentinței civile nr. 827/24.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți Municipiul T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T și intimații pârâți Asociația de Proprietari din T,-, și.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, în contradictoriu cu pârâții mai sus menționați, dispunând următoarele: a stabilit în favoarea reclamanților titulari ai dreptului de proprietate înscris în CF nr. 40462 T, nr.top 12068/2, 12098/2, 12099/2, o servitute de trecere conform conturului poligonal 22-27-25-20-21 pentru parcela cu nr. top.12066 și conturul poligonal 1-2-3′ -26 pentru parcela cu nr.top.12100 evidențiată în raportul de expertiză și schița anexă depuse de către expertul care fac parte integrantă din această sentință; a autorizat întabularea la rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei sentințe; a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâții -reclamanți reconvenționali și, sens în care a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților reconvenționali și străzile - - și -. -, conform conturului stabilit de punctele 22-23-24, rezultate din schița anexă a raportului de expertiză efectuate de către expertul, care fac parte integrantă din sentință; a respins în rest cererea reconvențională.
Pentru a pronunta această hotărâre, prima instantă a reținut că eclamanții sunt proprietarii terenului aferent imobilului din str.-, nr.6A, înscris în CF nr.40642 T, nr.top.12068/2, 12098/2, 12099/2, pe care este amplasat blocul proprietatea pârâtei Asociația de Proprietari - nr.6A; potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de către dl.expert, coroborate cu planurile de situație s-a reținut că imobilul în discuție este bine delimitat de imobilele învecinate, fiind împrejmuit pe toate laturile cu gard din plasă de sârmă și gard din plăci de beton, pe el situându-se un bloc de locuințe cu, că accesul spre acesta cu pasul și auto se face dinspre str.-(actual -.) pe o zonă betonată între două garduri de plasă de sârmă, care îl desparte de proprietățile reclamantei și pârâților și, respectiv, și.
De la construirea blocului până în prezent, accesul se realizează numai dinspre str.-.-, parțial peste imobilul înscris în CF.nr.5663 T, nr. top. nr.12066 cu proprietari pârâții și, pe o suprafața de 94 mp și parțial peste imobilul înscris în CF nr.5709 T, nr.top.12099/1 proprietar Statul Român, aferentă nr.top.12100, reprezentând casă cu 1 etaj și curte proprietatea pârâților, și, pe o suprafața de 29 mp; traseul în discuție este completat în subteran de rețeaua de canalizare aferentă blocului.
Prima instanta a mai retiunut ca, prin omisiunea înscrierii în CF a detaliului de sistematizare, situația juridică a accesului spre acest imobil a rămas nereglementată. În plus, la revendicarea terenului de către foștii proprietari ai imobilului din str.- nr.6, imobil transmis ulterior pârâților și, nu s-a ținut cont de situația exactă din teren, respectiv de suprafața care putea fi revendicată fără a afecta detaliul de sistematizare existent a aratat prima instanta.
Față de cele prezentate anterior, în concordanță cu concluziile expertului topo, judecatoria a constatat că terenului aferent imobilului din str.-, nr.6A, înscris în CF nr.40642 T, constituie loc înfundat, respectiv un teren care, fiind înconjurat de terenurile altor proprietari, nu îngăduie proprietarului său o ieșire suficientă la drumul public.
Potrivit art. 616.civ. "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Din analiza acestei dispoziții, coroborată cu situația existentă în teren, instanta de fond a reținut că legiuitorul a recunoscut legitimarea procesuală activă precum și interesul în promovarea acțiunii pentru stabilirea servituții de trecere în favoarea proprietarului fondului înfundat, motiv pentru care, reținând că în speța Statul Român, prin reclamanți, este proprietarul terenului înfundat, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, unite cu fondul cauzei.
Pe această linie, văzând și criteriile pentru selectarea căii de acces pe un teren vecin, respectiv criteriul lungimii minime și al necesității, cumulate cu criteriul prejudiciului minim, prima instanta a constatat că se impune admiterea acțiunii și stabilirea unei servituți de trecere conform concluziilor raportului de expertiză și schiței anexe depuse de către dl.expert, omologate de către instanță, respectiv conturul poligonal 22-27-25-20-21 pentru parcela cu nr. top.12066 și conturul poligonal 1-2-3′ -26 pentru parcela cu nr.top.12100, la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotararii, urmând sa se dispuna intabularea în CF.
Legat de stabilirea servituții de trecere, precum și a includerii în cuprinsul obiecțiunilor formulate de către reclamanții reconvenționali a aspectului că nu s-a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente servituții stabilite, prima instanta a subliniat faptul că, deși recunoașterea servituții legale de trecere stricto sensu presupune și dreptul corelativ la despăgubire, respectiv dreptul proprietarului pe al cărui teren se exercită servitutea de a cere să fie despăgubit, în lipsa unui petit distinct, în conformitate cu prevederile art.112, 119.pr.civ. instanța nu poate dispune în acest sens. În plus, a mai reținut și faptul că acțiunea prin care se cere recunoașterea servituții și acțiunea în despăgubiri pot fi exercitate și separat, caz în care în a doua acțiune nu se poate opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluționat prima acțiune.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată, prin care s-a solicitat stabilirea liniei de graniță în raport cu pârâții Municipiul T, Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T, Asociația de Proprietari - nr.6A, și cu obligarea la lăsarea în deplină proprietate și pașnică folosință a suprafeței de 99 mp, judecatoria a retinut că aceasta este parțial întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art.584 civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, aceasta reprezentând operația prin care se determină cu precizie suprafața fondurilor, iar art.585 Civ. prevede că orice proprietar își poate îngrădi proprietatea.
În acest context, judecatoria a reținut că dreptul de îngrădire nu poate suferi alte restricții decât acelea ce ar deriva din convenții sau din existența unei servituți legale de trecere si ca, potrivit raportului de expertiză și a schiței anexe efectuate de către dl. expert, imobilul înscris în CF nr.5663 T, nr.top.12066, proprietatea reclamanților reconvenționali și este mărginit de imobilele înscrise în CF nr.5709 T, nr.top.12100, CF nr.40462 T, nr.top.12068/2, 12098/2, 12099/2, de strada - - și str.-. -, precum și de parcela înscrisă sub nr.top.12067, limite stabilite conform conturului poligonal de punctele 27-25-20-24-23-22-27. Prin cererea formulată s-a solicitat că grănițuirea să se facă doar în contradictoriu cu pârâții Municipiul T, Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T, Asociația de Proprietari - nr.6A, și, fără a se solicita ca linia de graniță să se stabilească și în raport de proprietarii imobilului înscris sub nr. top. 12067.
Prima instanta a aratat că o suprafața de 94 mp din terenul apartenent reclamanților reconvenționali, înscris sub nr. top.12066, materializată prin conturul poligonal 22-27-25-20-21 este afectată servituții de trecere în favoarea reclamanților-pârâți, apreciind că dreptul reclamanților reconvenționali de a cere stabilirea liniei de graniță poate fi exercitat, raportat bineînțeles la cadrul procesual dedus judecății, doar față de străzile - - și str.-. -, aflate în domeniul public al municipiului T, și deci în contradictoriu cu reclamanții-pârâți Municipiul T, Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T, conform conturului stabilit de punctele nr.22-23-24, rezultate din schița anexa a raportului de expertiză efectuate de către dl. expert, motiv pentru care în aceste limite, a admis cererea de grănițuire si respins-o în rest.
În ceea ce privește cererea reclamanților reconvenționali de obligare a pârâților reconvenționali de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren afectată servituții de trecere, reținând că din coroborarea art.480 cu art.576 civ. o asemenea cerere este lipsită de temei, în condițiile în care există titlu cu privire la suprafața de teren afectată trecerii, respectiv hotărârea judecătorească prin care a fost instituita servitutea de trecere, instanța de fond a respins-
In drept, hotararea primei instante a fost intemeiata pe art. art. 616.civ. art.112, 119.pr.civ. art.584 si 585.civ. art.480, art.576 civ.
În calea de atac a apelului, pârâții si au solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei civile apelate, in sensul respingerii actiunii principale si admiterea actiunii reconventionale astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului, apelantii au aratat ca prima instanta le-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, ca isi mentin intrebarile formulate in interogatoriul Consiliului Local al Municipiului T, despre care au apreciat ca au fost inabil evitate si a caror corecta evaluare a fost apreciata ca necesara; apelantii au invederat ca aceste raspunsuri la interogatorii nu sunt conscvente cu raspunsurile la interogatoriul luat aceleiasi intimate intr-un alt dosar, nr-, nefiind folosite metoda analizei dreptului in context, solutia instantei de fond fiind una de compromis.
S-a mai aratat de catre apelanti ca isi mentin obiectiunile la raportul de epxertiza intocmit de expertuil, ca reclamantul nu poate avea calitatea procesuala activa sau interes intructa nu poate formula actiune in nume propriu pentru Asociatia de proprietari, ca nu au fost avute in vedere exceptiile invocate de catre paratii si ca actiunea perincipala trebuia respinsa.
Apelantii au aratat de asemenea ca drumul de acces spre parcela proprietatea reclamantilor este unul extratabular, aflat pe proprietatea domniilor lor, iar prin actiunea principala se tinde la constituirea unuzi titlu de proprietate si la desfiintarea efectelor unei hotarari judecatoresti irevocabile in care Statul Rap ierdut.
Apelantii au invocat prevederile art.15 din Legea 304/2004, conform carora hotararile judecatoresti pot fi desfiintate sau modificate numai in caile de atac prevazute de lege si exercitate conform dispozitiilor legale; au aratat ca, desi se invoca art.616 civ. nu te obliga nimeni la o despagubire echitabila; Statul R nu revendica vreo instalatie subterana dar recunoaste si invoca propria sa eroare, fapt mentionat si in expertiza, devenind incident textul art.108 al.4; se incearca o expropriere si vanzare fortata a ceea ce nu a fost contestat si potrivit art.1403 civ. la timpul sau, respectivcand vanzatorul a devenit proprieraul imobilului cu pricina; cei pretins interesati, chiar daca achieseaza la actiunea principala nu pot substitui omisiunea constituirii si intabularii in cartea funciara in prealabil a vreunui drum; in plus, probatoriile paratilor si nu au fost luate in seama, iar altele au fost respinse, au mai aratat acesti parati- apelanti.
In drept, apelul a fost intemeiat pe disp.art.282 si urmatoarele,art.105/1 /2, art.108/1/ 4 si art.242/2
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de pârâții și, pe baza considerentelor ce în continuare sunt enumerate.
În mod corect judecătoria nu a acordat pârâților-reclamanți reconvenționali cheltuieli de judecată, câtă vreme aceștia nu au făcut dovada plății vreunui onorariu avocațial, iar taxa de timbru achitată în faza judecății în prima instanță a fost accesorie capătului de cerere de lăsare în deplină proprietate și posesie a terenului, capăt de cerere timbrat la valoarea terenului și care a fost respins de către prima instanță.
Cât privește răspunsurile reclamanților-pârâți reconvenționali la interogatoriul luat în fața judecătoriei, instanța nu are căderea de a cenzura aceste răspunsuri, ci doar de a le evalua coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Or, din analiza chiar a întrebărilor formulate în cuprinsul interogatoriului depus la fila 35 din dosarul - al Judecătoriei Timișoara se desprinde faptul că aceste întrebări nu sunt pertinente și concludente pentru o justă soluționare a pricinii, în sensul art. 167. neputând contribui la formarea unei convingeri a instanței prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și al cererii reconvenționale.
Judecătoria nu a mai revenit cu adresă către expert pentru a răspunde obiecțiunilor formulate de pârâții-reclamanți reconvenționali privind valoarea despagubirilor pentru servitutea de trecere, apreciind în mod corect că acestea nu pot fi acordate în lipsa unui astfel de capăt de cerere în cererea reconvențională, instanța trebuind să se pronunțe doar în limita cererii de chemare în judecată, iar nu extra petita.
Cât privește excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, unite cu fondul cauzei, nu se poate reține că prima instanță nu le-a avut în vedere, după cum au pretins apelanții, câtă vreme, analizând în mod corect prevederile art.616 Cod civil, judecătoria a apreciat că reclamanții, în calitate de proprietari ai terenului ce constituie fond dominant, au calitatea procesuală și interesul pentru a promova o acțiune în stabilirea unei servituți asupra terenului pârâților, acțiune pe care au promovat-o în nume propriu, iar nu în numele asociației de proprietari din blocul edificat asupra fondului dominant; aceasta întrucât fondul dominant în servitutea instituită pe calea prezentei acțiuni este terenul înscris în CF 40462 T, nr top 12068/2, 12098/2 și 12099/2, iar nu construcțiile edificate asupra acestuia.
Nu se poate reține nici că prin acțiunea principală se incearca o expropriere si vanzare fortata sau că se insinuează constituirea unui titlu de proprietate și desființarea efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile în care Statul Român a pierdut, câtă vreme în cauză se discută doar despre o servitute, fără a fi afectată substanța dreptului de proprietate al pârâților.
Sub aspectul posibilității de a institui servitutea de trecere nu prezintă relevanță neintabularea anterioară în cartea funciară a unui drum pe care să se instituie servitutea, după cum au pretins aceiași apelanți, aceasta nefiind o condiție prealabilă și necesară pentru recunoașterea servituții.
Cât privește apelul declarat împotriva încheierilor de ședință din data de 10 ianuarie 2008 și 17 ianuarie 2008, Tribunalul constată că apelanții nu au adus vreo critică explicită acestor încheieri; analizând încheierile din perspectiva art.292 alin 2 Cpc, Tribunalul nu a identificat vreun motiv de nelegalitate al acestora.
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva Încheierilor din 02.01.2009, 16.01.2009, 23.01.2009 și 30.01.2009, au declarat recurs pârâții și, solicitând prin scriptul de la fila 3 admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, iar prin scriptul de la fila 5, admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Pârâții recurenți și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art. 304 pct. 3,4,5,7,8 și 9, art. 306 alin. 2, art. 305, art. 105 alin. 1 și 2, art. 108 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă și art. 47 din Legea nr. 47/1992, arătând cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în apel, că se impunea înregistrarea ședințelor de judecată conform prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, iar instanța de apel nu a dat curs procedurii prevăzute de Legea nr. 47/1992, nepronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Cu privire la fondul litigiului, pârâții recurenți au învederat că ambele instanțe au diminuat proprietatea, creând un avantaj părților adverse, precizând că se impunea admiterea acțiunii reconvenționale prin recunoașterea dreptului lor de proprietate, fiind o contradicție logică, în sensul că, deși se acordă servitutea de trecere pe terenurilor, nu se admite acțiunea în revendicare imobiliară pentru diferența de teren neposedată de ei.
Totodată, recurenții au susținut că în varianta 2 trebuiau acordate despăgubiri și că reclamantul Consiliul Local al Municipiului T nu poate avea calitate procesuală activă sau interes legitim pentru pârâta Asociația de Proprietari - - iar drumul este extratabular, astfel că prin admiterea acțiunii s-au desființat efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Recurenții au susținut, de asemenea, că statul nu revendică vreo instalație subterană, dar recunoaște și invocă propria eroare, astfel că devine incident art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă, precizând că se încearcă o expropriere și o vânzare forțată și invocând prevederile art. 17 din CEDO, art. 44 și art.55 din Constituție și OG nr. 43/1997.
Intimata formulat întâmpinare la data de 19.05.2009, iar intimata Asociația de Proprietari - la 20.05.2009, însă avându-se în vedere că acest înscris nu a fost depus în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost calificat ca având rolul unor concluzii scrise.
În urma examinării deciziei și încheierilor atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 3,4,5,7,8 și 9, art.105 alin. 1 și 2, art. 108 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul declarat de pârâți, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Cu privire la recursul declarat împotriva Încheierilor din 01.01.2009, 16.01.2009, 23.01.2009 și 30.01.2009, Curtea apreciază că acestea sunt legale și temeinice, nefiind susceptibile de casare sau modificare pentru niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, întrucât în mod corect tribunalul a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.149 și 1551Cod procedură civilă, OUG 137/2008, OUG 50/2005, OUG 154/2007 și Legea nr. 127/2008, în condițiile în care această cerere a fost formulată după închiderea dezbaterilor.
Cât privește susținerea recurenților privind lipsa calității procesuale active și a intimatului Consiliul Local al Municipiului T, în promovarea acestei acțiuni, Curtea reține că această susținere este lipsită de orice temei, atâta timp cât reclamanții sunt proprietarii terenului înscris în CF 40642 T, nr.top 12068/2, 12098/2 și 12099/2, pe care este amplasat blocul proprietatea Asociației de Proprietari -, nr. 6A, imobil în favoarea căruia a fost stabilită servitutea de trecere.
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea are în vedere dispozițiile art. 616 Cod civil, corect aplicate de ambele instanțe, care stipulează că "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea lui, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Or, soluția adoptată de ambele instanțe este pe deplin legală și temeinică, întrucât, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul aferent imobilului din str. - nr. 6A, înscris în CF nr. 40642 T constituie un loc înfundat, neîngăduind proprietarului său o altă ieșire la drumul public.
Astfel spus, chiar dacă terenul înscris în CF nr. 40642 T, care constituie un loc înfundat, se află în folosința asociației de proprietari, art. 616 civil a recunoscut legitimarea procesuală activă, precum și interesul în promovarea acțiunii pentru stabilirea servituții de trecere în favoarea proprietarului fondului înfundat, în speță în favoarea reclamanților.
Pe de altă parte, este de observat că, într-adevăr, potrivit art. 616 din Codul civil, recunoașterea dreptului de servitute presupune și dreptul corelativ la despăgubiri, însă, în lipsa unui petit distinct al cererii reconvenționale, conform art. 112 și 119 Cod procedură civilă, instanțele nu puteau dispune în acest sens, pârâții recurenți având posibilitatea solicitării lor printr-o acțiune separată.
Curtea reține, de asemenea, că nu este întemeiată nici critica recurenților vizând contradicția logică determinată de neadmiterea petitului în revendicare din cererea reconvențională, pentru diferența de teren neposedată de ei, pentru că, dacă s-ar fi admis acel petit ar fi însemnat lipsirea de conținut a dreptului de servitute.
Nici susținerea recurenților, potrivit căreia prin admiterea acțiunii s-au desființat efectele unei hotărâri irevocabile, nu poate fi însușită, întrucât instanțele nu au făcut altceva decât să recunoască un drept de servitute în condițiile și limitele stipulate de art. 161 din Codul civil, care au fost pe deplin respectate.
În virtutea tuturor acestor considerente, Curtea apreciază că hotărârea și încheierile recurate nu sunt susceptibile de casare sau modificare pentru cazurile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 3,4,5,7,8 și 9 Cod procedură civilă, urmând a respinge recursul declarat de pârâți în prezenta cauză.
Cererea de sesizare a Colegiului de conducere al Curții de APEL TIMIȘOARA urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât judecătorii nu au atribuții legale în sensul de a sesiza colegiul de conducere la cererea părților din litigiu, potrivit art. 329 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva Deciziei civile nr. 72/A din 2 februarie 2009 și Încheierilor din 02.01.2009, 16.01.2009, 23.01.2009 și 30.01.2009, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge cererea de sesizare a Colegiului de conducere a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 24.06.2009;
Tehnored. - 25.06.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
