Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.547
Ședința publică din data de: 17.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 137A/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/24.06.2009 aflată la fila 11,intimatul pârât prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/19.10.2009 aflată la fila 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurentei reclamante solicită amânarea cauzei pentru atașarea dosarului de partaj ce a fost atașat la dosarul de fond la Judecătoria sectorului 6 B, însă când dosarul de fond a plecat de la această instanță nu mai conținea și dosarul de partaj. Totodată precizează că și în fața instanței de apel s-a formulat o astfel de cerere însă a fost respinsă, astfel că la această instanță insistă în atașarea dosarului de partaj.
Reprezentantul intimatului pârât arată că se opune acestei cereri, motivat de faptul că prin acțiunea formulată se solicită un drept de creanță, la instanța de fond a fost atașat dosarul de partaj, însă în această fază procesuală nu este util atașarea dosarului de partaj atât timp cât se solicită un drept de creanță.
Curtea, deliberând asupra cererii de probatorii formulată de recurenta reclamantă o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 304 partea introductivă Cod procedură civilă în calea de atac a recursului controlul judiciar este limitat la calea dedusă judecății iar cererea de atașare a dosarului de partaj se circumscrie unei solicitări de reevaluare a situației de la fond, operațiune care nu este permisă de aceste dispoziții. De asemenea nici unul dintre argumentele expuse de apărătorului recurentei reclamante nu a relevat pertinența și utilitatea acestei probe în raport de criticile din recurs, critici care stabilesc limitele judecății în această cale de atac.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită depunerea dosarului de partaj însă este în copie și nu este complet.
Reprezentantul intimatului pârât se opune și la această cerere, întrucât avea posibilitatea să fie depus la instanța de fond și apel.
Curtea, deliberând cu privire la această cerere solicitată în cadrul probei cu înscrisuri constând în fotocopie a dosarului de partaj, apreciază că nu este utilă și concludentă pentru soluționarea recursului pentru aceleași considerente pentru care s-a apreciat că nu se justifică atașarea dosarului de partaj.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise. Totodată solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile pronunțată de instanța de apel, și a sentinței civile, fie cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau judecarea pe fond a cauzei a se dispune admiterea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că hotărârea este dată fără temei legal. Mai susține că recurenta reclamantă are un drept de creanță, cererea precizatoare nu a schimbat cu nimic cererea de chemare în judecată, iar instanța de apel nu a ținut cont de practica judiciară care a fost depusă la dosarul cauzei. Cu privire la cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat, acestea vor fi solicitate pe cale separată, la această instanță a se admite cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat. În combaterea recursului solicită a se aavea în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct 8 Cod procedură civilă, iar instanța de apel a interpretat corect actul dedus judecății. Mai arată că se solicită un drept de creanță, însă acest drept nu poate fi cerut în condițiile în care este bun propriu, astfel că prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat unele aspecte, iar în cererea precizatoare alte susțineri. Cu privire la temeinicia deciziei pronunțată de instanța de apel, acest capăt de cerere este nefondat, întrucât corect a reținut instanța că reclamanta a renunțat la un drept de creanță din ratele achitate în timpul căsătoriei, astfel că instanța nu putea să se pronunțe pe un aspect pentru care s-a renunțat.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 137A/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se constate că are un drept de creanță în cotă de 26,3% din prețul actualizat al imobilului situat în B, - -, nr. 5, - 1,. D,.3,. 132, sector 6, reprezentând plata pe parcursul căsătoriei a ratelor la imobil și să se constate existența unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea sumei reprezentând creanța susmenționată.
Prinsentința civilă nr. 3957/12.06.2008, Judecătoria Sector 6 Bar espins cererea ca neîntemeiată, reținând că din probele administrate în cauză a rezultat că în condițiile concrete în care s-a desfășurat căsătoria părților, susținerile oricăreia dintre părți sunt de natură a exclude ideea că soții au colaborat financiar în vederea rambursării unui împrumut contractat de pârât anterior căsătoriei și că ar fi înțeles să aplice regulile ce guvernează devălmășia unor obligații personale.
Instanța a precizat că din probele administrate nu se poate deduce că rata contractului de împrumut ar fi fost atât de împovărătoare pentru pârât, încât să se nască o prezumție în sensul că, dacă nu ar fi fost ajutat de soție, pârâtul nu ar fi avut posibilitatea de aoa chita; întrucât, rata în valoare de 316 lei lunar reprezenta aproximativ a zecea parte a unui venit mediu la nivelul anului 1980, pentru ca, după 1990 valoarea acestei rate să dobândească chiar un caracter derizoriu, așa încât nu se poate reține o prezumție în favoarea reclamantei, în sensul că aceasta ar fi participat la rambursarea împrumutului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen reclamanta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii, arătând, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece instanța a acordat pârâtului mai mult decât s-a cerut și atâta timp cât pârâtul nu a formulat cerere reconvențională prin care să se conteste dreptul solicitat, rezultă că există învoiala părților cu privire la cererea reclamantei și ca atare, cererea nu putea fi respinsă, iar instanța nu a luat în considerare faptul că acțiunea reclamantei este una accesorie partajului, iar în procesul de partaj, instanța a reținut că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune și totodată, prin încheierea de admitere în principiu din 8.12.2006, pronunțată în dosarul 6074/2006, s-a constatat existența unui drept de creanță cu privire la prețul achitat pentru acest imobil.
A susținut apelanta că expertiza a stabilit că în timpul căsătoriei s-au achitat rate în procent de 52% din valoarea acestuia, ceea ce înseamnă că reclamanta are dreptul la o cotă de 26% din valoarea apartamentului la data efectuării partajului și că prezumția în sensul că reclamanta a participat la restituirea împrumutului este dată de lege și nu a fost contestată de pârât, iar prezumția comunității de bunuri se răsfrânge asupra întregului patrimoniu dobândit în timpul căsătoriei.
De asemenea, a arătat că pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească un drept de creanță calculat în raport cu rata de inflație ar fi nu numai injustă, având în vedere că la această dată cu suma respectivă de cea. 2000 Euro nu s-ar mai putea acoperi 26% din valoarea unui apartament similar, dar ar crea în favoarea pârâtului o îmbogățire fără justă cauză.
Prindecizia civilă nr. 137A/29 ianuarie 2009Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a respins apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.3957/12.06.2008, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B, în contradictoriu cu pârâtul, și a respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 26.01.1980 iar prin sentința civilă 522/23.01.2006 a Judecătoriei Sector 6 B, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți pe baza acordului părților; prin contractul de împrumut nr. 9057/1974 pârâtului i s-a acordat un împrumut în cuantum de 70.000 lei pe timp de 25 de ani, în 300 rate lunare, fiecare fiind în cuantum de 316 lei lunar, în vederea achiziționării apartamentului situat în B,-, - 1,. 132, sector 6, dobândit de către pârât prin contractul de construire nr. -/1974 (filele 14-17) iar acest bun constituie bun propriu al acestuia fiind dobândit înainte de căsătorie, conf. art. 31 lit. a fam.
În speța dedusă judecății, s-a constatat că părțile nu pot avea un drept de coproprietate asupra apartamentului, deoarece acesta este bunul propriu al pârâtului ca bun dobândit înainte de căsătorie, însă în cuprinsul masei partajabile intră contravaloarea ratelor achitate de către soți în timpul căsătoriei pentru rambursarea creditului acordat de către stat pârâtului în vederea construirii apartamentului proprietate personală, așadar, solicitarea reclamantei de a se constata că are un drept de creanță în cotă de 26,3% din prețul actualizat al imobilului situat în B, - -, nr. 5, - 1,. D,.3,. 132, sector 6 s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, întrucât, reclamanta are un drept de creanță, dar nu asupra prețului actualizat al apartamentului, ci numai asupra ratelor achitate în timpul căsătoriei.
Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat numai să se constate, că are un drept de creanță în cotă de 26,3% din prețul actualizat al imobilului situat în B, - -, nr. 5, - 1,. D,.3,. 132, sector 6, reprezentând plata pe parcursul căsătoriei a ratelor la imobil, astfel încât nu se poate avea în vedere decât acest obiect al acțiunii determinat în mod expres și explicit de către reclamantă și că, atâta timp cât reclamanta nu poate avea dreptul la plata unei cote din prețul actualizat al imobilului, nu se poate admite acțiunea nici măcar în parte, respectiv în privința unei cote din valoarea actualizată a ratelor întrucât reclamanta prin manifestarea sa de voință expresă a exclus această ipoteză pentru instanță.
Prin încheierea de admitere în principiu din 08.12.2006 și prin sentința civilă 1720/2007 a Judecătoriei Sector 6, nu s-a constatat că reclamanta ar avea dreptul la o cotă parte din prețul actualizat al imobilului, ci numai la un drept de creanță asupra ratelor achitate pe parcursul căsătoriei și că atâta timp cât imobilul ce formează obiectul cauzei nu constituie bunul comun al soților, ci bunul propriu al pârâtului, în speță nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului, iar reclamanta nu poate beneficia decât de valoarea actualizată a ratelor și nicidecum de valoarea actualizată a apartamentului.
De asemenea s-a apreciat că apelanta se află într-o gravă eroare, întrucât nu se poate considera că instanța de fond a acordat pârâtului mai mult decât a cerut, atâta timp cât pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, instanța pronunțându-se strict în limita principiului disponibilității, iar respingerea acțiunii formulate nu poate fi interpretată în sensul că instanța de fond a acordat pârâtului mai mult decât ceea ce a cerut.
La data de 27.03.2009 apelanta, a formulatrecursîmpotriva deciziei civile nr. 137 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 și 9. proc.civ. arătând că partajul este guvernat de principiul egalității și că acțiunea prezentă este o acțiune accesorie partajului, iar pentru asigurarea deplinei egalități a soților, valoarea ratelor achitate de aceștia în timpul căsătoriei pentru apartamentul proprietate personală a unuia dintre ei, trebuie actualizată, calculul acesteia făcându-se în raport cu valoarea apartamentului la data partajului.
Susține recurenta că este firesc și echitabil, în raport de scopul urmărit de părți, ca dreptul de creanță să fie actualizat la valoarea imobilului din momentul judecării litigiului, întrucât prețurile apartamentelor în timp, au suferit două inflații, inflația leului și inflația imobiliară, însă aceasta din urmă a fost cu mult mai mare, din actele depuse la dosar rezultând că apartamentul a fost vândut cu suma de 80.000 EURO, ceea ce înseamnă că valoarea cotei de 26% din ratele achitate, este de 20.800 EURO, de unde rezultă îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului reclamant.
A mai arătat că în ceea ce privește motivarea instanței de fond și apel, în sensul că ratele în cuantum de 316 lei lunar puteau fi achitate din salariul pârâtului, este inechitabila, întrucât de acest beneficiu (prețul modic al apartamentului) trebuie să profite ambii soți și că dacă s-ar fi atașat dosarul de partaj, s-ar fi observat că pârâtul, în urma partajului, a rămas pe lângă acest imobil proprietate personală, achiziționat în rate și cu sume substanțiale de bani în bancă, cu două terenuri, pe când fosta soție, după 26 de ani de căsătorie, cu doi copii care încă nu se pot întreține singuri, și fără locuință.
La data de 21.10.2009, intimatul-pârât a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că instanței de apel nu este afectată de nelegalitate și netemeinicie, aceasta reținând în mod corect situația de fapt dedusă judecății și aplicând în mod just dispozițiile legale incidente în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, fără a arăta în motivarea căii de atac, în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație a incidenței cazului de modificare prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nefiind suficientă pentru a se admite recursul.
Prin urmare, Curtea va proceda la verificarea deciziei pronunțate de instanța de apel prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul de a se stabili dacă hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Inițial, la data de 15 ianuarie 2007, reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care solicita să se constate că are un drept de creanță în cotă de 26,3 % dinprețul actualizat al imobiluluisituat în B,-, -. D. III. 132, sector 6.
Ulterior, la 28.02.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând în legătură cu primul capăt al cererii de chemare în judecată, ca instanța să constate că are un drept de creanță asupraratelor plătite în timpul căsătorieicu intimatul pârât pentru achitarea prețului apartamentului anterior menționat (fila 32 dosar fond).
La data de 8.04.2008, după administrarea în cauză a probelor apreciate ca utile, în raport de cererea precizatoare a reclamantei, aceasta a formulat o cerere de renunțare la judecată cu privire la precizarea din data de 28.02.2008, de care instanța a luat act prin încheierea de dezbateri pronunțată la 8.05.2008, rămânând învestită să soluționeze cererea reclamantei așa cum a fost formulată inițial.
Unul dintre principiile de bază al desfășurării procesului civil este cel al disponibilității, aceasta însemnând, în esență, posibilitatea părților de a dispune de obiectul procesului - dreptul material, precum și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept - dreptul procesual.
Limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect (pretenția concretă dedusă judecății) și la părți (persoanele între care există raportul juridic litigios) sunt fixate de către reclamant, iar potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța nu poate depăși limitele obiectului fixat de acesta.
În cauza dedusă judecății, Curtea constată că instanța de apel în mod corect a reținut că pretenția reclamantei, obiect al cererii de chemare în judecată, o constituia solicitarea acesteia de a se constatat că are un drept de creanță în cotă de 26,3 % din prețul actualizat al imobilului situat în B, - -, nr. 5, -1,. D,. 3,. 132, sector 6, cererea care a fost apreciată ca neîntemeiată.
În susținerea acestei cereri, recurenta invocă în mod nefondat, faptul că prin sentința civilă nr. 1720/12.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B s-a constatat că are dreptul la o cotă parte din prețul actualizat al apartamentului, în realitate, prin hotărârea mai sus menționată (încheierea pronunțată la 8 decembrie 2006) constatându-se doar că plata ratelor, i-ar conferi reclamantei dreptul său de creanță asupra acestora, achitate pe parcursul căsătoriei cu intimatul, al cărui bun propriu este imobilul.
Recurenta este în eroare atunci când afirmă că o cotă procedurală din valoarea ratelor achitate în timpul căsătoriei este echivalentă cu o cotă procentuală din valoarea imobilului, întrucât acestea sunt noțiuni juridice și diferite, chiar dacă calculul valorii ratelor achitate în timpul căsătoriei și actualizarea ei se face în raport cu valoarea apartamentului.
În ceea ce privește cererea recurentei de atașare a dosarului de partaj bunuri comune, în susținerea concludenței cererii obiect al prezentei cauze, Curtea a arătat, așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, că o astfel de solicitare se circumscrie unei reevaluări a situației de fapt, ceea ce nu este admisibil în calea de atac a recursului, care permite doar controlul legalității hotărârii atacate, nu și al temeiului acesteia.
Întrucât toate aceste motive invocate de recurentă nu reprezintă o aplicare greșită a dispozițiilor legale, care să atragă incidența prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 137A/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. / Tehnored. AP/ 2 ex.
Secția a IV-a Civilă
Jud. apel:,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Ileana
