Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 563
Ședința publică din 26 MAI 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 851/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, SC SRL T, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin DGFP T, pentru acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor cu ocazia judecării în fond a recursului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta și potrivit căreia, pronunțarea a fost amânată la 26 mai 2009.
Se constată depuse, prin Serviciul de registratură al instanței, la 25.05.2009, concluzii scrise formulate de pârâtul intimat Municipiul T, prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la udecătoria Timișoara, ulterior precizată, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, SC SRL T, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin DGFP T, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va da, să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului reprezentând suprafața proporțională cotei de 50% ce le revine reclamanților djn curtea și grădina imobilului din-, T, înscris în CF colectiv13950 T; să dispună intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În motivare reclamanții au arătat că sunt proprietarii apartamentului și anexei-magazie din imobilul menționat, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 976/20.12.2006 încheiat cu pârâtul SC SRL; proprietara apartamentului nr.1, numita, deține și 50% din terenul afferent imobilului, iar prin sentința civilă nr.6098/13.06.2007, irevocabilă, s-a dispus sistarea stării de indiviziune, fără a se dispune și înscrierea în cartea funciară.
A mai arătat că din coroborarea disp. art. 37 din HG 20/1996 republicată, cu art. 26 al. 3 din Legea nr.112/1995 rezultă dobândirea de către cumpărătorii apartamentelor și a dreptului de proprietate asupra terenului aferent, noțiunea de "teren aferent" fiind definită de disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991.
În drept au invocat disp. art. 111 Cod pr. civ. art. 26 din Legea nr. 112/1995, art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 25 din Decretul 32/1954.
Prin sentința civilă nr. 7479/05.06.2008 Judecătoria Timișoaraa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că titlul de proprietate asupra apartamentului reclamanților este constituit de ontractul de vânzare-cumpărare nr. 976/20.12.2006 - 11, încheiat între reclamanți în calitate de cumpărători și pârâtul SC SRL în calitate vânzător care a avut ca obiect imobilul situat în T,-, apartament format din trei camere în suprafață utilă de 85,28. și dependințe, anexe -bucătărie, antreu, pasaj, antreu, magazie, împrejmuire de cărămidă, reprezentând o cotă indiviză de 50 % din întregul imobil (conform extras CF 13951 T, nr.cad. 9338/1/II - 10), contractul fiind încheiat în baza art. 42 din Legea nr. 10/2001 rap. la Legea 112/11995.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 112/1995 odată cu restituirea în natură și
dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și
dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la
data trecerii în proprietatea statului, cu excepția suprafețelor ocupate și aferente
altor construcții și dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această dată,
iar art. 37 din HG nr. 20/1996 republicată pentru aprobarea Normelor
metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, arată că "în situațiile de vânzare
către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și
garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995".
Dispozițiile art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 arată că "suprafețele de
teren preluate de stat sau alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie
1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața de teren aferentă
construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Instanța, analizând dispozițiile legale expuse, a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, așa cum a fost determinat la data trecerii în proprietatea statului, se dobândește doar de către cei cărora li se restituie în natură imobilele preluate de stat, textul nefiind aplicabil în cazul cumpărării apartamentelor de către chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995. Terenul aferent construcției (curte, grădină), rămâne, conform art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, în proprietatea statului. Chiar dacă s-ar da textelor legale analizate interpretarea în sensul că terenul aferent construcției (curte, grădină) revine chiriașilor cumpărători în temeiul art. 21 din Legea nr. 112/1995, deducția nu ar putea fi extinsă și la modul de dobândire al terenului. Astfel, persoanele care beneficiază de restituirea în natură a imobilelor preluate de stat înainte de decembrie 1989 au dreptul la atribuirea în proprietate a terenului respectiv, însă chiriașii care cumpără de la stat apartamente nu ar putea dobândi terenul solicitat de reclamanți decât prin cumpărare, și nu printr-o atribuire cu titlu gratuit, astfel cum și-au formulat reclamanții cererea.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 18/1991, de asemenea invocate de reclamanți, art. 36 din Legea nr. 18/1991 prevede că "Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".
Această dispoziție nu este incidentă în cauză, câtă vreme reclamanții nu au făcut dovada că ar fi primit în folosință terenul aferent locuinței și, oricum, atribuirea în proprietate a terenului astfel indicat se face prin ordinul prefectului.
În consecință, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții care au invocat, în esență, greșita reținere a neincidenței în cauză a dispozițiilor legale indicate prin cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 851/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere că Legea nr. 112/1995 și normele de aplicare a acestei legi nu permit dobândirea de drept de către chiriașii-cumpărători ai locuințelor în proprietate a terenului aferent ci ei au posibilitatea de a cumpăra această suprafață. A mai reținut instanța că terenul aferent este susceptibil de a fi restituit foștilor proprietari iar, în caz de vânzare a acestuia către foștii chiriași, suma obținută va fi folosită tot pentru despăgubirea foștilor proprietari ai imobilelor.
În motivarea deciziei, instanța a făcut referire și la procesul verbal din 01.04.2008 prin care problemei de drept în discuție i-a fost dată o soluție unitară la nivel de secție a Tribunalului Timiș.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate solicitând, în principal, modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și, în subsidiar, casarea cu trimitere la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
În motivare au criticat greșita interpretare dată dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și normelor de aplicare a acesteia invocate pa parcursul judecării pricinii și greșita raportare de către tribunalul investit cu soluționarea apelului la un proces verbal care nu are valoarea unui izvor de drept.
În drept au invocat disp. art. 304 pct. 4, 9 Cod pr. civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B reprezentat de DGFP Tas olicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2 Cod pr. civ. față de disp. art. 299 și urm. Cod pr. civ. și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Reclamanții au cumpărat locuința din- la 20.12.2006 în baza Legii 112/1995 și a Legii nr. 10/2001 ( 11 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 37 din HG 20/1996 republicată, în vigoare la data cumpărării locuinței și a introducerii cererii de chemare în judecată, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și a anexelor gospodărești, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea disp. art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995.
Această normă prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Din interpretarea logico-sistematică a acestei norme rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, cele ce nu depășesc această suprafață se dobândesc de chiriașii-cumpărători ai construcțiilor.
Câtă vreme art. 37 din HG nr. 20/1996 republicată dispune că, în situația de vânzare a construcțiilor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, rezultă că terenul se dobândește în proprietateope legis, transferul acestui drept realizându-se în momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare a construcțiilor (apartement, anexe, garaje).
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere ca terenul să se dobândească tot în baza unui contract de vânzare- cumpărare (distinct de cel vizând construcțiile) ar fi făcut referire, în cuprinsul art. 37 sus-menționat tot lavânzareacătre chiriași și nu ladobândireade către aceștia a terenului aferent.
În consecință, contrar celor reținute de instanțele anterioare, reclamanții au dobânditope legisterenul aferent construcțiilor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995.
Determinarea terenului aferent construcțiilor se realizează având în vedere că această noțiune desemnează, astfel cum a și reținut instanța de apel, terenul de sub construcții și cel care asigură o normală exploatare a acestora. În concret, pentru delimitarea acestei suprafețe de teren, instanța are posibilitatea să dispună efectuarea unei expertize topografice; aceasta, întrucât nu este obligatoriu ca suprafața de teren înscrisă în cartea funciară a construcțiilor să reprezinte teren aferent în sensul celor mai sus arătate, delimitarea acestui teren fiind necesar a se realiza cu respectarea exigențelor impuse de dispozițiile art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995.
Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții au făcut referire la disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991 pentru a face trimitere la o dispoziție legală ce definește noțiunea de teren aferent. Această normă nu poate fi aplicată prin analogie în cauza de față, ea având în vedere gospodăriile din zonele cooperativizate situate, deci, în mediul rural și având, astfel, un alt specific decât imobilul din prezenta cauză, acesta fiind încă un argument în susținerea necesității efectuării unei expertize de specialitate.
În acest context, considerentele instanței de apel referitoare la destinația sumelor provenite din vânzarea către foștii chiriași a terenurilor aferente locuințelor sunt străine de natura pricinii și vor fi înlăturate ca atare; pe de altă parte, apartamentul a fost înstrăinat către reclamanți inclusiv în baza Legii nr. 10/2001 (conform mențiunilor din contract), iar în cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi formulat (și ar fi rămas nesoluționată) vreo cerere în baza acestei legi cu privire la imobilul în litigiu.
În fine, referirea la procesul verbal al secției civile a Tribunalului Timiș apare ca fiind eventual, un argument în susținerea hotărârii date, un asemenea act neconstituindu-se prin el însuși într-un temei al unei hotărâri judecătorești.
În concluzie, în mod greșit instanțele au reținut că reclamanții nu sunt îndreptățiți a li se recunoaște dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent și, apreciind că dispozițiile legale invocate de aceștia nu sunt incidente, au respins cererea fără a cerceta fondul pretențiilor acestora.
Examinarea fondului presupune, în speță, verificarea întrunirii în persoana reclamanților-cumpărători ai locuinței a condițiilor cerute de Legea nr. 112/1995 și HG 20/1996 republicată și stabilirea în concret a suprafeței de teren aferent construcției. Chiar dacă reclamanții au invederat în primă instanță că nu se impune necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate întrucât exista deja una efectuată în alt dosar în care părțile au fost aceleași, aceste susțineri nu au făcut obiectul cercetării judecătorești, câtă vreme instanțele, după cum s-a arătat, nu au cercetat fondul cauzei.
În consecință, cu ocazia rejudecării, judecătoria va aprecia dacă se impune sau nu administrarea acestei probe în temeiul disp. art. 129 al. 1,2,4,5 Cod pr. civ.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 al. 1, 2, 3 Cod pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. instanța va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 851/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa decizia recurată și sentința civilă nr. 7479/05.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 851/A/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 7479/05.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 27.05.2009
Tehnored., 2 ex./03.06.2009
Tribunalul Timiș,Judecători: ,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
