Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 572
Ședința publică de la 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 67 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1321 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI C, și intimata intervenientă, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenții reclamanți personal pe care îl asistă și, consilier juridic reprezentând pe intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI C și avocați, - care reprezintă pe intimata intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a depus trei sentințe civile, respectiv 38/16.01.2007 din dosarul nr-, nr.136/04.02.2008 din dosarul nr- și nr.1286/06.11.2007 din dosarul nr- toate pronunțate de Judecătoria Corabia, pentru a face dovada modului de soluționare a cererii de intervenție formulată de.
Părțile reprezentate învederează instanței că au cunoștință de aceste hotărâri și nu solicită termen în acest sens.
Interpelat de instanță, consilier juridic, pentru intimatul pârât, precizează că terenul în litigiu nu a fost preluat niciodată de autoritățile locale, în baza hotărârii penale, că acesta a figurat în evidențele autorităților legislative la poziția numitei până în anul 1972, aceasta achitând taxele și impozitele aferente. A mai precizat că ulterior aceste taxe și impozite au fost achitate de u și u.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care pus concluzii de admiterea recursului,modificarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii așa cum este formulată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât, solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond admiterea acțiunii.
Avocat, pentru intimata intervenientăa susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 cod. proc. civ, instanțele nu fac o greșită aplicare a legii ci în mod corect au respins acțiunea promovată de reclamanți. A pus concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimata intervenientă, achiesat la concluziile avocatului, solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1321/12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților și, în contradictoriu cu Primăria C, având ca obiect să se constate că sunt proprietarii imobilelor-teren în suprafață de 560. situat în intravilanul localității C,- A, împreună cu o casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, P + 1 și o anexă gospodărească construită din BCA, acoperită cu tablă, având bucătărie, beci și magazie.
S-a admis cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta.
Pentru a pronunța această sentință, instanța analizând actele și probele dosarului a reținut că reclamantul a solicitat dobândirea dreptului de proprietate asupra trenului, pe calea uzucapiunii de 30 ani, ( mod originar de dobândire a dreptului de proprietate ), fără să uzeze de convenția (mod derivat ) și care fost încheiată în anul 1974 între el și numitul, fără a face vreun demers în acest sens după abrogarea Legilor 58 și 59/1974 și ulterior în temeiul legilor fondului funciar.
S-a reținut că reclamanții nu îndeplinesc condițiile prev. de art. 1847 cod civil, pentru a beneficia de dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan prin prescripția achizitivă, aceștia având la îndemână o acțiune in realizare conform art. 1073 și urm. din cod civil.
Față de conținutul cererii de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta respectiv de respingere a cererii reclamanților și față de soluția pronunțată de instanță cu privire la acțiunea principală, s-a admis cererea de intervenție.
Întrucât pe parcursul procesului intervenienta a depus la dosar o cerere reconvențională prin care a solicitat anularea titlului de proprietate emis numitului, nulitatea absolută a celor două acte sub semnătură privată - denumite chitanțe din 2.04.1972 și 6.08.1974, și obligarea Consiliului Local C să-i restituie bunurile sechestrate și confiscate în baza sentinței 357/1959, constând în suprafața de 0,21 ha teren intravilan situat în str.G-ral nr. 25 și - nr. 11, instanța a dispus disjungerea acesteia, prin încheierea din 22.10.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și criticând sentința ca netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte:
Instanța a dat o apreciere greșită probelor, o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor legale în materia uzucapiunii și a reținut o situație de fapt eronată.
Se precizează că în speța de față bunul a fost dobândit prin chitanță de la o persoană care nu deținea titlul de proprietate valabil ci avea la rândul său tot o chitanță de mână; intervenienta în cauză nu a făcut dovada că terenul a aparținut autorului său; se susține că instanța nu a avut în vedere faptul că reclamanții au edificat construcții pe acest teren pentru care dreptul de proprietate s-a născut prin însăși construirea acestora, de către reclamanți, acestea neexistând pe terenul față de care reclamanții și-au început posesia în urmă cu 30 ani.
Prin decizia nr.67/2008 pronunțată de Tribunalul O l t, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți. Au fost obligați apelanții la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul intervenient.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Terenul a fost obținut în urma încheierii unui act sub semnătură privată denumit chitanță cu numitul, primindu-se contravaloarea bunului, iar reclamantul primind terenul, astfel că, în această situație nu poate fi vorba de pasivitatea proprietarului anterior al terenului, pe o anume perioadă de timp. Uzucapiunea constituie un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale dar pe seama existenței ei, ca o sancțiune civilă împotriva vechiului proprietar, care dând dovadă de lipsă de diligență a delăsat bunul său vreme îndelungată în mâna altor persoane.
În consecință, prin acțiunea în justiție urmează să se constate pierderea dreptului de către vechiul proprietar și dobândirea acestuia de către posesor prin prescripția achizitivă.
Uzucapiunea reprezintă așadar prescripția prin care se dobândește dreptul real, acest drept dobândindu-se prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă într-o stare de drept.
Raportat la aceste principii, instanța a reținut că în cazul existenței unui act translativ de proprietate cum este cazul reclamantului, încheiat conform legii, dobânditorul nu poate uzucapa bunul, acesta fiind dobândit ca efect al convenției.
Cu privire la imobilele edificate de către reclamanți, instanța analizând înscrisurile respectiv documentația pentru construirea imobilului, a reținut că reclamanților nu le-a fost contestat dreptul de proprietate asupra casei de locuit și anexelor, nefiind așadar aplicabile dispoz. art. 111 Cod pr.civ. și nici dispoz. cu privire la uzucapiune.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă au declarat recurs reclamanții și solicitând modificarea hotărârilor în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Motivând recursul recurenții reclamanți au susținut că au fost aplicate greșit dispozițiile de drept material, respectiv instanțele au avut în vedere la soluționarea cauzei o hotărâre judecătorească a instanței supreme și nu au analizat condițiile uzucapiunii, respectiv dacă a fost exercitată o posesie utilă asupra bunului timp de peste 30 ani.
Starea de fapt ce a stat la baza pronunțării deciziei instanței supreme a fost însă alta decât cea din speța de față. În acel litigiu promitentul vânzător era titularul dreptului de proprietate asupra bunului situație în care promitentul cumpărător putea promova o acțiune pentru constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare. În cauza de față recurenții au cumpărat pe calea antecontractului de vânzare cumpărare de la o persoană care la rândul său nu era proprietar al bunului ci încheiase tot o promisiune de vânzare cumpărare.
Recursul este fondat.
Uzucapiunea constituie un mod de dobândire a proprietății. Uzucapiunea de lungă durată presupune exercitarea unei posesii utile asupra bunului vreme de peste 30 de ani. Dreptul de a uza de prevederile legale referitoare la uzucapiune, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului, nu poate fi negat recurenților reclamanți în cadrul litigiului de față. Față de starea de fapt expusă de aceștia și reținută de instanțe, este incontestabil faptul că reclamanții nu pot promova o acțiune în constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare, pe calea căreia să dobândească dreptul de proprietate asupra bunului, întrucât persoana cu care au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nu era titular al dreptului de proprietate, ci tot beneficiar al unei promisiuni de vânzare-cumpărare.
Astfel fiind Curtea apreciază că în mod greșit instanțele au reținut că recurenții reclamanți ar avea la dispoziție o altă cale procedurală de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului.
O eventuală subrogare a recurenților în drepturile vânzătorului lor, respectiv, posibilitatea acestora de a acționa în instanță direct pe adevăratul proprietar, care a încheiat primul antecontract de vânzare-cumpărare, nu poate fi reținută, întrucât nu s-a stabilit cine este adevăratul proprietar al bunului și dacă există identitate între acesta și persoana care a încheiat primul antecontract de vânzare-cumpărare. Ultimii promitenți cumpărători se pot afla într-o imposibilitate obiectivă de a cunoaște pe adevăratul proprietar al bunului; sau este posibil ca adevăratul proprietar să nu fi înstrăinat bunul, situație în care primul promitent vânzător a oferit spre vânzare lucrul altuia.
Pentru aceste situații expuse acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii formulată de un promitent cumpărător al bunului, respectiv dacă antecontractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat cu proprietarul bunului, nu poate fi respinsă cu motivarea că trebuie urmată calea acțiunii în constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare (pentru a-și consolida dreptul), deoarece ar echivala cu o îngrădire a accesului la justiție.
Întrucât cererea de chemare în judecată formulată de recurenții reclamanți nu a fost analizată pe fond, ci s-a respins cu motivarea că aceștia trebuie să urmeze o altă cale procedurală, se impune a fi casate hotărârile și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 5 din Codul d e pr. civilă (respectiv nu a fost analizat fondul litigiului dedus judecății).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 67 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1321 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI C, și intimata intervenientă.
Casează decizia. Admite apelul declarat de apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 1321 din 12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Corabia.
Decizie irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex/9.07.2008
Năvală
- și Al.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
