Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 5817/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5817
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
***************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 591 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC PENTRU TRANSPORTURI SA C, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut, în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 591 de la 18 februarie 2009 respins cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Compania Industrială pentru Transporturi
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat al unității pârâte în perioada 07.06.1979 - 28.06.2002, în funcția de. Activitatea sa în cadrul societății a constat în executarea unor operațiuni de întreținere și reparații a utilajelor de producție din unitate. Funcția sa nu se regăsește nominalizată în mod expres în Ordinul nr. 50/1990, însă reclamantul susține că executarea acestor operațiuni s-a efectuat în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă.
La nivelul unității, nu s-a efectuat procedura de nominalizare a locurilor de muncă și a persoanelor care efectuează activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Prin Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, emis în aplicarea Decretului - Lege nr. 68/1990 s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și procedura specială ce trebuie efectuată în vederea aplicării acestor dispoziții.
Conform pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990, determinarea condițiilor de muncă se efectuează de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, în prezența inspectorilor pentru protecția muncii, dar numai după ce s- constatat că, până la data efectuării determinărilor de noxe, s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă, așa cum se prevede la pct. 4.
După parcurgerea acestei proceduri, conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea salariații, procedează la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, așa cum prevede pct. 6.
Așa cum se observă din dispozițiile legale mai sus invocate, pentru a beneficia de încadrarea în grupele de muncă (personalul sau locul de muncă) nominalizate în anexele la Ordinul nr. 50/1990, trebuie mai întâi parcursă procedura prevăzută de acest ordin.
și determinarea condițiilor de lucru privind nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc. se realizează de către organe expres abilitate de lege, iar încadrarea activităților în grupa I sau II de muncă, respectiv nominalizarea personalului ce prestează aceste activități, este un atribut exclusiv al conducerii și sindicatului unității.
Instanța are competența de a verifica respectarea acestei proceduri, încadrarea corespunzătoare a locurilor de muncă funcție de specificul activităților și condițiile de desfășurare ale acestora. În condițiile în care, la nivelul unității, nu s-a realizat această procedură, instanța nu se poate substitui instituțiilor menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticile fiind, în esență, următoarele:
Instanța de fond nu a depus diligențele necesare pentru a verifica dacă, în perioada 11.12.1980- 01.04.2001 reclamantul a desfășurat activități specifice grupei I de muncă, așa cum a susținut.
Arată că împrejurarea că nu s-ar fi plătit contribuțiile aferente acestei grupe de muncă nu-i poate fi imputată decât angajatorului, recurentul - reclamant neputând fi privat de un drept ce i se cuvine potrivit muncii prestate.
Mai arată că i s-a produs o inechitate în raport cu alți colegi de muncă ce au obținut încadrarea în grupele I și II de muncă și care au desfășurat activități în aceleași condiții ca și acesta.
Arată că unitatea pârâtă și-a redus activitatea, iar Comisia de încadrare în grupe de muncă a fost desființată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile invocate, prin prisma dispoz. art. 3041și art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, se apreciază că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitatsă se constate,în contradictoriu cu SC SA C, că în perioada 11.12.1980- 01.04.2001 a desfășurat activități specifice grupei I de muncă, potrivit pct.8,13, 32, 92, 95 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 și prinal doilea petit, a solicitat să fie obligată pârâta,la emiterea unei adeverințe în acest sens.
Instanța de fond, a analizat numai cel de-al doilea petit, cel privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe, soluționându-l greșit, în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei, instanța de recurs constatând că acțiunea reclamantului nu a fost analizată pe fond, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin.3 Cod pr.civilă.
Astfel, deși la 18 februarie 2009, cu ocazia judecării cauzei, pârâta a depus la dosar un înscris emis sub nr. 106/26.01.2009 prin care confirmă că într-adevăr, activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă, pe perioada solicitată, instanța respinge acțiunea, cu motivarea că rolul instanței este doar acela de a verifica dacă s-a respectat procedura - la care era obligat angajatorul - de a face încadrarea salariaților în mod corespunzător pe grupe de muncă potrivit specificului activității și cum în cauză această procedură nu s-a respectat, acțiunea este neîntemeiată.
Or, rolul instanței de judecată este acela de a obliga la respectarea legii, iar procedura în discuție era una obligatorie, instituită prin Ordinul 50/1990, nerespectarea legii neputând fi imputabilă reclamantului și cu atât mai puțin nu-l poate prejudicia pe acesta.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de judecată nu s-a pronunțat pe cele 2 petite, în constatare și în obligația de a face și nu a motivat în fapt și în drept soluția de respingere a acestora, ceea ce impune, față de prevederile art. 312 alin.3 Cod pr.civilă admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 591 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC PENTRU TRANSPORTURI SA
Casează sentința și trimite spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
20.11.2009
Red.jud.Fl.-
3 ex/AS
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
