Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 587/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 587
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Sindicatul din cadrul - Românesc SA P, prin reprezentant legal, cu sediul în P,-, județul P și în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 1011 din 24 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - Românesc SA cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 4607 din 20 iulie 2007 reclamanta - Românesc SA a chemat în judecată pe pârâtul din cadrul - Românesc SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună încetarea grevei ca fiind ilegal declanșată de pârât la 19 iulie 2007.
În motivarea cererii reclamanta arătat că începând cu luna mai 2007 pârâtul a notificat- în vederea începerii negocierilor pentru încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, însă, în mod nejustificat la 18 iulie 2007 pârâtul anunțat încetarea lucrului nefiind de acord cu majorările salariale propuse de patronat astfel încât la 19 iulie 2007 angajații reclamantei la instigarea reprezentantului pârâtului au încetat activitatea deși nu au fost respectate procedurile prealabile obligatorii privind concilierea conflictului de interese apărut între părți, intrându-se în grevă pe timp nelimitat.
La data de 24 iulie 2007 pârâtul formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii în condițiile în care reclamanta refuză negocierea contractului, fiind respectate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea grevei, precum și cerere reconvențională prin care solicitat obligarea reclamantei să treacă la negocierea CCM și să încerce soluționarea conflictului de interese în termenul legal conferit de Legea 130/1996 motivându-se că reclamanta refuză sub diferite pretexte negocierea contractului schimbând și echipa de negociere.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1011 din 24 iulie 2007 a admis cererea formulată de reclamanta - Românesc împotriva pârâtului Sindicatul din cadrul Românesc și a dispus încetarea grevei ca fiind ilegal declanșată de Sindicatul începând cu 19 iulie 2007. S- respins cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Conform protocolurilor încheiate la 26 iulie 2006, 12 iulie 2005, procesele verbale nr. 4099/2003, 3252/2007, din cursul lunilor iunie - iulie 2007, adreselor 3267/2007, 3297/2007, 3265/2007, 3274/2007, 3289/2007, 323/2007, 3106/2007, 3009/2007, 2897/2007, 2820/2007, 2723/2007, 2163/2007, 1894/2007, tabelelor existente la dosar între părți s-au purtat discuții în cursul lunilor iunie - iulie 2007 privind negocierea contractului colectiv de muncă inclusiv acordarea unor drepturi salariale însă între părți au apărut neînțelegeri în urma cărora la 19 iulie 2007 pârâtul a declanșat greva pe timp nelimitat, dată la care acesta din urmă depus la Direcția de Muncă și Protecție Socială P, adresa nr. 15127/19.07.2007 prin care adus la cunoștință că fost declanșată greva pe termen nelimitat.
Potrivit art. 12 și urm. din Legea 168/1999 în cazul în care apare un conflict de interese între patronat și sindicat, acesta din urmă va sesiza în scris direcțiile generale de muncă și protecție socială teritoriale în vederea concilierii care în 24 de ore de la sesizare vor desemna un delegat pentru participare la conciliere, după care dacă conflictul de interese nu a fost soluționat se va proceda la mediere prin alegerea unei persoane cu această calitate, iar ulterior în vederea rezolvării conflictului se apelează la arbitraj, astfel încât greva poate fi declanșată numai dacă în prealabil au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de lege.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în cursul lunilor iunie - iulie 2007 între părți au existat discuții în vederea negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul societății, negocieri în urma cărora au apărut neînțelegeri, motiv pentru care la 19 iulie 207 pârâtul declanșat greva în cadrul reclamantei și a sesizat Direcția de Muncă și Protecție Socială privind declanșarea grevei pe timp nelimitat.
Ca atare, atâta timp cât între părți au apărut neînțelegeri cu privire la negocierea contractului colectiv de muncă, iar pârâtul declanșat greva la 19 iulie 2007 dată la care fost înștiințată și Direcția de Muncă și Protecție Socială înseamnă că între părți apărut un conflict de interese pentru a cărei rezolvare era necesară până la declanșarea grevei parcurgerea tuturor posibilităților de soluționare acestui conflict constând în parcurgerea procedurilor prevăzute de lege și anume concilierea conflictului de Direcția de Muncă și Protecție Socială, medierea și arbitrajul.
Or, în condițiile în care din momentul apariției conflictului de interese pârâtul a procedat la declanșarea grevei fără să existe nicio procedură din partea Direcției de Muncă și Protecție Socială P, de mediere și de arbitraj înseamnă că declanșarea grevei începând cu 19 iulie 2007 este ilegală întrucât nu au fost respectate și epuizate niciuna din procedurile prevăzute de lege privind soluționarea conflictului existent între părți.
Faptul că în baza adresei nr. 15127/2007 s- comunicat Direcției de Muncă și Protecție Socială că pârâtul decis să declanșeze greva la 19 iulie 2007 nu înseamnă în mod automat că pârâtul a respectat procedura prevăzută de lege pentru soluționarea conflictului de interese, deoarece această adresă nu face dovada parcurgerii procedurii de conciliere de către de către delegații acestei direcții ci constituie sesizare în baza cărei pârâtul avea obligația să respecte procedura prevăzută de lege prin convocarea de către direcție pentru procedura concilierii și nicidecum să declanșeze direct greva.
Apărările pârâtului în sensul că reclamanta refuză să negocieze greva reprezentând voința membrilor de sindicat și că procedura concilierii fost parcursă conform procesului verbal din 6 august 2003 sunt neîntemeiate, întrucât pe de parte parcurgerea procedurilor prevăzute de Legea 168/1999 are caracter obligatoriu, indiferent de voința membrilor pârâtului de a declanșa grevă, iar pe de altă parte procesul verbal menționat nu vizează conflictul de interese apărut între părți în cursul lunilor iunie - iulie 2007 ci un alt conflict apărut în anul 2003, caz în care un asemenea act nu produce nici un efect juridic în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Sindicatul din cadrul - Românesc, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul că la - Românesc există un conflict de interese soluționat parțial prin concilierea efectuată la data de 6 august 2003, conflictul rămânând deschis pentru că nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă, conform voinței salariaților. Mai susține recurentul că înainte de declanșarea grevei a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 168/1999, respectiv: la data de 13.07.2007 a avut loc o grevă de avertisment de 2 ore, există voința membrilor de sindicat de a menține greva, la dosarul cauzei s-a depus procesul verbal încheiat cu ocazia concilierii conflictului de interese prin care a fost sesizată Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie.
Astfel, arată recurentul, instanța de fond în mod greșit a apreciat că greva este ilegală întrucât nu au fost epuizate toate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese (concilierea, medierea și arbitrajul) și a respins cererea reconvențională a sindicatului privind obligarea reclamantei la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, atâta timp cât există o rea voință din partea angajatorului.
Prin motivele de recurs recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 41 din Legea nr. 168/1999, ale cărui dispoziții pun sindicatul într-o situație de inferioritate față de patronat, iar în aceste condiții sindicatul nu mai are posibilitatea de a apăra drepturile salariaților și de a încheia un contract colectiv de muncă la nivel de unitate. A arătat recurentul că aceste dispoziții intră în contradicție cu art. 41 alin. 2,3,4,5 și art. 43 alin.1 din Constituția României.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, respingerea acțiunii promovată de - Românesc SA și admiterea cererii reconvenționale formulată de sindicat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 41 din Legea nr. 168/1999, Curtea reține că la data de 10.10.2007 a fost admisă cererea formulată de Sindicatul, sens în care a fost sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea excepției și a fost înaintat dosarul la Curtea Constituțională spre competentă soluționare.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 162/26.02.2008 a respins excepția de neconstituționalitate a disp.art. 41 din Legea nr. 168/1999. Curtea a constatat că prevederea condițiilor din Legea nr. 168/1999 pentru exercitarea dreptului la grevă nu poate fi privită ca fiind contrară dispozițiilor constituționale care consacră acest drept ori celor care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor civile. Astfel, art. 43 din Constituție prevede că legea stabilește condițiile și limitele exercitării dreptului la grevă. A apreciat Curtea că dreptul la grevă nu este un drept absolut astfel că exercitarea sa poate fi supusă unor condiții pe care legiuitorul le consideră necesare.
Nici în contextul reglementărilor internaționale dreptul la grevă nu apare ca un drept absolut. Astfel, art. 8 din Pactul internațional referitor la drepturile economice, sociale și culturale consacră dreptul la grevă, cu precizarea că acesta trebuie exercitat conform legilor din fiecare țară.
În ceea ce privește aspectele particulare invocate de autorul excepției și care ar determina neconstituționalitatea acestor dispoziții, Curtea a stabilit că acestea privesc modul de aplicare a legii, respectiv modul în care părțile conflictului de interese cu înțeles să-și exercite cu sau fără bună-credință drepturile, urmând să fie soluționate de instanța de judecată, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, investită cu soluționarea recursului declarat de către sindicatul.
Referitor la fondul cauzei, instanța reține că dispozițiile incidente în soluționarea cauzei sunt cele prev. de art. 14-66 din Legea nr. 168/1999.
Conform art. 14, în cazurile în care într-o unitate există premisele declanșării unui conflict de interese, sindicatele vor sesiza unitatea despre această situație. În cazul în care unitatea nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deși a răspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se consideră declanșat (art. 16).
Sub aspectul acestor dispoziții legale și din analiza probelor administrate, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat existența conflictului de interese întemeiat pe discuțiile purtate în perioada iunie-iulie 2007, în vederea negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul societății, negocieri în urma cărora au apărut neînțelegeri.
Odată declanșat conflictul de interese, în condițiile prev. de art. 16, sindicatul are obligația conform art. 17, să sesizeze Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin organele sale teritoriale, în vederea negocierii, legea prevăzând și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă această sesizare, precum și procedura înregistrării acesteia la Direcția de muncă și protecție socială.
Or, în cauza de față, în urma apariției neînțelegerilor între părți privind încheierea contractului colectiv de muncă, recurentul a declanșat greva la data de 19.07.2007, dată la care a fost înștiințată și Direcția de muncă și protecție socială Din adresa nr. 42/19.07.2007 (fila 21 dosar fond) rezultă că recurentul a adus la cunoștința Direcției de muncă faptul că salariații societății au decis să declanșeze greva pe termen nelimitat și a fost suspendată negocierea contractului colectiv de muncă.
Această adresă de sesizare nu întrunește cerințele prev. de art. 17 și următ. din Legea nr. 168/1999 privind sesizarea în vederea concilierii, astfel încât Curtea constată nerespectarea de către recurent a acestei obligații care constituie o etapă prealabilă obligatorie înainte de declanșarea grevei. În fapt, neexistânnd o asemenea sesizare, în cauză nu s-a putut realiza nici procedura concilierii conflictului de drepturi, așa cum este ea prevăzută de art. 17-25 din Legea nr. 168/1999.
Susținerile recurentului în sensul că procesul-verbal din data de 7.08.2003 încheiat cu ocazia concilierii conflictului de interese face dovada respectării procedurii legale întrucât acest proces verbal încheiat în urma concilierii prevede faptul că respectivul conflict de interese rămâne deschis, astfel încât procedura parcursă cu acea ocazie le profită în prezent, nu pot fi reținute de către
Din cuprinsul acestui proces verbal aflat la filele 26-29 dosar fond, rezultă că a fost încheiat cu ocazia concilierii conflictului de interese sesizat de către sindicat și înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială P sub nr. 12444/31.07.2003, având ca obiect aspecte privind concedierea, salariile, ajutoarele pentru evenimente deosebite.
Se menționează faptul că administrația a propus rezolvarea conflictului prin arbitraj și că reprezentantul sindicatului a luat în considerare și procedura medierii, conflictul rămânând deschis.
Sub un prim aspect, se remarcă faptul că procesul verbal amintit se referă la un alt conflict de interese, cu un obiect distinct față de cel declanșat în lunile iunie-iulie 2007, acest ultim conflict privind neîncheierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2007. Astfel, acest proces-verbal, chiar dacă relevă unele revendicări nesoluționate în anul 2003, revendicări care oricum sunt diferite față de cele actuale, nu poate face dovada parcurgerii procedurii prealabile legale și nici nu poate constitui baza legală pentru o grevă declanșată în anul 2007.
Greva declanșată la 19.07.2007 are ca temei neîncheierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2007 și cum încheierea acestui contract este o operațiune anuală, nu poate fi influențată de un proces-verbal încheiat anterior, privind concilierea unui conflict de interese cu un obiect diferit.
În aceste condiții procesul verbal amintit nu produce efecte juridice în speță așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Mai mult decât atât, disp.art. 41 di Legea nr. 168/1999 prevăd că greva poate fi declarată numai dacă în prealabil au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese prin procesurile prevăzute de prezenta lege și că înainte de declanșarea grevei medierea și arbitrajul sunt obligatorii dacă părțile au decis parcurgerea acestor etape.
Din procesul verbal încheiat la data de 18.07.2007 și aflat la filele 6-7 dosar fond, rezultă că sindicatului i s-a recomandat, în cadrul discuțiilor purtate, de către reprezentantul administrației, parcurgerea etapelor prealabile declanșării grevei, respectiv concilierea, medierea și arbitrajul.
Or, din actele dosarului rezultă că pârâtul-recurent nu a respectat dispozițiile legale privind sesizarea Direcției de muncă pentru efectuarea concilierii și nici parcurgerea procedurilor privind medierea și arbitrajul.
În aceste condiții, atâta timp cât dreptul la grevă nu este un drept absolut, el fiind supus, conform legilor țării, unor condiții necesare pentru exercitarea cu bună credință și valorificarea drepturilor părților conflictului de interese, Curtea constată că prima instanță în mod corect a apreciat că greva declanșată la 19.07.2007 este ilegală, stabilind just că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie indiferent de voința sindicatului de a declanșa și de a menține greva.
Dată fiind atitudinea sindicatului, recurent-pârât în cauză, de a nu respectă procedura prevăzută de lege pentru soluționarea conflictului de interese apărut, este legală și temeinică soluția primei instanțe care a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională prin care se solicita obligarea reclamantei să negocieze încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate de către recurent, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, sens în care potrivit art. 312 pr.civ. rercursul urmează să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Sindicatul din cadrul - Românesc SA P, prin reprezentant legal, cu sediul în P,-, județul P și în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 1011 din 24 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - Românesc SA cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./15.05.2008
f- Tribunalul Prahova
R -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
