Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 602/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 602
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2008 privind judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 59 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6497 din 03 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și intimata pârâtă, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei pârâte prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi30 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tg. J, reclamanții, G, și, au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară, potrivit art. 494 Teza III Cod civil, asupra construcțiilor edificate de pârâți pe terenul proprietatea lor, pârâta deținând o suprafață de teren de 489. și pârâtul o suprafață de 305.pl.
Prin sentința civilă nr. 6497/3 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, s-a constatat că aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate pe suprafețele de teren deținute de pârâți și situate în Tg. J- și respectiv Tg. J str. 14 Octombrie Nr. 127 județul G.
S-a omologat raportul de expertiză efectuat de expert și s-a constatat că valoarea clădirilor situate în Tg. J- este de 143.866 lei, iar a celor situate în Tg. J str. 14 octombrie Nr. 127 este de 92461 lei.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenurilor din litigiu, că fiecare parte a recunoscut dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune de către reclamanți și că pârâții au fost de rea credință în realizarea construcțiilor.
Că, chiar dacă pârâta a avut emisă autorizația de construire la 14.03.2003, nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că ei sau autorii lor au avut constituit un drept asupra terenului ce a fost atribuit reclamanților prin dispoziția 1547/11.06.2003.
Că, de asemenea, nu s-a dovedit că pârâții ar fi avut acordul reclamanților la realizarea construcțiilor în baza vreunei convenții de vânzare cumpărare.
S-a înlăturat apărarea pârâtei, cu privire la faptul că ea a avut convingerea că autorul ei a fost proprietarul terenului, cu motivarea că nu s-a dovedit eroarea comună și nici uzucapiunea.
Nu s-a reținut buna credință și pe motivul că sentința de partaj a pârâților are caracter declarativ, că aceștia au cunoscut că autorul lor nu fusese proprietarul terenului și că închiderea terenului s-a făcut începând cu anul 1998, când a început să funcționeze comisia pentru restituirea proprietăților.
S-a apreciat că justa despăgubire a pârâților o reprezintă valoarea manoperei și a materialelor de la momentul efectuării expertizei, fără a se cuprinde sporul de valoare.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții.
Apelanta pârâtă, a arătat că în mod greșit nu i s-a reținut calitatea de constructor de bună credință, întrucât a făcut dovada apartenenței terenului pe care îl ocupă la masa succesorală cu hotărârea de partaj.
Că, nu a fost notificată anterior anului 2005 de către reclamanți cu privire la situația terenului și credința ei a fost că terenul a aparținut autorului ei,.
O altă critică se referă la stabilirea valorii imobilului, cu care urmează să fie despăgubită, considerând că, construcția trebuia evaluată la prețul pieții.
A susținut că imobilul a fost edificat împreună cu soțul său, care nu a avut calitate procesuală în cauză.
Apelantul a criticat sentința pentru aceleași motive, referitoare la nereținerea de către instanță a bunei credințe și la valoarea imobilului.
Acesta mai precizează că, construcțiile sale ocupă doar parțial din terenul reclamanților.
Apelantul a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care arată că renunță la judecarea căii de atac, înțelegând să o retragă.
Prin decizia civilă nr.59 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că motivul de apel referitor la faptul că instanța de fond nu a reținut buna credință a pârâtei la realizarea construcțiilor, este nefondat, între părți existând litigii încă din anul 2003 privind dreptul de proprietate asupra terenului, pârâta cunoscând situația juridică a terenului la momentul eliberării autorizației de construire nr.108/2003.
Raportat la situația de fapt reținută, privind reaua credință, în mod fondat s-a reținut că pârâta nu poate beneficia de valoarea de circulație a imobilului.
Motivul de apel privind necitarea în cauză a soțului apelantei s-a apreciat ca nefondat, la dosarul cauzei nefiind depus certificatul de căsătorie.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nefondată - art. 304 pct.6-9 Cod pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 112, art. 129 alin. 6, art. 261 pct. 3 și 5, art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5, art. 315 alin.1, 3, 4 Cod pr. civilă, art.494 Teza a III-a Cod civil, art. 21 și 45 din Constituția României, art. 1 paragraful 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO și art. 6 paragraful 1, art. 13, art. 17 din CEDO.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că ambele instanțe au încălcat limitele investirii, în sensul că s-au pronunțat și pe ce nu s-a cerut, respectiv pe constatarea valorii construcțiilor, deși aceasta nu s-a cerut prin acțiunea introductivă și care nu a fost modificată sau completată.
Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că motivarea hotărârilor este străină de obiectul litigiului. Arată pârâta că temeiul juridic al acțiunii introductive l-a constituit prevederile art. 494 alin. 3 Teza a III-a Cod civil, care implică buna credință, astfel că, instanțele nu aveau dreptul de a se pronunța asupra bunei sau relei credințe, fără a se încălca limitele investirii, iar buna credință nu a fost analizată, fiind analizată doar calitatea de proprietar a terenului.
S-a arătat că înscrisurile depuse la dosar fac dovada bunei credințe la data edificării construcțiilor, autorizația de construire fiind anterioară datei când li s-a aprobat reclamanților restituirea terenului.
Recursul este nefondat.
Se constată că primul motiv de recurs, privind faptul că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, este inadmisibil, acest motiv fiind invocat pentru prima dată direct în recurs, neconstituind motiv de apel analizat de către instanța de apel, motivele de nelegalitate neputând fi invocate "omisso medio".
De asemenea, și motivul doi de recurs privind faptul că motivarea hotărârilor este străină de obiectul litigiului și raportat la limitele investirii instanței - art. 494 alin. 3 Teza a III-a Cod civil, este motiv de nelegalitate invocat direct în recurs, la instanța de apel nefiind invocată o asemenea critică, fiind invocate doar aspecte privind greșita reținere a relei credințe la data edificării construcțiilor și greșita evaluare a construcțiilor, care trebuia să aibă în vedere valoarea de circulație.
Este de remarcat că aprecierea instanțelor privind buna sau reaua credință la data edificării construcțiilor, constituie o chestiune de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate și care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea expresă a cazurilor de casare prevăzute la pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă, numai în măsura în care recurenta, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
În mod legal instanțele au apreciat buna și reaua credință la data edificării construcțiilor, raportat la natura și regimul juridic al terenului în litigiu.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, va fi obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată către intimații reclamanți, G și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 59 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6497 din 03 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și intimatul pârât.
Obligă recurenta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți, G și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică in 30 iunie 2006.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
08.07.2008
Jud.fond
Jud.Apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
