Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 627/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 627
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă prin mandatar împotriva deciziei civile nr. 986/A din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al municipiului T, I T, și, pentru acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru reclamanta recurentă, av. în substituirea av. R, pentru pârâții intimați Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, și pentru pârâții intimați și, av., lipsă pârâtul intimat I
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar delegația de substituire; reprezentanta pârâților intimați, depune la dosar delegația de reprezentare și reprezentantul pârâților intimați, av., depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial și concluzii scrise și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, cu consecința admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați, av. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați, solicită respingerea recursului.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr. 8392/325 la data de 16.06.2004, reclamanta a chemat în judecata pârâții, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că este proprietara pe terenul în suprafața de 250 mp înscris in CF nr. 1235 T si sa se dispună rectificarea cărții funciare in sensul de a fi trecuta ca proprietar asupra terenului in litigiu.
În motivarea acțiunii a arătat ca dreptul sau de proprietate asupra terenul înscris in CF nr. 1235 T, nr. top. 7390 nu a fost niciodată înstrăinat, întrucât prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 842/21.12.1995 la. si, nu vândut paraților si decât construcțiile situate pe terenul în discuție, menționând ca părțile si notarul i-au spus ca terenul urmează prevederile Legii nr. 18/1991 si ca nu-l poate înstrăina.
Reclamanta menționează ca este proprietara întregului teren dobândit prin moștenire de la antecesorii săi dar că după ce s- încheiat contractul de vânzare cumpărare, parații și-au intabulat dreptul de proprietate și asupra terenului, deși reclamanta nu înstrăinat terenul.
Prin sentința civila nr. 7436/11.07.2007 Judecătoria Timișoaraa respins excepția inadmisibilității invocata de parați si respins acțiunea civila formulata de reclamanta, obligând-o pe aceasta sa plătească paraților suma de 850 lei cheltuieli de judecata.
Pentru pronunța aceasta hotărâre, prima instanța reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 842/21.12.1995 reclamanta a vândut paraților si construcțiile înscrise în Cf nr. 1235 T, nr. top. 7390, iar cu privire la terenul aferent construcțiilor, în contract s-a menționat ca terenul in suprafața de 252 mp va urma regimul juridic al nr. 18/1991.
După încheierea contractului de vânzare cumpărare, parații si si-au intabulat dreptul de proprietate si asupra terenului in baza unei adeverințe emise de Primăria Municipiului T, aceasta intabulare realizându-se prin încheierea pronunțata de Biroul de Carte Funciara in dosarul nr. 34840/15.11.2004 al Judecătoriei Timișoara.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat apel, iar prin decizia civila nr. 828/A/2005, Tribunalul Timișa admis apelul, anulând încheierea apelata, apreciind -o ca nelegala, fata de faptul ca adeverința Primăriei Municipiului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 22 din Lg. nr. 7/1996 si ca nu exista un ordin al Prefectului Județului T de atribuire terenului in sensul art. 23 si 36 din nr. 18/1991.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate ca netemeinica si nelegala, cu consecința admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulata.
In motivarea apelului, s-a arătat ca prima instanța nu a motivat respingerea petitului vizând rectificarea de carte funciara, rezumându-se la a interpreta clauzele contractuale si conchizând ca terenul aferent construcțiilor înstrăinate pârâților a trecut în proprietatea statului.
Prin întimpinare, intimații parații și au solicitat respingerea apelului, ca netemeinic și nelegal și în baza art. 296 cod pr. civila, menținerea în tot hotărârii atacate, arătând ca instanța de fond a reținut corect starea de fapt si de drept dedusa judecații.
Prin decizia civilă nr. 986 din 26 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței civile nr. 7436 din 11 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, reținându-se că în ceea ce privește calitatea procesuala pasiva a Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara T, această excepție invocata din oficiu de către instanță, a fost admisa, conform celor mai jos expuse.
Potrivit art.109 al.1, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa facă o cerere înaintea instanței competente. Aceasta presupune că raportul juridic dedus judecații se desfășoară intre titularul dreptului subiectiv încălcat sau contestat si cel despre care se pretinde ca l-a împiedicat pe titular in exercițiul normal al dreptului.
Din aceasta perspectivă, s-a constatat că intimatului-pârât nu i s-a imputat încălcarea dreptului subiectiv al reclamantei ci a fost împrocesat doar în calitate de emitent al extrasului de carte funciara solicitat de reclamanta apelanta, ori, in virtutea atribuțiilor sale astfel cum i-au fost conferite prin actul de înființare, respectiv, HG 1210/2004 privind organizarea și înființarea Agenției Naționale de Cadastru si Publicitate Imobiliara dar și prin Legea nr. 7/1996, intimatul are doar calitatea de a gestiona activitatea de carte funciara în baza înscrisurilor depuse de părțile interesate, conform legii.
Prin urmare, în mod nelegal prima instanță a reținut vocația procesual pasivă a intimatului, motiv pentru care se va substitui motivarea hotărârii sub acest aspect.
Raportat la obiectul acțiunii investitoare de instanță și la dispozițiile legale incidente spetei, s-a constatat că sentința apelata este legala și a fost substituită însa motivarea acesteia pe fondul cauzei.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafața de 252 mp înscris în CF 1235 T, cu consecința rectificării de carte funciară.
Conform acestei cărți funciare in extenso, reclamanta a devenit proprietara terenului și a construcțiilor aflate pe teren prin moștenire, în anul 1977 pentru cota de și în 1988 pentru cealaltă cota de din imobil.
Este drept ca la intabularea primei cote de in anul 1977, în cartea funciara s-a menționat ca reclamanta ar fi dobândit aceasta cota doar din casă, fără a se preciza starea juridica a terenului, însa aceasta omisiune a registratorului de carte funciara nu anulează dreptul de proprietate al reclamantei.
Aceasta, pentru că la acea data, respectiv, în anul 1977, era în vigoare 58/1974 care, la art.30 al.1 prevedea că dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se putea face numai prin moștenire legala. Ori, reclamanta s-a aflat în această situație legală, dobândind de drept proprietatea asupra terenului în cota de, prin moștenire, neavând relevanta omisiunea înregistrării în cartea funciara a dreptului astfel dobândit.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții a avut drept obiect numai construcțiile, astfel cum se menționează în cuprinsul său și cum au recunoscut și pârâții la interogator. Împrejurarea că prin același contract, părțile au stipulat că situația terenului urmează a fi reglementata conform L 18/1991 este fără consecințe juridice întrucât aceasta mențiune nu se constituie întru-un act de dispoziție din partea reclamantei.
Prin urmare, terenul în suprafață de 252 mp a fost și a rămas în proprietatea reclamantei, motiv pentru care, apelul s-a apreciat ca neîntemeiat, și a fost respins.
În temeiul art.274, apelanta a fost obligata să plătească intimatului 850 lei cheltuieli de judecata în apel.
Împotriva deciziei civile sus amintite, reclamanta a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 19.03.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea deciziei atacate, admiterea apelului declarat de către reclamantă și admiterea acțiunii introductive, așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs se arată că s-a reținut de instanța de apel că în mod eronat și nelegal, la intabularea cotei de din imobil în anul 1977 s-a menționat că reclamanta ar fi dobândit doar cota de din casă, însă această eroare nu are nici un efect în ceea ce privește dreptul său de proprietate și asupra terenului, cu argumentul că și la acea dată ( înainte de anul 1989, sub imperiul Legii nr. 58/1974) dreptul de proprietate asupra terenului se putea dobândi prin moștenire, așa cum a fost și situația în care s-a găsit reclamanta.
Această stare de fapt, a fost de altfel confirmată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 828/A/30.11.2005 a Tribunalului Timiș, precum și prin decizia civilă nr. 800/30.03.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Se mai arată că dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu este necontestat, însă în cartea funciară nu apare înscrisă ca și titulară a dreptului subiectiv reclamat, demersul acesteia, având tocmai menirea rectificării cărții funciare, în sensul trecerii sale ca proprietară a terenului.
În fine, mai arată că T are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care dreptul său subiectiv a fost pus sub semnul întrebării prin încălcarea legii de către acesta.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 304 pct. 9. pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece este evidentă voința juridică de înstrăinare din partea recurentei, lăsând cale liberă intimaților să dobândească terenul pe calea legii speciale, câtă vreme în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu a stipulat în mod direct vreo clauză prin care să păstreze în proprietate terenul aferent construcțiilor, mai mult, o astfel de intenție juridică nu ar fi condus la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cât intimații nu ar fi putut să folosească construcțiile ca proprietari de drept fără exploatarea directă a terenului aferent acestora.
De altfel, recurenta în acțiunea precizată în dosarul de fond, menționează dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, în sensul că terenul în discuție este teren aferent casei de locuit, or, potrivit acestei legi speciale, aceasta era obligată să se adreseze Prefecturii în vederea emiterii ordinului prefectului prin care să își redobândească dreptul de proprietate asupra terenului preluat de Statul Român, fără titlu, însă aceasta nu a depus nici un înscris din care să rezulte că a efectuat demersuri în vederea atribuirii terenului intravilan în proprietate, în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991
Raportând efectele juridice ale contractului încheiat între părți, rămâne evidentă intenția de a se contracta cu privire la construcții cât și la terenul aferent, părțile înțelegând în mod expres să precizeze că pentru teren vor respecta procedura de parcurs potrivit Legii speciale, recurenta lăsând astfel în mod direct ca intimații să urmărească dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios.
Referitor la critica privind excepția lipsei calității procesuale pasive a T, se constată că în mod legal instanța de apel a admis această excepție, întrucât potrivit art.109 al.1 pr. civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa facă o cerere înaintea instanței competente. Aceasta presupune că raportul juridic dedus judecații se desfășoară între titularul dreptului subiectiv încălcat sau contestat și cel despre care se pretinde că l-a împiedicat pe titular în exercițiul normal al dreptului.
Din aceasta perspectivă, s-a constatat că pârâtului nu i s-a imputat încălcarea dreptului subiectiv al reclamantei, ci a fost împrocesat doar în calitate de emitent al extrasului de carte funciara solicitat de reclamanta, ori, în virtutea atribuțiilor sale astfel cum i-au fost conferite prin actul de înființare, respectiv, HG 1210/2004 privind organizarea și înființarea Agenției Naționale de Cadastru si Publicitate Imobiliara dar și prin Legea nr. 7/1996, intimatul are doar calitatea de a gestiona activitatea de carte funciara în baza înscrisurilor depuse de părțile interesate, conform legii.
Astfel fiind, recursul de față apare ca neîntemeiat, urmând să fie respins ca atare, menținându-se decizia atacată, dar, cu substituirea motivării, în sensul însușirii motivării primei instanțe, reclamanta recurentă urmând să plătească pârâților intimați 850 lei cheltuieli de judecată suportate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă prin mandatar împotriva deciziei civile nr. 986/A din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al municipiului T, I T, și, pentru acțiune în constatare.
Obligă pe reclamanta recurentă să plătească pârâților intimați și, 850 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 04.07.2008
Tehnored. 2 ex./07.07.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
