Restituire metale prețioase. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 632
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 905 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați B și - Sucursala T, pentru restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av., lipsă pârâții intimați B și - Sucursala T.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea cantității de 5.365,68 gr. bijuterii aur, preluate abuziv cu inventar nr. P/2134 din 4 mai 1988 și inventar -/1988, iar în cazul în care acestea nu se mai regăsesc în natură, să fie obligată pârâta la despăgubiri cu valoarea lor, la data executării sentinței.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6271/19.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civila formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin BANCA NAȚIONALA A ROMÂNIEI și nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță fața de actele și lucrările dosarului, a constatat ca reclamantul nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că este proprietarul bunurilor confiscate, având în vedere că în baza art. 1169 civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În baza art. 1191 cod civil dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei nu se poate face decât prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată, făcându-se și precizarea că nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul.
Fiind vorba de acte juridice, în care valoarea bunurilor revendicate în speță este cu mult peste 250 lei (se solicită restituirea a 5.365,68 grame aur cu o valoare de peste 2,9 miliarde lei ROL), instanța a constatat că proba cu martori, nu numai că este inadmisibilă, dar nici nu poate fi valorificată, așa încât reclamantul nu ar putea să-și dovedească calitatea de proprietar prin intermediul acestei probe. Cum din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă calitatea de proprietar a reclamantului asupra aurului confiscat, cum pârâta arată - în adresa comunicată la acest termen la dosar - că "bunurile confiscate de la au fost revendicate și de alți reclamanți" și anume în Dosarul nr. 11218/C/2003 pe rolul Tribunalului Timiș, în dosarul nr. 12573/C/2003 aflat pe rolul Tribunalului Timiș și în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, prima instanță nu a putut da eficiență declarațiilor martorilor audiați, chiar dacă instanța de control a indicat acest lucru în considerarea rolului activ al instanței de fond. Nici una dintre declarațiile martorilor audiați nu poate fi coroborată cu înscrisurile de la dosar, cu atât mai mult cu cât, așa cum arată și pârâta, aceeași cantitate de aur este solicitată și de alți reclamanți care pot propune proprii martori cu care să dovedească aceleași aspecte ca și reclamantul, ceea ce ar putea conduce la soluții greu sau imposibil de conciliat.
Cum prin nici un act depus la dosar reclamantul nu a făcut dovada că aurul confiscat - în cantitate de 5.365,68 grame - i-a aparținut, cum din copia inventarului nr. P/2134/04.05.1988 rezultă numele de cu domiciliul în, același aspect rezultând și din referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale și procesul verbal din 26.04.1988, iar din copie inventarului nr. -/1988 rezultă numele de, iar nu numele reclamantului, prima instanță a constatat că nu s-a făcut dovada celor susținute de reclamant în acțiune, așa cum dispune art. 1169 civ. motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art. 274 pr.civ. prima instanță nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș în dosar nr-, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la restituirea cantității de 5365,68 gr bijuterii, preluată abuziv, motivând în fapt că din probele administrate rezultă că este persoană îndreptățită să solicite restituirea și că prin martorii audiați a dovedit preluarea abuzivă a aurului.
A mai arătat că, în mod greșit prima instanță a apreciat ca inadmisibilă proba cu martori pentru a demonstra o stare de fapt și nu a dat eficiență probei, contrar dispozițiilor din decizia de casare a Curții de APEL TIMIȘOARA.
În drept nu a întemeiat apelul.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Legal fiind citată intimata pârâtă Banca Națională a României - Sucursala Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
A arătat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă identitatea dintre persona reclamantului și titularul dreptului dedus judecății; că prima instanță a făcut o justă apreciere a probatoriului administrat și că declarațiile martorilor audiați respectiv martorul, nu pot fi veridice, neputând reprezenta reproduceri ale unor fapte pe care să le fi memorat
Prin decizia civilă nr. 905/A din 6 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 6271 din 19 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu Statul Român prin Banca Națională a României, reținându-se că în mod just a reținut prima instanță că există o vădită neconcordanță în ce privește identitatea persoanei de la care s-a ridicat cantitatea de aur solicitată.
Ca urmare a îndrumărilor instanței de recurs, judecătoria a dispus completarea probei testimoniale prin audierea martorilor propuși de reclamant sau care figurau în procesele verbale de preluare.
S-a audiat astfel martorul, ceilalți doi martori si, fie n-au fost aduși, fie, citați fiind, nu s-au prezentat.
Deși martorul, audiat fiind a arătat (fila 17) că de la reclamant s-a ridicat în jur de 1 kg de bijuterii din aur si 4 kg de aur în lingouri, este greu de avut în vedere declarația acestuia, sub aspectul acuității celor reținute, în condițiile în care tot acesta a declarat ca a participat la sute de controale, ridicând în jur de 1000 kg de aur de la sute de persoane.
Instanța are căderea și obligația de a aprecia declarația unui martor în funcție de mai multe criterii de natura a concluziona asupra veridicității acesteia, în speță reținându-se că după 20 de ani, un martor care a participat la sute de controale, ridicând în jur de 1000 kg de aur de la sute de persoane își amintește cu precizie când, ce cantități de aur, sub ce forma si cat anume, de la fiecare persoana in parte, a confiscat.
De asemenea, deși instanța de recurs a arătat în considerentele deciziei de casare ca proba cu martori este admisibila deoarece se tinde la dovedirea unor chestiuni de fapt, chestiunea în fapt care putea fi probata (si pe care martorul a reliefat-o) este aceea ca, pentru a nu fi raportate prea multe infracțiuni, cu consecința întocmirii prea multor dosare penale, nu se trecea numele adevărat al persoanei de la care s-a preluat.
. în ce privește dovedirea calității procesuale active a reclamantului cu martori peste cuprinsul înscrisurilor care constata preluările, în speță, de la alte persoane decât reclamantul, tribunalul a apreciat că în mod just prima instanță a reținut că declarațiile martorilor nu pot avea valoare probatorie, cu atât mai mult cu cat date fiind împrejurările în care se preluau metalele prețioase ( în sensul că nu se trecea numele proprietarului ), s-ar ajunge la concluzia ca orice persoana, pentru îmbogățirea sa fără justă cauă și prevalându-se de depozițiile (în fiecare speță) a acelorași martori (, care acum aproximativ 20 ani au participat la sute de preluări de la sute de persoane), ar putea pretinde calitatea de proprietar a unor metale prețioase a căror restituire să o solicite.
Faptul ca la momentul întocmirii proceselor verbale și a inventarelor depuse la dosar, care atesta preluarea unor cantități de aur de la cele doua persoane menționate în cuprinsul acestora se proceda în maniera relevata de martorii - foști lucrători de miliție - nu este de natură să creeze instanței certitudinea că reclamantul este, în ambele cazuri, aceeași persoană cu cea de la care s-au ridicat obiectele din aur
Aceasta în condițiile în care, potrivit adresei nr. 5020/11.06.2007 emisa de BNR Sucursala Mun. B (fila 18-20 dosar fond), se reține că bunurile confiscate, care fac obiectul prezentului dosar au fost revendicate de încă trei persoane, respectiv, si.
Prevederile art.26 alin.1 și alin.1 ind.1 din nr.OUG190/2000 republicată, dispun că au posibilitatea de a solicita în justiție aurul confiscat persoanele fizice și juridice cărora li s-a preluat și moștenitorii lor, în alte cuvinte, cele care aveau calitatea de proprietari ai acestuia la data preluării, or reclamantul nu a reușit să procure în fața instanței dovada calității sale de proprietar.
Împotriva deciziei civile sus amintite, reclamantul a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 29.05.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând ca în conformitate cu art. 304 pct. 9. pr. civ. și art. 312. pr. civ. să se dispună modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe, prin admiterea acțiunii introductive.
Din motivele de recurs, se reține că instanța de apel a pus la îndoială calitatea reclamantului de persoană îndreptățită să solicite restituirea în natură sau în echivalent a bijuteriilor din aur preluate abuziv și predate - Sucursala T, conform inventarelor întocmite de ofițerii serviciului economic din cadrul fostei Județene
Se mai reține că din probele testimoniale administrate ca urmare a deciziei de casare pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, pentru stabilirea unei situații de fapt, au fost în măsură să stabilească situația reală a preluării abuzive a bijuteriilor din aur, revendicate.
Martorul a participat direct la preluarea aurului de la reclamant, iar în declarația dată în fața instanței, acesta a explicat modul în care s-a procedat atunci când au confiscat aurul și motivul care a stat la baza consemnării în actele întocmite a unor persoane fictive, împrejurare confirmată și de martorii și.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 304 pct. 9 ți art. 312. pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece reclamantul nu și-a dovedit calitatea de proprietar asupra obiectelor din aur pe care le revendică.
Mai mult, martorii audiați la solicitarea reclamantului, nu pot înlătura cele confirmate în procesele verbale încheiate cu ocazia preluării bunurilor și nici nu pot face dovada că obiectele din metale prețioase au fost confiscate de la acesta, în condițiile în care declarațiile lor nu pot avea valoare probatorie, de vreme ce nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
De altfel, martorul, în mai multe cauze, a susținut că aceleași bunuri au aparținut nu unuia, ci mai multor reclamanți, ceea ce pune la îndoială capacitatea acestuia de a-și aduce aminte care bunuri au fost confiscate de la fiecare persoană în parte.
Față de cele de mai sus, recursul de față apare ca neîntemeiat, urmând să fie respins ca atare, menținându-se decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr.905 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâții intimați B și - Sucursala T, pentru restituire metale prețioase.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 04.07.2008
Tehnored. 2 ex./07.07.2008
Instanța de apel: C;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
