Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(370/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.636
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele-reclamante, și, împotriva deciziei civile nr.1341 A din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul cauzei - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, recurenta-reclamantă, personal, ȘI DE AVOCAT - G, în baza împuterniciri avocațiale nr.61057/07.04.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, recurentele - reclamante și -, reprezentate de același avocat, lipsind intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul B prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentelor - reclamante învederează faptul că, sentința civilă nr.2667/09.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B și decizia civilă nr.1341 A/28.10.2008 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr- au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii art.304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă. Totodată, mai arată că, instanța de fond cât și instanța de apel în mod greșit au reținut existența unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv acțiunea în revendicare prin compararea de titluri, admițând astfel excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului situat în B- bis.
Apărătorul recurentelor - reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr.2667/09.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B și decizia civilă nr.1341 A din 28.10.2008 a Tribunalului București, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin cererea înregistrată la data de 29.01.2008 pe rolul Judecătoria Sectorului 5 B, reclamantele, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Municipiul B prin Primarul General, să se constate că imobilul situat în- bis, compus din teren în suprafață de 193 mp și locuință a fost preluat de stat fără titlu valabil.
În cauză s-au invocat de către pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice excepțiile lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului de preluare și inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2667/09.04.2008, prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanții, împotriva pârâților Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Municipiul B prin Primar General, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepțiile invocate de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța a avut în vedere ordinea de soluționare a excepțiilor în raport de caracterul și efectele admiterii acestora, a analizat mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii, reținând următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1953/213 din 05.06.1953 de notariatul de Stat, Raion, numitul a cumpărat de la numita, terenul viran loc de casă, în suprafață de 193 mp, situat în B,-.
Pe acest teren, în baza autorizației de construcție nr.479/15.12.1955, și au edificat o clădire.
Prin adresa nr.7539/05.12.1996, emisă de SC - Serviciul Fond Locativ, i s-a comunicat numitului că pentru fosta sa proprietate, imobilul situat în B,- bis, format din 223 mp teren și 115,69 mp suprafață utilă, expropriat conform Decretului nr.130/1989, a încasat o despăgubire de 80.000 lei.
Conform certificatului de calitate nr.88/16.08.1999, eliberat de BNP, numitul a decedat la data de 12.06.1999, de pe urma sa rămânând următorii moștenitori:, și.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Rezultă din interpretarea dispoziției legale sus menționate că pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, reclamantul trebuie să justifice un interes și să nu aibă deschisă calea realizării dreptului.
În speță, s-a reținut că reclamantele au deschisă calea realizării dreptului, prin promovarea unei acțiuni în revendicare în cadrul căreia se pot compara titlurile de proprietate înfățișate de persoanele care se pretind proprietarele imobilului.
Totodată, s-a constatat de către instanță că soluționarea excepției inadmisibilității face de prisos analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții-reclamanți au susținut că în mod greșit, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, pe considerentul că au deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv a acțiunii în revendicare, în cadrul căreia se pot compara titlurile de proprietate ale persoanelor care se pretind a fi proprietarele imobilului.
Ori, art.22 alin.(5) din Legea nr.10/2001, prevede că nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent.
Față de această prevedere legală, apare ca inadmisibilă o acțiune în realizarea dreptului, având în vedere că Legea nr.10/2001 instituie o procedură administrativă de restituire a imobilelor preluate abuziv de către stat.
De asemenea, Legea nr.10/2001 nu permite persoanelor îndreptățite să opteze între calea administrativă și soluționarea de către instanțele judecătorești a cererii sale privitoare la un imobil ce face obiectul acestei legi, chiar dacă acestea au formulat în termenul legal notificarea.
În faza administrativă de soluționare a notificărilor unitatea deținătoare nu este ținută a respecta eventualele calificări cuprinse în decizii sau în hotărâri ale instanțelor judecătorești dispuse în cauze similare.
Însă, în cazul în care persoana îndreptățită, deși a optat pentru procedura administrativă de restituire, prezintă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit că preluarea imobilului litigios s-a realizat fără titlu, potrivit art.6 (3) din Legea nr.213/1998, unitatea notificată este obligată a respecta această calificare.
În speță, hotărârea judecătorească prin care s-ar constata nevalabilitatea preluării urmează a fi folosită la soluționarea cererii de restituire formulată în procedura administrativă declanșată prin notificarea înaintată.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1341/A/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
A apreciat tribunalul că acțiunea formulată are natura juridică a unei acțiuni în constatare, ce nu poate fi primită în condițiile în care poate fi formulată o acțiune în realizare.
Reclamanții pot promova o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, în contradictoriu cu actualul proprietar al imobilului.
Nu au fost reținute susținerile în raport de care nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, deci inadmisibilitatea unei acțiuni în realizarea dreptului, dat fiind că acțiunea în revendicare prin comparare de titluri este imprescriptibilă extinctiv și exercitarea ei nu poate fi limitată în timp de prevederile art.22 (5) din Legea nr.10/2001.
Tribunalul a apreciat că acțiunea în constatare nu devine admisibilă numai prin simplul fapt al stabilirii unor termene pentru promovarea unei acțiuni în realizare.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurentele au precizat că excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost greșit soluționată de instanțele de fond și apel.
Motivarea instanței de apel, în sensul că acțiunea în revendicare prin comparare de titluri este imprescriptibilă și nu poate fi limitată în timp de prevederile art.22 (5) din Legea nr.10/2001, încalcă prevederile legii speciale (Legea nr.10/2001) și Decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au statuat că nu pot fi admise acțiunile în revendicare având ca obiect imobilele preluate în proprietatea statului și că în cazul concursului dintre legea specială și legea generală are prioritate legea specială.
Recurenții au depus la dosar înscrisuri (filele 21 - 28).
Examinând legalitatea deciziei din perspectiva criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Admițând excepția de inadmisibilitate a acțiunii promovate, în lumina dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă, prima instanță a stabilit că reclamantele au deschisă calea realizării dreptului prin promovarea unei acțiuni în revendicare în cadrul căreia se pot compara titlurile de proprietate înfățișate de persoanele care se pretind proprietarele imobilului, soluție confirmată în faza procesuală a apelului.
Curtea reține, pe de o parte, că în cauză instanțele au omis a observa că imobilul în litigiu, preluat abuziv în proprietatea statului, este deținut în prezent de o entitate juridică dintre cele la care se referă art.20, 21 din Legea nr.10/2001, ipoteză în care persoanele îndreptățite se pot adresa cu notificare pentru restituirea bunului cu privire la care pretind și exhibă un drept de proprietate.
Rezultă fără echivoc din actele și lucrările dosarului că recurentele justifică legitimare procesuală activă, având calitatea de persoane îndreptățite și că, în această calitate, au formulat notificare conform legii speciale, fiind declanșată procedura administrativă de soluționare a cererii de restituire.
În atare împrejurare, acțiunea în revendicare la care fac trimitere instanțele de fond și apel nu ar putea fi promovate decât cu nesocotirea principiului de drept care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant (aspect care rezultă neîndoielnic din cuprinsul Deciziei nr.33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii).
Cât timp s-a adoptat o lege specială care prevede expres condițiile în care pot fi restituite în natură persoanelor îndreptățite imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referință, nu poate fi primită teza aplicării legii speciale în concurs cu dreptul comun.
Este adevărat că în procedura de aplicare a Legii nr.10/2001, în absența unor prevederi de natură a asigura aplicarea efectivă și concretă a măsurilor reparatorii, se poate ivi conflictul cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului (art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional), caz în care se pune problema de a ști în ce măsură acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun poate constitui un remediu efectiv de natură a acoperii neconvenționalitatea unor dispoziții ale legii speciale.
Existența legii speciale nu exclude de plano, în toate situațiile, posibilitatea recurgerii la acțiunea în revendicare, doar acest instrument procesual nu poate fi uzitat, făcându-se abstracție în totalitate de efectele create prin aplicarea legii speciale.
Cu alte cuvinte, cadrul procesual stabilit într-o atare ipoteză presupuneverificarea existenței unui bun în sensul Convenției, bun de care se prevalează, după caz, atât reclamantul, cât și pârâtul dobânditor (căruia i s-a recunoscut dreptul de a păstra imobilul) și conservarea stabilității raporturilor juridice.
Or, în cauză, situația dedusă judecății nu se circumscrie unei atare ipoteze, sens în care nu se poate vorbi de existența acțiunii în revendicare ca mijloc de realizare a dreptului, la îndemâna recurentelor.
Mai mult, conform art.2.5. lit.B din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită care a optat pentru procedura administrativă de restituire (ca în speță) prezintă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit că imobilul notificat pentru restituire a fost preluat de stat "fără titlu" sau "fără titlu valabil", unitatea notificată are obligația de a respecta calificarea dată sau de a executa de îndată hotărârea.
Ca atare, posibilitatea obținerii unei hotărâri de constatare a caracterului preluării bunului rezultă ope legis, astfel încât excepția de inadmisibilitate a unei atare cereri a fost greșit soluționată.
În concluzie, în temeiul art.312 (5) cu referire la art.304 pct.9 și art.297 (1) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia civilă recurată, va admite apelul, în sensul că va desființa sentința civilă apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele - reclamante, și, împotriva deciziei civile nr.1341/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL.
Casează decizia civilă recurată.
Admite apelul formulat de apelantele - reclamante, și, împotriva sentinței civile nr.2667/09.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER
- -
Red.
.
2 ex./29.09.2009
TB-4 -;
Jud.5 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Cristina Nica, Ilie
