Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(267/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2325/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.2659 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant, solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2659/24.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, județul T, pentru acordare spor dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a fost în perioada menționată în acțiune, ianuarie 2005-mai 2008, angajat al Primăriei comunei, în funcția de viceprimar, făcând parte din cadrul personalului contractual.
S-a apreciat că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, invocat ca temei de drept în cauză, reglementează salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, printre care și dreptul la indemnizația de dispozitiv.
Potrivit prevederilor ordinului sus menționat, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se funcționarii și personalul din (n prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative).
S-a statuat că în raport de dispozițiile art.1 din OUG nr.63/2003 și OUG nr.30/2007, Consiliul local în calitate de autoritate deliberativă și Primarul, în calitate de autoritate executivă nu fac parte din structura organizatorică a
Așadar, cum dispozițiile Ordinului nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor se cer analizate în raport de prevederile OUG nr.30/2007, care la art.53 al.1 menționează în mod expres instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale care fac parte din, iar printre acestea nu se regăsește și administrația publică locală, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului, prin care se solicită plata sporului de dispozitiv în cuantum de 25% este neîntemeiată.
Pe de altă parte, nu are atribuții în ceea ce privește salarizarea personalului contractual din cadrul administrației publice locale, iar față de prevederile Legii nr.138/1999 care privesc exclusiv salarizarea personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională, apare ca evident faptul că personalul civil din administrația publică locală nu beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență că prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea.
Se arată astfel, că Legea nr.138/1999 prevede că personalul Ministerul Administrației și Internelor beneficiază pe lângă solda lunară și solda de funcție, grad,merit și de indemnizație de dispozitiv.
Totodată, ordinul MAI nr.496/2003 prevede la pct.9.2 că: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și centrale. Prin acest ordin, pretinde recurentul, s-a modificat art.47 din legea nr.138/1999, dispunându-se că prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege - funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanță a realizat o interpretare corectă a normelor de drept invocate în cauză, respectiv art.1, art.47, art.49 din Legea nr.138/1999 coroborată cu pct.92 și 31.1 din Ordinul nr.275/05.06.2002, completat și modificat prin Ordinul nr.496/28.07.2003. Astfel, sporul de dispozitiv solicitat prin acțiunea pendinte beneficiază cum restrictiv stipulează dispozițiile sus menționate doar personalul civil care-și desfășoară activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Cum, reclamantul este salariat al unei autorități publice locale autonome, potrivit Legii nr.251/2001, evident că ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu este aplicabil în cauză, cum legal a apreciat tribunalul, cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, ce nu conțin nici o dispoziție în materia salarizării personalului civil din administrația publică locală.
În aceste condiții, evident că dispozițiile Legii nr.138/1999 (art.1, art.47 și art.49) nu pot fi extinse și personalului civil din cadrul autorității publice locale, pe considerentul că art.13 din Legea nr.138/1999 menționează că acest spor se aplică la salariul de bază, ce constituie o formă de remunerare a salariaților din instituțiile civile. Dacă legiuitorul ar fi dorit să includă și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale să dispună de aceste indemnizații, ar fi stipulat-o expres. Ori, este evident că Ministerul Administrației și Internelor nu are atribuții în salarizarea personalului contractual din cadrul administrației publice locale, sens în care nu putea dispune cu privire la salarizarea personalului civil menționat, motiv pentru care nu se poate invoca egalitatea de tratament în cauză și extinde aplicarea unei norme de drept ce nu-i vizează pe reclamanți pe acest considerent.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat DE recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.2659 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./05.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
