Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 648
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Sorina
Grefier:
*****************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.4 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă și avocat pentru intimații și, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri și chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenta - reclamantă având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond a se menține sentința pronunțată de instanța de fond - Judecătoria Roman. În subsidiar a solicitat a se constata că reclamanta a fost constructor de bună credință și a se face aplicarea art.494 alin.3 Cod procedură civilă cu obligarea la cheltuieli de judecată.
A susținut că motivarea reținută de instanța de apel nu este corectă față de probele dosarului, prin aceasta nu s-a reținut corect situația de fapt, din care rezultă clar și cu certitudine că reclamanta nu a avut cunoștință că terenul nu este al mamei sale și că pârâții au contract de întreținere. - Acest contract de întreținere al pârâților a devenit opozabil însă nu și public și reclamanta nu a avut de unde să cunoască de existența acestuia, iar pârâții au avut tot interesul să țină ascuns acest act. De altfel în cauză se puteau invoca dispozițiile art.494 al.3 cod civil în sensul ca pârâții să păstreze această casă și să o despăgubească pe reclamantă. Din probele dosarului rezultă că reclamanta a construit cu bună credință acest imobil din banii economisiți de ea și la propunerea mamei sale care de altfel a și construit această casă, iar pârâții apelanți au știut că construiește această casă pe terenul lor - construcția fiind la vedere și de notorietate în sat. Consideră că față de motivele de recurs invocate și de probele dosarului recursul este admisibil.-
Avocat pentru intimații - pârâți și având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat, susținând că decizia instanței de apel este legală și temeinică în raport de tot probatoriul administrat în cauză și nu se impune casarea acesteia. Solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2061 din data de 16.01.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, instanța a admis în parte acțiunea precizată ulterior formulată de reclamanta, împotriva pârâților Comuna reprezentată prin primar, și.
A respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată împotriva pârâților și Comuna reprezentată prin primar, județul
A constatat că reclamanta este proprietara unei case tip situată în comuna, sat, județul N, construită fără autorizație, pe terenul de 223 mp. din sola10 parcela 998/1, proprietatea pârâților și cu vecinii: la - moșt lui M, la - și, la - drum sătesc, la - restul proprietății lui și, edificată din cărămidă, acoperită cu tablă roșie, compusă din: la parter garaj, la etaj I două camere, baie, două holuri și scări de acces etaj II și o terasă, la etaj II -trei camere, o bucătărie, un hol și scări de acces la etaj I și o terasă.
A instituit în favoarea reclamantei un drept de superficie pentru suprafața de 233 mp. teren curți construcții aferent casei tip.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții și.
S-a luat act că, reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Reclamanta pârâtă și pârâții reclamanți sunt rude, respectiv prima este sora lui și cumnata pârâtei.
Bunicul acestora a deținut pe raza comunei, sat o suprafață de 3 ha. și 4753 mp. teren reconstituit ca drept de proprietate, titlu de proprietate nr.65/959/16.XII.1998, dintre care 1022 mp. teren curți construcții, 10, parcela 998/2 și 391 mp. curți-construcții, 10, parcela 998/1.In anul 1995 pârâtul a muncit în străinătate și după căsătorie și-a edificat pe terenul bunicului o casă fără autorizație după cum susține sora lui, afirmație ce nu a fost contrazisă de acesta.
In anul 1999 defuncții și au încheiat cu pârâții și un contract de întreținere, înstrăinându-le acestora 1413 mp. teren, 10, parcelele 998/1 și 2 și o casă bătrânească, în contul prețului urmând a le presta întreținere, iar vânzătorii să-și păstreze uzufructul.
a decedat în anul 2000 iar în 2004.
In anul 2000 reclamanta construiește fără să știe că terenul nu era al bunicului și cu acordul mamei sale ca unică moștenitoare, o construcție casă tip cu două etaje, la mică distantă de casa pârâților reclamanți.
Acest lucru se poate vedea din pozele color depuse la dosar pentru cele două construcții. Cât timp a construit nici pârâții-reclamanți dar nici bunicul în viață la acea dată nu au luat vreo poziție cu privire la sistarea eventuală a acestei vile. Ulterior când pârâtul cu soția sa au venit acasă și au văzut construcția au început să-și invoce dreptul lor de proprietate pentru teren. Bunicii oameni bătrâni și fără un grad de instruire prea M au semnat la notar actul de întreținere, dar reprezentarea lor se pare că nu a fost clară, că nepoata lor sau fiica nu vor mai beneficia de teren din curte.
Nu poate fi avută în vedere susținerea reclamanților-pârâți că a demolat pentru a construi casa bunicului. De reținut că ea a început construcția în anul 2000 extinzându-se pe verticală iar a locuit în casa lui până în anul 2004 când a decedat.
a fost de bună credință când s-a apucat de construit casa, având garanția mamei sale că terenul după moartea bunicului îi va reveni ei. Cum nu se dezbătuse succesiunea după bunici, cum nu se ieșise din indiviziune normal că, nu putea deține o autorizație de construcție pe numele său, dacă nu era proprietarul terenului.
De altfel pârâții-reclamanți recunosc că este proprietara construcției, numai că acum fratele ei dorește ca aceasta să-și ridice construcția de pe terenul lui prin demolare, cu scop șicanatoriu când este conștient de valoarea considerabilă a acestui imobil.
Așa fiind instanța a constatat că primul capăt de cerere al reclamantei pârâte este întemeiat, în sensul că aceasta în prezent cu privire la valorificarea dreptului său privind proprietatea nu mai are altă cale, decât acțiunea formulată în temeiul art.111 Cod pr.civilă, motiv pentru care a fost admis acest capăt de cerere așa cum fost el formulat.
Raportul de expertiză topometrică a concluzionat că reclamanta pârâtă ocupă din terenul pârâților-reclamanți doar 223 mp. aceasta a solicitat printr-o completare a acțiunii instituirea unui drept de superficie asupra acestui teren.
Dreptul de superficie este un drept real prin care o persoană, proprietară asupra construcțiilor îl are pe suprafața de teren care aparține altor persoane, teren asupra căruia superficiarul un drept de folosință.
Astfel definit, dreptul de superficie, are un caracter imobiliar și perpetuu prin natura sa, existenta acestuia fiind dependentă de caracterul definitiv al construcției, ce grevează terenul pe care se află.
Dreptul de superficie nu este gratuit, iar pentru folosirea terenului superficiarul putând fi obligat la plata unei indemnizației.
Existența dreptului de proprietate asupra construcției (care nu a fost contestat) amplasat pe terenul proprietatea pârâților, atrage după sine folosința terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie. De aceea dispozițiile art.492 civil nu sunt indicate cauzei, practica judiciară în acest sens fiind unitară.
Întrucât reclamanta pârâtă nu ocupă fără drept terenul de 223 mp. care este proprietatea pârâților-reclamanți, ci ea este proprietara construcției, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 1022 mp. teren.
Cu privire la capătul de cerere privind demolarea construcției lui instanța a constatat că acesta este neîntemeiat și l-a respins, deoarece din probatoriul administrat (înscrisuri, depoziții de martori) rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta pârâtă este constructor de bună credință, ea având reprezentarea că terenul pe care construiește este al mamei sale ca moștenitoare a defuncților și, care de altfel și-a dat acordul pentru această construcție.
Instanța însă a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Comuna reprezentată prin primar și, din lipsa calității procesuale pasive, deoarece construcția acesteia s-a făcut pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți, care pot avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin decizia civilă nr.4 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, s-a admis apelul pârâților și și s-a schimbat în parte sentința apelată reținându-se în esență următoarele:
Situația de fapt se întemeiază pe erori de judecată și apreciere a probatoriului, care au condus la aplicarea greșită a legii.
Într-adevăr reclamanta-pârâtă și pârâții-reclamanți sunt rude. este soră cu, este mama lor, iar este cumnata reclamantei. și, în prezent decedați, au încheiat un contract de întreținere prin care au transferat proprietatea asupra terenului în litigiu pârâților și. Pe acesta se afla o casă asupra căreia vânzătorii și-au păstrat uzufructul viager.
În anul 2002 decedat, iar în 2004 -.
Prima instanță reține că reclamanta a construit imobilul în litigiu în anul 2000, or din probele din dosar rezultă fără niciun dubiu că anul edificării este 2005.
Acest fapt este dovedit deplin din considerentele sentinței civile 2383/24.10.2006 care au autoritate de lucru judecat asupra tezei probatorii invocată. Astfel, reclamanta introduce acțiune la Judecătoria Roman (dosar nr.2507/2006) prin care solicită ca, în contradictoriu cu Primăria comunei și pârâta să se constate dreptul de proprietate asupra construcției. În motivarea acțiunii principale, reclamanta însăși arată că a edificat fără autorizație de construcție, casa tip, construită din cărămidă, acoperită cu tablă roșie, compusă din parter cu trei camere, două holuri, baie și etaj cu trei camere, două holuri și baie, nefinalizată, la sfârșitul anului 2005, din veniturile realizate în străinătate.
Instanța a reținut ca temei al respingerii acțiunii faptul că nefiind finalizat imobilul, acțiunea este prematur formulată.
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor, precum și din acțiunea reclamantei formulată în dosarul menționat, bunicul a decedat la 3.11.2004, iar soția sa la data de 31.01.2000.
Față de momentul real al decesului acestora, tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a reținut buna credință prin acordul proprietarului asupra construcției în litigiu.
În mod cert reclamanta a edificat, pe riscul său, fără ca situația juridică asupra terenului să o fi îndreptățit să construiască.
Apelanții-pârâți nu contestă, de altfel, calitatea de constructor a reclamantei. Este dovediră și susținerea apelanților cu privire la notorietatea contractului de întreținere autentic prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupra construcției bătrânești și terenului 1022 mp 10/998/2, vânzătorii păstrând beneficiul uzufructului viager. Întrucât acesta a fost încheiat în anul 1999, s-au făcut formalitățile de publicitate imobiliară, iar cumpărătorii s-au ocupat de îngrijirea și înmormântarea defuncților.
Cererea reconvențională este întemeiată, în drept, pe dispozițiile referitoare la accesiune imobiliară, respectiv art.498 Cod Civil, în sensul că se transmite proprietatea asupra construcției în favoarea proprietarului bunului principal, iar superficia ia naștere doar prin convenția părților sau în temeiul legii.
În temeiul art.492 Cod civil accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului ca bun principal ori care ar fi valoarea construcțiilor sau plantațiilor edificate, aceasta fiind doctrina și jurisprudența cvasitotală în materie.
Nefiind vorba despre construcție cu fides (bună credință), așa cum rezultă din Decizia 8034/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numai proprietarul terenului este acela care poate decide dacă păstrează construcțiile pentru el sau dimpotrivă îl obligă pe constructor să le ridice.
A fost răsturnată prezumția instituită de art.492 Cod Civil, devenind aplicabil art.494 Cod Civil, care arată că dacă plantațiile, construcțiile și lucrărilor au fost făcute de o terță persoană cu materialele ei proprietarul pământului fie rămâne obligatoriu cu lucrările sau clădirile, fie are dreptul de opțiune între ale ține pentru dânsul sau de a îndatora pe constructor să le ridice pe cheltuiala sa și chiar cu posibilitatea obligării acestuia la plata de daune.
Intimata-reclamantă nu a putut indica nici un titlu în favoarea sa și nu putea fi în eroare că terenul ar fi al mamei, întrucât certificatul de moștenitor nr.21 din 3.03.2005 a fost cunoscut de aceasta mai înainte de începerea lucrărilor de construcție, iar actul autentic de întreținere nr.1043 la BNP din Raf ost încheiat la 1.04.1999, iar formalitățile de publicitate imobiliară, respectiv transcrierea s-a făcut încă din data de 14.04.1999.
chiar susținerea reclamantei din acest dosar, tribunalul a apreciat reaua credință a acesteia, întrucât din considerentele sentinței nr.2383/2006 - comunicată procedural acesteia - se face referire expresă cu privire la conținutul certificatului de moștenitor, respectiv contract de întreținere.
În cauză, s-a efectuat expertiza topografică și suprafața ocupată la sol de construcții este de 93 mp.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a constatat că sentința este supusă schimbării, conform art. 296 Cod procedură civilă, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii în constatare, întrucât nu putea fi primită împotriva proprietarului terenului, în favoarea cărui operează imperativ accesiunea imobiliară.
Ca urmare, capătul de cerere accesoriu, respectiv instituirea dreptului de superficie se impunea a fi respins.
Cererea reconvențională în revendicare a fost admisă și terenul ocupat de construcție va trebui lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie pentru exercitarea firească a desmembrămintelor sale.
În consecință, și cererea obligației de a face a fost încuviințată având în vedere reaua credință a.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei civile nr.4 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în termen legal, a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța de apel s-a aflat într-o gravă eroare de înțelegere a situației de fapt:
- reclamanta a făcut dovada că este constructor de bună credință, ea având certitudinea că terenul pe care se construiește casa este proprietatea mamei:
- pârâții apelanți au știut că construiește pentru reclamantă chiar pe terenul lor, fiind o construcție de vedere și de notorietate în sat.-
Recursul este nefondat.
Prin motivarea recursului se pune în discuție de către reclamantă situația de fapt, lucru inadmisibil în prezenta cale extraordinară de atac.-
Recursul formulat nu poate fi încadrat în nici unul din motivele expuse și limitativ prevăzute de art.304 cod procedură civilă, articol care la alin.1 prevede clar că modificarea sau casarea unei hotărâri pronunțate în apel poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate.
Privitor la motivele încadrate în drept de reclamantă în art.304 pct.7 și pct.9 cod procedură civilă se rețin următoarele:
Art.30 pct.7 Cod procedură civilă,deși enunțat ca temei de drept al recursului nu a fost motivat în nici un fel de către reclamantă, aspect care face inutilă analiza sa.-
Conform art.304 pct.9 cod procedură civilă, se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când aceasta este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.-
"Lipsa de temei legal a hotărârii înseamnă absența oricărui fundament juridic al acesteia, cum este,de exemplu, cazul în care hotărârea a fost pronunțată în baza unei alte hotărâri judecătorești, care a fost, însă desființată sau modificată până la data promovării recursului, ori în baza unui act administrativ ce până la aceeași dată a declarării recursului - a fost revocat sau desființat sau cazul în care nu există în legislația în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care a ajuns instanța.-
Nelegalitatea hotărârii în varianta încălcării sau aplicării greșite a legii înseamnă nesocotirea, respectiv interpretarea eronată a normei juridice aplicabile, astfel că partea se poate prevala de aceste ipoteze atunci când instanța: aplică o dispoziție legală străină situației de fapt reținute: extinde norma juridică dincolo de ipotezele la care ea se aplică sau restrânge nejustificat, ajungând să aplice norme ale dreptului comun la situații pentru care există reglementare specială sau să aplice, prin analogie, norme speciale la situații ce nu cad sub incidența lor; aplică norma legală incidentă, dar căreia i-a dat o interpretare greșită; încalcă principii generale de drept"
Recursul de față nu face însă decât să repună în discuție situația de fapt, temeinicia hotărârii, lucru inadmisibil în recurs.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.-
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.4 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Obligă recurenta să plătească intimaților și 2488 lei cheltuieli de judecată.-
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
-
RED.SENT. -red.dec.apel-ac.apaăduraru-aoaaeansche- red.dec.rec.SR-tehn.red.EG/17.06.2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina
