Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(297/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.675
Ședința publică de la 21 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1578 A din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și cu intimații-pârâți,.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.17/16.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, pe care o depune la dosar, avocat C, în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.152.056/17.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual de Avocatură, pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-pârâte depune la dosar înscrisurile necesare pentru a face dovada identității imobilului din care s-a solicitat evacuarea, comunicând un exemplar și avocatului intimaților-reclamanți prezenți. De asemenea, depune la dosar precizări la motivele de recurs, note de ședință la care anexează copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal încheiat la 20.04.1950, actul de vânzare-cumpărare încheiat la 29.07.1933, actul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 21.09.1934, anexa 4 (17.12.1956), contractul de închiriere încheiat între și (anexa 5), fișa suprafeței locative închiriate, contractul de închiriere înregistrat la nr.23186/14.04.1995, între PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin SA și (anexa 6), fișa suprafeței locative închiriate și fișa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinței, copii conforme cu originalul. Solicită acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării, având în vedere data la care a fost angajat, respectiv 16.04.2009, astfel cum reiese din împuternicirea avocațială pe care a depus-o la dosar astăzi în ședință publică, pentru a obține și alte înscrisuri suplimentare pentru a se clarifica situația imobilului în litigiu, efectuând demersuri la în acest sens, obținând deja și o adresă (unde inițial erau 3 corpuri, iar acum sunt 2 corpuri).
Avocatul intimaților-reclamanți, în principal, consideră că este admisibilă în recurs proba cu înscrisuri solicitată de avocatul recurentei-pârâte, dar ce se depune astăzi se află deja la dosar, în sensul că se depune sentința de restituire, în care se precizează că imobilul se compune din casă și teren, contracte de vânzare-cumpărare prin care s-au vândut casă și teren, contracte de închiriere, decretul de naționalizare. În ceea ce privește precizarea la motivele de recurs depuse astăzi în ședință publică, solicită a se observa că sunt motive noi recurs, astfel că nu pot fi primite în această fază procesuală. Se opune amânării cauzei pentru motivul invocat de către avocatul recurentei-pârâte, în sensul de a-și pregăti apărarea, precum și la obținerea de înscrisuri de la (recurenta în cauză neachitând de 4-5 ani chiria respectivă).
Avocatul recurentei-pârâte susține că, în cauza de față, există un alt imobil decât cel naționalizat. Mai mult, există deosebire între ceea ce a fost închiriat inițial și pe parcurs, sunt suprafețe deosebite și, respectiv, imobilul este diferit. Consideră că s-a făcut un alt imobil, parterul nu era locuibil (nu exista baie, dormitor, nu erau îmbunătățiri). Nu are de depus alte înscrisuri la dosar.
La interpelarea instanței, avocatul recurentei-pârâte arată că nu are un alt titlu locativ față de ceea ce deține în prezent, un contract de închiriere prelungit conform normelor în vigoare.
Curtea, după deliberare, urmează a constata că instituția precizării la motivele de recurs nu există reglementată în procedura civilă și că precizările la motivele de recurs sunt depuse cu nerespectarea termenului prevăzut de art.301 din Codul d e procedură civilă, raportat la art.303 din Codul d e procedură civilă, astfel încât soluționarea recursului va avea loc în cadrul procesual fixat prin efectul introducerii cererii de recurs.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri, Curtea, după deliberare, urmează aoî ncuviința, în măsura în care aceste înscrisuri depuse la dosar sunt înscrisuri noi, așa cum dispune art.305 din Codul d e procedură civilă și a respinge cererea de amânare pentru depunerea de noi înscrisuri, probă neconcludentă prin raportare și la faptul că motivul privind absența identității dintre imobilul ce a fost restituit și imobilul în care locuiește recurenta sunt din perspectiva instanței, motive invocate omisso medio.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-pârâte, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în sensul că se impune administrarea de probe noi cu privire la imobilul naționalizat și cel pe care îl deține astăzi recurenta, fără cheltuieli de judecată.
De asemenea, solicită amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise.
Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că au răspuns la problema inexistenței identității, deși recurenta nu avea calitatea să solicite acest lucru, iar dacă a construit un nou imobil, trebuia să depună acte de proprietate ale imobilului în litigiu sau un titlu de proprietate al construcțiilor, acestea nefăcând obiectul dezbaterilor până la această dată (sau un contract de închiriere pentru construcție cu presupusul proprietar).
În ceea ce privește evacuarea, consideră că nu s-au formulat apărări temeinice în acest sens și nu există un contract de închiriere, iar dacă ar fi existat obligația reclamanților de a încheia acest contract de închiriere în baza OUG nr.40/1999 această obligație a fost limitată în timp la maxim 5 ani de la data adoptării acestui act normativ; după această dată, proprietarul nu mai avea obligația legală să încheie contract de închiriere, dovadă că statul, când a acordat o nouă prelungire în anul 2004, conform OUG nr.8/2004 a acordat numai pentru imobilele care erau în proprietatea statului, nu și pentru cele care erau predate deja foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora. Conform jurisprudenței CEDO, obligatorie pentru statele care au semnat, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, statuează că prelungirea contractului de închiriere la infinit impune o sarcină disproporțională proprietarului.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul în ceea ce privește jurisprudența CEDO și față de dispozițiile Legii nr.10/2001, consideră că se apreciază de la caz la caz, această jurisprudență, în funcție de natura cauzei.
Curtea urmează a aprecia asupra amânării pronunțării cauzei la cererea avocatului recurentei-pârâte și reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 B, la data de 28.09.2007, sub nr-, reclamanții
și au chemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se constate inexistența dreptului pârâților de a încheia un nou contract de închiriere și să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în B,-, sector 4.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că dreptul de proprietate asupra imobilul situat în B,-, sector 4, fost recunoscut autoarei, prin sentința civilă nr.4099/20.06.1996, a Judecătoriei Sectorului 6 Imobilul a fost cumpărat de reclamanți la data de 26.06.1998, prin contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1261, de BNP. Pârâții au avut contract de închiriere cu SC SA pentru perioada 18.04.1994-18.04.1999.
Au fost atașate, în fotocopii, actul de vânzare-cumpărare nr.1261/26.06.1998, autentificat de BNP, procesul-verbal de impunere emis de Administrația Financiară Sector 4, înștiințarea Administrației Fondului Imobiliar către chiriași cu privire la încetarea valabilității contractelor de închiriere, sentința civilă nr.4099/20.06.1996 a Judecătoriei Sectorului 4 B, dispoziția de restituire nr.1680/27.10.1997 a Primarului general, contractul de închiriere al pârâților din 14.04.1995 și notificările adresate de reclamanți pârâților.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că prin sentința civilă nr.12019/03.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 4 B, s-a respins, în mod irevocabil, acțiunea în evacuare formulată de reclamanți. Au fost atașate fotocopii de pe sentința civilă nr.12019/03.11.2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și de pe decizia civilă nr.1066A/28.03.2001 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că nu există identitate de cauză între cele două pricini pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat.
La data de 12.02.2008 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, reținându-se că fundamentul juridic al cererii deduse judecății este altul și însăși situația avută în vedere diferă prin trecerea timpului.
Prin sentința civilă nr.1967/01.04.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și, a constatat inexistența dreptului pârâților de a beneficia de prevederile nr.OUG40/1999 cu privire la încheierea unui contract de închiriere cu reclamanții și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector 4.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. nr.4099/20.06.1996 a Judecătoriei Sectorului 4 B, Consiliul General al Municipiului Baf ost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie autoarei reclamanților imobilul situat în B,-, sector 4. fost emisă dispoziția de punere in posesie 1680/27.10.1997, iar chiriașii au fost înștiințați despre încetarea contractelor încheiate cu SC SA. Contractul de închiriere al pârâților a fost încheiat cu SC SA la data de 14.04.1995, termenul expirând la 18.04.1999. nr.OUG40/1999 a prevăzut ca măsură de protecție a chiriașilor prorogarea legală a contractului de închiriere pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv până în martie 2004. Art.1 din OUG nr.40/1999 se referă la contractele de închiriere prelungite sau reînnoite conform Legii nr.17/1994 și aflate în curs de executare la data prezentei ordonanțe. Prin OUG nr.8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere legiuitorul nu a mai prevăzut o prelungire prin efectul legii a contractelor de închiriere care au ca obiect imobile ce nu se mai afla in proprietatea statului, fiind restituite foștilor proprietari.
Astfel, după expirarea termenului pentru care a operat prorogarea legala, respectiv martie 2004, chiriașul nu beneficiază de reînnoirea de drept a contractului, ordonanța prevăzând prelungirea contractului pe cel mult perioada prorogării legale. Nu mai poate, deci, interveni prelungirea de drept a contractului de închiriere ca și sancțiune.
A mai reținut prima instanță că măsurile adoptate cu caracter de urgență în anul 1999 au fost destinate să prelungească valabilitatea contractelor de închiriere în curs, urmăreau protecția chiriașilor si doreau crearea unui echilibru intre drepturile chiriașilor statului și drepturile proprietarilor, lipsiți o perioada îndelungată de posesia bunului imobil. Soluția pronunțata de CEDO în cauza Radovici și împotriva României din 02.11.2006, este relevantă în speța de față și se impune a fi avută în vedere cu putere de lege. Astfel, a sancționa proprietarii, impunându-le o obligație de a păstra locatarii în imobil timp de 5 ani, fără posibilitatea de a obține o chirie egală cu cea practicată pe piața imobiliară, întrerupe justul echilibru dintre interesele aflate în joc și creează o protecție disproporționată a intereselor chiriașilor în detrimentul proprietarilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de lege, apelanta-pârâtă.
În motivarea cererii de apel, apelanta-pârâtă a arătat că prin decizia irevocabilă a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă, prin care a fost soluționata cauza ce a format obiectul dosarului nr. 2434/2001, a fost respins recursul declarat de către reclamanți, respingându-se cererea acestora de evacuare a pârâtei. În cauza de față, Judecătoria Sectorului 4 dispus însă evacuarea sa. Atât foștii proprietari cât și actualii (reclamanții) nu au încheiat cu pârâta un contract de închiriere, neîndeplinindu-și obligațiile prevăzute de nr.OUG 40/1999, împrejurare ce a atras prelungirea de drept a contractului de închiriere încheiat cu SC SA. Deși reclamanții au arătat în cererea lor de chemare în judecată că au încercat să ofere pârâților o altă locuință, însă aceștia au refuzat, această situație prezentat de către reclamanți nu este reală. Recunoaște că nu deține un titlu locativ pentru folosirea imobilului, însă întrucât are un copil minor în îngrijire și nu are posibilități materiale pentru a închiria o altă locuință, a solicitat acordarea unui termen de 1 an până la găsirea unei noi locuințe.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.1578A/09.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul reținând că prin întâmpinarea formulată cu prilejul judecății în primă instanță, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând, în esență, că prin sentința civilă nr. 12019/03.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 4, fost respinsă acțiunea reclamanților ce a avut același obiect, aceeași cauză și aceleași părți ca în acțiunea de față. La termenul din data de 12.02.2008, instanța de fond reținând că nu sunt întrunite toate condițiile impuse de art. 1201 Cod civil, și anume fundamentul juridic al cererii de față nu este același cu situația avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 12019/2000, a respins excepția ca neîntemeiată.
S-a apreciat că unul dintre motivele de apel formulate de către pârâtă este existența autorității de lucru judecat.
Tribunalul a reținut că acest motiv este neîntemeiat. În cauza de față se solicită evacuarea pârâților, ca urmare a constatării inexistenței dreptului pârâților la încheierea cu reclamanții a unui contract de închiriere, ca urmare a expirării termenului de 5 ani de prelungire a contractului de închiriere, prevăzut de OUG nr. 40/1999. Astfel, cauza cererii de chemare în judecată de față, este diferită de cauza cererii de chemare în judecată ce a fost respinsă sentința civilă nr. 12019/2000, a Judecătoriei Sectorului 4
C de-al doilea motiv de apel a vizat prelungirea de drept a contractului de închiriere în temeiul OUG nr. 40/1999, ca urmare a neîndeplinirii de către proprietari a obligației de a încheia cu chiriașii contractul de închiriere. Instanța de apel a reținut că, prin OUG nr. 40/1999, a fost prevăzută ca măsură de protecție a chiriașilor, prorogarea legală a contractelor de închiriere pe o perioada de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii. Prin apariția OUG nr. 8/2004, s-a prevăzut în articolul unic că durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, care expiră la data de 8 aprilie 2004, se prelungește de drept pentru o perioadă de 5 ani. Acest act normativ se referă la prelungirea pe o perioada de 5 ani a contractelor de închiriere pentru imobilele ce se aflau la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe în proprietatea statului sau unităților administrativ-teritoriale și nu la cele restituite foștilor proprietari și, ca atare, nu a mai prevăzut în favoarea chiriașului dreptul la reînnoirea de drept a contractului și, în consecință, nici prelungirea de drept a contractului ca și sancțiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de prima instanță, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă a arătat că acțiunea în evacuare este inadmisibilă, întrucât nu a existat un raport juridic locativ între părți, respectiv nu s-a încheiat un contract de închiriere ale cărui efecte să fi încetat, indiferent din ce motive.
A mai arătat recurenta-pârâtă că instanțele de fond nu au observat că intimații-reclamanți nu pot solicita evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, corpul C, sector 4, întrucât din actele de proprietate ale fostei proprietare, rezultă că aceasta cumpărase numai teren, nu și construcție; acest teren era considerat "fânețe", iar construcțiile au fost edificate de pârâții care au efectuat și lucrările de canalizare și alimentare cu gaze naturale.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată cu chitanța nr.-/06.03.2009, eliberată de Trezoreria Sectorului 4 B; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
În ședința publică de la 21 aprilie 2009, recurenta-pârâtă a depus la dosar un înscris intitulat "Precizări referitoare la motivele de recurs", prin care a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de apel a reținut că la data publicării nr.OUG8/2004, au fost abrogate prevederile nr.OUG40/1999, având în vedere că această dispoziție nu se regăsește în cuprinsul ordonanței, iar Legea nr.10/2001 republicată după modificările aduse de Legea nr. 247/2005, cuprinde prevederi referitoare la protecția chiriașilor din casele preluate în mod abuziv de stat; a susținut recurenta-pârâtă că, în măsura în care nr.OUG40/1999 și-ar fi încetat aplicabilitatea, Legea nr. 247/2005 ar fi abrogat prevederile art.15 din Legea nr.10/2001, referitoare la contractele de închiriere.
A mai arătat recurenta-pârâtă că face demersuri pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care intimații-reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, întrucât are cunoștință de existența unor documente aflate în arhiva Primăriei Sectorului 4 B, din care rezultă că autoarea reclamanților a avut în proprietate 700 mp. teren, apartamentul nr.1 și garajul, iar nu 920 mp. teren și toate corpurile de clădire.
În plus, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate că are un drept de retenție asupra corpului C al imobilului situat în B,-, sector 4.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare, dar prin concluziile puse cu prilejul dezbaterilor, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ședința publică de la 21.04.2009, Curtea a constat că instituția precizării motivelor de recurs nu este reglementată în procedura civilă și că față de dispozițiile art.303 alin.1 rap. la art.301 Cod procedură civilă, depunerea unor noi motive de recurs cu depășirea termenului de 15 zile libere, calculat de la data comunicării deciziei recurate (16.01.2009, conform dovezii de comunicare aflată la fila 26 în dosul Tribunalului București ), atrage sancțiunea nulității acestora, conform art.306 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea reține, de asemenea, că motivele de recurs cuprinse în înscrisul intitulat "precizare", nu cuprind motive de ordine publică care să poată fi invocate și după expirarea termenului legal de motivare a recursului, astfel că va examina legalitatea deciziei civile nr.1578/A/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, din perspectiva criticilor formulate, în termen, prin cererea inițială de recurs.
Analizând decizia recurată, Curtea reține că deși din punct de vedere formal, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, cererea de recurs nu cuprinde critici care să se circumscrie acestor prevederi legale, care se referă la ipotezele când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii și respectiv, când instanța, interpretând, greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Criticile recurentei-pârâte ce vizează inadmisibilitatea acțiunii în evacuare și limitele dreptului de proprietate al intimaților-reclamanți, pot fi încadrate, conform art.306 alin.3 Cod procedură civilă, la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea reține însă că, potrivit principiului ierarhiei căilor de atac, pentru a putea fi examinate în recurs, criticile de nelegalitate trebuie să fi făcut, în prelabil, obiectul controlului instanței de apel.
Din examinarea dosarului Tribunalului București, Curtea constată că apelanta-pârâtă a invocat în această fază procesuală excepția autorității de lucru judecat și greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor nr.OUG40/1999.
Prin urmare, criticile cuprinse prin cererea de recurs, au fost formulate omissio medio, cu nesocotirea principiului ierarhiei căilor de atac.
Pentru aceste considerente, reținând că analizarea admisibilității acțiunii în evacuare nu se circumscriu sferei excepțiilor de fond, ci implică cercetarea unor aspecte de fond și nu îndeplinește condiția de a fi un motiv de ordine publică, în sensul art.306 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă -, împotriva deciziei civile nr.1578A/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și cu intimații-pârâți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./20.05.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 4. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
