Obligație de a face. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(273/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.678
Ședința publică de la 21 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC ROMÂNIA SA, împotriva deciziei civile nr.323 din 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, consilier juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte SC ROMÂNIA SA, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că termenul a fost acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulată de intimata-reclamantă, părțile fiind citate cu această mențiune.
Se mai învederează și faptul că intimata-reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 4 lei, consemnată în chitanța nr.-/17.03.2009 și a aplicat timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, potrivit dispozițiilor art.245 din Codul d e procedură civilă, dispune repunerea cauzei pe rol, la cererea intimatei-reclamante.
Reprezentantul recurentei-pârâte declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, fără cheltuieli de judecată.
Arată că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că cererea de apel formulată de pârâta SC România SA nu a fost timbrată și a anulat apelul ca netimbrat, deși pârâta, prin ordinul de plată nr.1/19.11.2008, a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, pentru dosarul nr- și a depus timbrul judiciar în cuantum de 0,3 lei, anexate adresei din 25.11.2008. Mai mult, rezultă atât din confirmarea de primire, cât și din adresa primită de la furnizorul de servicii de curierat, că această adresă, însoțită de dovada achitării taxei de timbru și de timbrul judiciar a fost primită la Tribunalul Teleorman în data de 26.11.2008, semnându-se de primire și fiind aplicată ștampila instanței.
Urmează a se constata că apelul formulat de SC România SA a fost timbrat în mod legal și la termen, iar eventuala întârziere internă în comunicarea actelor tribunalului nu poate duce la sancționarea societății prin anularea apelului.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ri de Vede la data de 21 iulie 2008, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta România, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă să-și ridice fibra de telefonie amplasată fără acordul său, pe terenul pe care îl deține în proprietate în comuna, județul T și să-i plătească suma de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 20.05.2008.
În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art.480 și urm. Cod civil, reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 7.500 mp. situat în comuna, județul T care se învecinează la nord cu drumul european, la est cu proprietatea lui, la sud cu drumul, iar la vest cu proprietatea lui G, conform titlului de proprietate nr.-, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T și certificatului de moștenitor nr.295/25 octombrie 2005, eliberat de Biroul Notarului Public " ", iar pârâta a introdus în mod abuziv, în anul 2002, fibră de telefonie pe o suprafață de 50 mp. din terenul pe care îl deține în proprietate.
A mai arătat reclamanta că a somat-o pe pârâtă să-și ridice fibra de telefonie la data de 23.10.2007, însă fără nici un rezultat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a recunoscut că deține în subteran, pe terenul indicat de reclamantă, fibră optică pentru telecomunicații, care însă nu tulbură proprietatea acesteia; s-a arătat, de asemenea, că pentru instalarea fibrei a fost obținut acordul proprietarilor care au și primit despăgubiri cu excepția reclamantei care nu a exprimat un punct de vedere urmare publicațiilor de informare afișate la ușa primăriei și publicate în ziarul local.
Prin sentința civilă nr. 1288/17 septembrie 2008, Judecătoria Ri de Vede a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a obligat-o pe pârâtă să ridice fibra de telefonie amplasată în subteran pe terenul aflat în proprietatea reclamantei, situat în extravilanul comunei, județul T, tarlaua 51, parcela 40, în suprafață de 7.500 mp. sub sancțiunea plății de daune cominatorii în sumă de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
De asemenea, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit titlului de proprietate eliberat de Comisia Județeană T pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr.-/10.04.1995, numitului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,69 ha teren, pe raza comunei, județul T, din care în extravilan 7,60 ha și în intravilan 0,09 ha.
La data de 9.01.1995, titularul acestui drept a decedat, unicul său moștenitor fiind reclamanta, în calitate de fiică, conform certificatului de moștenitor nr.295/25.10.2005, întocmit de BNP - Ri de Vede.
În cursul anului 2002, pârâta România SA Europe House a instalat în subteranul unui teren care include și o parte din terenul devenit proprietatea reclamantei, situat în tarlaua 51, parcela 40, fibră optică pentru telecomunicații, fără a avea însă, în prealabil, acordul acesteia, acord pe care reclamanta nu l-a exprimat pe parcursul procesului; proprietatea este apreciată ca fiind o categorie economică, spre deosebire de care, dreptul de proprietate este o categorie juridică și se distinge prin aceea că, titularul este îndreptățit să-și exercite prerogativele dreptului său, prin putere proprie și în interes propriu, în limite egale, cu îndreptățirea de a pretinde tuturor celorlalți, erga omnes, de a se abține de la orice acte care să fie de natură a stânjeni acest drept.
Pârâta este o firmă privată, care a acționat în contradicție cu dispozițiile art. 26 din OUG 79/2002, aprobată prin Legea nr.591/2002, dispoziții care obligă furnizorii de rețele de comunicații, așa cum este și pârâta în cauză, să instaleze rețele de comunicații electrice deasupra și în subteran, numai după încheierea unui contract în formă autentică cu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, respectiv cu reclamanta.
A mai reținut prima instanță că modalitatea de anunțare a proprietarilor prin publicitate, practicată de pârâtă, este contrară legii și nu îi este în nici un fel opozabilă reclamantei. Potrivit dispozițiilor art.27 din actul normativ indicat, în cazul în care contractul nu se poate încheia în termen de 4 luni, de la data la care solicitantul a înaintat titularului dreptul de proprietate cererea privind începerea negocierilor, solicitantul se poate adresa instanței competente, care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract între părți.
Ori, pârâta a acționat arbitrar, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 1076 Cod civil, a fost obligată să își ridice fibra de telefonie amplasată în subteranul proprietății reclamantei; aceasta a fost obligată și la plata daune lor cominatorii solicitate, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației, mijloc de constrângere practicat de jurisprudența în materia obligațiilor de "a face".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, apelanta-pârâtă România, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția de conexitate a cauzei cu dosarul nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr.232A/03 decembrie 2008, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta-pârâtă " România", reținând că sunt incidente dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art.9 alin.3 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, modificată și completată prin Legea nr.123/1997, întrucât, deși a fost legal citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și de a depune timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, apelanta-pârâtă nu s-a conformat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă România, solicitând admiterea apelului, anularea deciziei pronunțate de Tribunalul Teleorman și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de apel.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 și 312 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că cererea de apel nu a fost timbrată, având în vedere că originalul ordinului de plată nr.1/19.11.2008, de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, pentru dosarul nr- împreună cu timbrele judiciare în valoare de 0,30 lei, au fost depuse prin serviciul de curierat și au fost înregistrate la Tribunalul Teleorman la data de 26.11.2008, anterior termenului de judecată din data de 03 decembrie 2008.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, achitată cu ordinul de plată nr.39/18.02.2009, emis de Bank B; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Conform înscrisurilor aflate la filele 37 și 38 din dosarul Tribunalului Teleorman, apelanta-pârâtă a făcut dovada achitării taxei judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform ordinului de plată nr.1/19.11.2008 emis de Bank B și a depunerii timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei, prin serviciul de curierat, acestea fiind primite la Tribunalul Teleorman la data de 26.11.2008.
Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și ale art.9 alin.3 din nr.OG32/1995, modificate și completate cu consecința pronunțării unei soluții nelegale de anulare a apelului ca netimbrat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Tribunalului Teleorman, spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ROMÂNIA, împotriva deciziei civile nr.232/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecarea apelului, Tribunalului Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./21.05.2009
Trib.T - Secția Civ. -;
Jud. Ri de Vede - Secția Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
