Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 677/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 677
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 198 pronunțată la 17 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu MUNICIPIUL P - prin primar - cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 3 lei timbru judiciar și cu 2.687 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât Municipiul P prin consilier juridic
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că instanța de apel a ignorat temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 489 și 492 cod civil și art. 111 pr.civilă, a schimbat natura cauzei și pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale.
Arată că recurentul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile, iar pârâta nu a răsturnat prezumția relativă instituită de art. 492 Cod civil, astfel că, instanța de apel în mod greșit a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Din actele depuse la dosar rezultă că recurentul este înregistrat la fisc cu terenul și construcțiile situate în P,- D, plătind impozitele la zi.
Lipsa autorizației de construire nu are nicio legătură cu admisibilitatea acțiunii în constatare întemeiată pe art. 489 și 492 Cod civil și art. 111 pr.civilă, ci, eventual, poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii nr. 50/2991, modificată prin Legea nr.453/2001.
Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3668/2005 a reținut că proprietarul terenului este proprietar și al construcțiilor, conform art. 489 Cod civil, chiar dacă nu a avut autorizație de construire.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului, iar pe fond, să se mențină sentința Judecătoriei Ploiești, ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Consilier juridic I, având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât Tribunalul Prahova în mod corect a apreciat că nu se poate constata dreptul de proprietate asupra unei construcții prin încălcarea unei obligații legale, aceea de a obține autorizația de construire emisă în baza dispozițiilor Legii nr.50/1991.
Cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
La solicitarea instanței, consilier juridic I precizează că după edificarea construcțiilor nu se mai eliberează autorizație de construire.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-, reclamantul a chemat în judecata pe parații Municipiul P - prin Primar și Consiliul Local al Municipiul P, solicitând să se constate că este proprietarul construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa în suprafața de 15500. situat în Municipiul P,-, fost nr.28, jud.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în baza titlului de proprietate nr.68178/15.06.2000, este proprietarul terenului în suprafața de 15500. situat la adresa indicata mai sus, iar la data emiterii titlului de proprietate, terenul aparținea de comuna, sat, jud.
Pe acest teren, reclamantul a edificat un corp principal, locuința din cărămida acoperita cu tabla, compusa din 2 dormitoare, sufragerie, bucătărie, baie și 3 holuri, un corp anexa locuința din cărămida acoperita cu tabla, compusa din 3 camere, baie, spălătorie, WC si debara, un corp anexa-atelier compartimentat, construcție metalica pe platforma de ciment cu pereți din zid si ferestre acoperita cu tabla galvanizata.
Reclamantul a menționat ca a achitat întotdeauna taxele fiscale atât pentru teren cât și pentru construcțiile edificate și sunt plătite la zi.
După administrarea probelor dispuse în cauză prin sentința nr.9572 din 24.10.2008, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea precizata si a constatat ca reclamantul a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor corp A, B, C și D, situate pe terenul proprietatea sa din P,-, jud.P, construcții identificate prin raportul de expertiza efectuat în cauza de expert.
A reținut instanța de fond că, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.68178/15.06.2008 cu privire la terenul în suprafață de 1 ha 5500. teren ce inițial a aparținut de comuna, sat, jud.
Potrivit înscrisului aflat la fila 5, adresa nr.-/27.08.2007 a Serviciului Public Finanțe Locale, impunerea terenului situat în P,-, s-a făcut conform titlului de proprietate nr.68178/15.07.2008.
De asemenea, a reținut instanța de fond că pe terenul categoria curți-construcții în suprafața de 751, ce face parte din terenul total de 15500. reclamantul a edificat mai multe corpuri de clădire cu o valoare totală de 218.703 lei conform raportului de expertiza.
Din depoziția martorului, instanța de fond a reținut ca, acesta îl cunoaște pe reclamant din anul 1974, perioada în care lucra la Consiliul Popular, iar la o inspecție de verificare de rutina din zona -, a constatat existenta unei construcții în stare buna, cu destinație de locuința ce fusese construita în urma cu 10-15 ani și că a mai trecut prin zona după 1989, constatând existenta si a unei alte construcții mai mici, tot cu destinația de locuința si a unui atelier, construite probabil în perioada 1988-1989 si finisate în 1991-1992.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut ca potrivit disp.art.489 si art.492 cod civil, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietar al tuturor construcțiilor, plantațiilor sau lucrului făcute în pământ sau asupra pământului "pana ce se dovedește din contra."
Cum reclamantul a făcut dovada ca este proprietarul terenului pe care sunt amplasate construcțiile care formează obiectul prezentei cauze, iar pârâtul nu a răsturnat prezumția relativă instituită de art. 492 cod civil, instanța de fond a admis acțiunea, apreciind-o ca întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul P prin Primar criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică apelantul sentința arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care eludează dispozițiile Legii 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Conform art.1 din actul normativ menționat, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau autorizare sau de desființare, care se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/ sau construcții -ori a unui alt act care conferă dreptul de construire sau de desființare în condițiile prezentei legi.
A susținut apelantul că intimatul trebuia să respecte dispozițiile imperative ale Legii 50/1991, în consecință trebuia să se adreseze autorității administrației publice locale pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
De asemenea, apelanta a arătat că după obținerea autorizației de construire intimatul reclamant putea realiza construcțiile, cu respectarea autorizației de construire emisă în condițiile legii și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
A apreciat apelantul că prin admiterea acestei acțiuni instanța de fond a creat un precedent, care ar putea conduce la încurajarea eludării legii ce reglementează executarea construcțiilor și autoritatea publică va fi pusă în fața faptului împlinit se vor edifica construcții fără autorizație în lipsa unor proiecte, avize și acorduri legale fără a respecta cerințele urbanistice în funcție de specificul amplasamentului acestora.
Apelantul a mai susținut că atât timp cât există o procedură legală imperativă cu privire la autorizarea executării construcțiilor, apreciază apelantul că o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra acestuia, întemeiata pe Codul civil nu poate fi admisa de către instanța, care, în virtutea principiului legalității, trebuia sa urmărească respectarea legilor de către toate persoanele care se adresează justiției si nu obținerea unor drepturi prin încălcarea unor norme juridice speciale.
Prin decizia nr. 198 pronunțată la 17 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul ca a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiata, obligând intimatul 2690 lei cheltuieli de judecata către apelant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că intimatul reclamant a solicitat sa se constate ca este proprietarul construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa în suprafața de 15500. situat în P,- (fost 28), iar instanța de fond a admis acțiunea, apreciind că în cauza sunt incidente disp.art.489 si 492 civil.
Tribunalul a constatat ca în mod greșit a fost admisa acțiunea, întrucât, deși reclamantul are titlu de proprietate cu privire la terenul din titlul de proprietate nr.68178/15.06.2008, acesta a edificat o parte din construcțiile de pe terenul proprietatea sa, fără autorizație de construcție.
De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond, în mod greșit a constatat ca intimatul reclamant a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra construcțiilor, pentru ca acestea au fost edificate fără autorizație de construcție.
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.50/1991, executarea lucrărilor de construcții este emisa numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, care se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra terenului, astfel că, nimic nu îl împiedică pe intimatul reclamant să solicite eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire în baza Legii nr.50/1991.
În sens contrar ar însemna ca toți proprietarii de terenuri care-si edifica locuințe pe aceste terenuri, sa formuleze acțiuni în constatare a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în considerarea faptului ca nu ar mai fi necesara autorizație de construire, emisa în condițiile legii.
Se mai arată că, potrivit practicii judiciare, nu se poate constata ca reclamantul a ridicat o construcție fără autorizație de construire.
instanța de apel că, nu se poate constata dreptul de proprietate asupra unei construcții prin încălcarea unei obligații legale a reclamantului, aceea de a obține autorizația de construire emisa în baza dispozițiilor Legii nr.50/1991.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică, invocând nulitățile prev. de art.304 pct.7,8,9 cod pr.civilă, și anume că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul, hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii cu referire la disp.art.489 și 4992 cod civil.
Astfel, recurentul a precizat că solicitarea sa de a se constata dreptul de proprietate asupra construcțiilor, nu poate avea consecințe pe pleanul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației pentru a putea afirma că acesta a eludat prevederile Legii 50/1991 modificată prin.453/2001.
De asemenea, recurentul a precizat că a făcut dovada calității sale de proprietar asupra terenului pe care se află construcțiile ce au format obiectul acțiunii, iar pârâtul nu a răsturnat această prezumție relativă instituită de dispozițiile art.492 cod civil.
În concluzie, recurentul a arătat că pe linia acțiunii formulate și a admisibilității acesteia, așa cum în mod corect s-a pronunțat instanța de fond, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.3668/2005, care reține printre altele că proprietarul terenului este proprietarul și al construcțiilor ce au fost edificate pe acesta, chiar și în lipsa unei autorizații.
Intimata, prezentă în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului Prahova.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de decizia pronunțată de instanța de apel, apreciază că aceasta este nelegală și netemeinică, toate criticile formulate de recurent sunt întemeiate, fiind incidente nulitățile prev. de art.304 pct.7-9 cod pr.civilă.
Astfel, Curtea reține că în mod greșit Tribunalul Prahova, ignorând disp.art.489 și 492 cod civil, precum și art.111 cod pr.civilă a apreciat că, fiind nelegală soluția instanței de fond care a constatat că recurentul a dobândit prin efectele accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra construcțiilor pentru că acestea au fost edificate fără autorizație de construcție. Fiind proprietarul terenului recurentul trebuia să solicite eliberarea certificatului de urbanism și autorizației de construire în baza Legii 50/1991.
Sub acest aspect instanța interpretează că a se constata dreptul de proprietate asupra construcțiilor nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației pentru a putea afirma că acesta a înțeles pe calea formulării unei astfel de acțiuni să eludeze prevederile Legii 50/1991, astfel cum fost modificată.
De altfel, Curtea apreciază că, dimpotrivă, situația de fapt dedusă judecății, raportată la dispozițiile legale ce au incidență, cât și la practica judecătorească, a fost stabilită în mod corect de către prima instanță și anume aceea că recurentul a făcut dovada cu acte asupra dreptului său de proprietate nu numai asupra terenului dar și asupra construcțiilor ce au fost ridicate, plătind în integralitate, către organele fiscale, impozitele la zi, situație necontestată de către intimat.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiile art.489 și art.492 cod civil, proprietarul terenului, cum este cazul recurentului, este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor, plantațiilor ce au fost edificate pe acesta până ce se dovedește contrariul, de către partea interesată, respectiv intimatul care nu a răsturnat această prezumție relativă instituită de către dispozițiile legale sus precizate.
În acest sens este și practica instanței supreme exprimată prin deciziile ce au fost pronunțate în cauză ce constituie un îndrumar pentru instanțele subordonate și care se referă la faptul că proprietarul terenului este și proprietar al construcțiilor ce a edificat pe acel teren, conform art.489 și următoarele cod civil, chiar dacă nu a avut autorizație de construire.
Pentru constatarea dreptului, este admisibilă acțiunea în constatare, reglementată prin art.111 cod pr.civilă și în speță, se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să constate dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală.
Inexistența contractului de construire, a procesului verbal de predare-primire și lipsa autorizației de construcții pot avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii 50/1991, modificată prin Legea nr.453/2001, antrenând o răspundere contravențională, iar nu inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate.
În concluzie, Curtea apreciază că acțiunea în constatarea dreptului de proprietate este admisibilă, așa cum fost reglementată în speța de față, potrivit disp.art.111 cod pr.civilă în contradictoriu cu autoritatea publică locală, respectiv Primăria Municipiului P, iar inexistența autorizației de construire și a procesului verbal de predare primire pot avea consecințe numai pe planul de natură administrativă în conformitate cu dispozițiile Legii 50/1991, modificată prin.453/2001, antrenând o răspundere contravențională și nicidecum inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate așa cum greșit a stabilit instanța de apel.
Pentru toate considerentele arătate, urmează ca în baza disp.art.312 cod pr.civilă a se admite recursul, se modifica în tot decizia tribunalului și pe fond a se menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Conform disp.art.274 cod pr.civilă urmează a obliga Primăria Municipiului P să plătească recurentei suma de 4687 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P,împotriva deciziei civile nr. 198 pronunțată la 17 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu MUNICIPIUL P - PRIN PRIMAR - cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot decizia sus menționată și pe fond menține sentința civilă nr.9572/24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă intimatul pârât la plata sumei de 4687 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
5.ex.13.10.2009
apel- Tr.
apel.
fond- Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
