Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.68/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 19 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamanții G, șiîmpotriva sentinței civile nr.29/S din data de 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 18 mai 2009, apoi pentru astăzi 19 mai 2009.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamanții G, și - au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, SC SRL, Municipiul B prin primar și - Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța a se constata inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului situat în B- înscris în CF 329 B, top. 5369, să se constate că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.22442/23.06.1995, încheiat între pârâții și este imobilul situat în-, înscris în CF 330 B, top. 5368, iar nu cel din-, cum greșit s-a menționat în contract; să se constate nulitatea absolută a înscrisului intitulat "Adeverință" cu nr.10270/27.03.1995, emis de Serviciul de și Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului B, să se dispună obligarea pârâtei - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B să efectueze cuvenitele rectificări în ce privește mențiunile din CF, la, în baza acestei adeverințe, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.644 - 645, art. 954 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților având în vedere lipsa unui interes legitim al acestora și faptul că au calitatea de terți față de actul de vânzare-cumpărare încheiat între acesta și pârâta.
Pârâtul a susținut că cererile formulate în cadrul petitelor 1,3 și 4 ale cererii introductive sunt inadmisibile, respectiv acțiunea în constatare este inadmisibilă în condițiile art.111 Cod civil, iar cererea privind constatarea nulității adeverinței este, de asemenea, inadmisibilă, acest act având natură administrativă, fiind supus condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr.29/1990, sub imperiul căreia a fost emis.
Prin sentința civilă nr.29/4.02.2008, Tribunalul Brașova admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G, și -, invocată de pârâtul și în consecință;
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții G, și -, în contradictoriu cu pârâții, SC SRL B, Municipiul B prin Primar, - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
A respins cererea formulată de pârâtul pentru obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și pentru aplicarea unei amenzi judiciare reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor, de procedură sau de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Dintre excepțiile invocate de pârâtul, instanța apreciază că se impune analizarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție de fond, absolută și peremptorie, care prevalează în raport cu celelalte excepții, întrucât o persoană lipsită de calitate procesuală activă nu poate recurge la demersul judiciar în situația în care nu este titulara dreptului pretins.
Așadar, calitate procesuală activă presupune identitatea între titularul cererii de chemare în judecată și titularul dreptului pretins; în lipsa acestei identități, se consideră că reclamantul nu are legitimarea de a acționa în justiție.
În speță, calitatea procesuală activă trebuie apreciată prin prisma faptului că reclamanții solicită să se constate, în primul rând, inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului situat în B,-, înscris în 329 B, nr. top. 5367, și ca urmare să se constate că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 22442/23.06.1995, încheiat între pârâții și, este imobilul situat în-, înscris în 330 B, nr. top. 5368, iar nu cel din-, cum greșit s-a menționat în acest contract, invocându-se ca temei de fapt al acestei din urmă cereri eroarea săvârșită de aceste părți cu privire la obiectul contractului.
Se observă așadar că reclamanții au calitatea de terți cu privire la raporturile juridice, atât față de dreptul de proprietate al pârâtei, cât și față de raportul translativ de proprietate care a operat între cei doi pârâți.
Dreptul pe care pârâta l-a avut cu privire la imobilul în litigiu, anterior înstrăinării acestuia către pârâtul, este un drept real, opozabil erga omnes, dobândit cu titlul de drept cumpărare în anul 1948.
Prin sentința civilă nr. 7561/6.06.1994 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1188/A/1994 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții B și Prefectura B și în consecință au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul situat în B, str. - (fostă Spitalului), în prezent-, înscris în 330 B, nr. top. 5368 - casă de piatră și teren în suprafață de 268,20 mp, constatând aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de, reținându-se că reclamanta făcea parte din categoriile sociale exceptate de la naționalizare.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.04.1995 în dos. nr. 3051/1994 al Judecătoriei Brașovs -a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința menționată mai sus, în sensul că imobilul înscris în 330 B, nr. top. 5368 - casă de piatră și teren în suprafață de 268,20 mp, este localizat în- iar nu 24, cum greșit s-a redactat.
În raport cu cele ce preced, rezultă că, prin hotărâre judecătorească, s-a constatat caracterul abuziv al preluării, dreptul de proprietate al sus-numitei reclamante fiind recunoscut prin această hotărâre, ceea ce înseamnă că aceasta a continuat a rămâne titulara acestui drept, cu titlul inițial, respectiv acela de cumpărare.
Reclamanții nu au arătat motivul pentru care acest titlu ar fi afectat de cauze de nulitate care ar conduce la inexistența dreptului pârâtei, astfel cum se solicită în primul petit, iar în ceea ce privește sentința prin care acesteia i s-a restituit imobilul, reclamanții au calitate de terți față de aceasta, nefiind părți în proces, ceea ce înseamnă că nu au calitatea de a contesta existența dreptului recunoscut ca atare prin hotărârea judecătorească menționată mai sus și nici dispoziția cuprinsă în încheierea de îndreptare a erorii materiale, cu privire la adresa administrativă a imobilului.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect constatarea faptului că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 22442/23.06.1995, încheiat între pârâții și, este imobilul situat în-, înscris în 330 B, nr. top. 5368, iar nu cel din-, se reține că, prin natura motivului invocat, precum și prin invocarea în drept, ca temei juridic al acțiunii, a prevederilor art. 954 cod civil ("Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției"), această cerere vizează o cauză de nulitate a convenției încheiate în atari condiții, respectiv eroarea asupra obiectului contractului, care constituie un motiv de nulitate relativă, potrivit prevederilor art. 961 Cod civil, conform cărora convenția făcută prin eroare, violență sau dol nu este nulă de drept, ci dă loc numai acțiunii de nulitate.
Fiind terți față de actul juridic pretins a fi încheiat prin eroare, reclamanții nu au la dispoziție acțiunea în anulare, aceasta aparținând numai părților contractante, astfel că nu au calitatea procesuală de a pretinde să se constate că obiectul contractului este altul decât cel asupra căruia părțile au convenit.
Instanța reține totodată că prin cererea introductivă se invocă, referitor la acest capăt de cerere, și o cauză de nulitate absolută, respectiv aceea referitoare la lipsa cauzei convenției, pe motiv că nimeni nu poate transmite mai mult decât are, cauză de nulitate care poate fi invocată și de terți, cu condiția ca aceștia să dovedească un interes legitim, direct, personal și actual.
În speță, instanța constată că reclamanții nu dovedesc un asemenea interes, deoarece ei nu ar obține nici un folos practic în ipoteza în care s-ar constata că actul încheiat între părți nu ar fi avut cauză, deoarece, printr-o eventuală desființare retroactivă a convenției, bunul s-ar întoarce în patrimoniul pârâtei, situație care nu este de natură a crea vreun beneficiu în patrimoniul reclamanților, câtă vreme titlul de proprietate al acesteia este valabil, nefiind desființat.
Reclamanții nu pot justifica interesul lor prin simpla existență a unor contracte de închiriere încheiate cu pârâta, încheiate în anii 2004-2005 și valabile până în anul 2009 (filele 147-160 din dosar), având în vedere că din evidențele reale imobiliare rezultă că imobilul în litigiu este proprietate pârâtului din anul 1995, ori nimeni în afară de proprietarul tabular nu poate dispune de un imobil în sensul efectuării de acte de administrare.
Chiar dacă s-ar accepta calitatea reclamanților de titulari ai unor contracte de închiriere, acest fapt nu este suficient în a le conferi calitate procesuală activă pentru a contesta existența dreptului de proprietate al altei persoane cu privire la imobilul respectiv, mai ales în condițiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, lipsa calității procesuale active este determinată, sub acest aspect, de lipsa folosului practic ce ar putea fi obținut de reclamanți, aceștia neputând obține nici un beneficiu în urma unei eventuale constatări a faptului că actul translativ de proprietate încheiat între cei doi pârâți s-ar referi în realitate la alt bun decât cel determinat în act.
În raport cu cele ce preced, se constată că reclamanții nu au legitimarea procesuală necesară pentru a formula solicitările analizate mai sus, nefiind nici titularii (sau foștii titulari) ai unui drept real cu privire la imobil, neavând calitatea de a contesta cele stabilite prin hotărârea judecătorească de restituire a imobilului și nedovedind un interes legitim, personal și direct pentru formularea celui de-al doilea capăt de cerere, în considerarea faptului că, în cadrul acțiunilor vizând o cauză de nulitate, promovate de un terț, calitatea procesuală este indisolubil legată de noțiunea de "interes".
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului numit "Adeverință", cu nr. 10270/27.03.1995, emis de Serviciul de și Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului B, cu consecința obligării pârâtei - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B să procedeze la rectificarea mențiunilor efectuate în evidențele imobiliare în baza acestei adeverințe, instanța reține că acest act constituie un act cu caracter administrativ, fiind emis de o autoritate a administrației publice locale, astfel că este supus legii contenciosului administrativ aflată în vigoare la data emiterii acestuia, respectiv Legii nr. 20/1990, astfel încât atacarea acestuia era supusă condițiilor și termenelor prevăzute de acest act administrativ, neputând fi așadar supus contestării în cadrul unei acțiuni civile de drept comun.
Mai mult, efectele acestui act au făcut obiectul cercetării judecătorești și în cadrul dos. nr- al Judecătoriei Brașov, soluționat prin sentința civilă nr. 3483/2007 a acestei instanțe, litigiu în care aceiași reclamanți (împreună cu alte persoane) au solicitat a se dispune, între altele, revenirea la situația anterioară de privind adresele stradale ale imobilelor din B,- și 24 și anularea îndreptării erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 7561/1994 a Judecătoriei Brașov (vizând același aspect, respectiv cel legat de adresa administrativă a imobilului în discuție), precum și, printr-o precizare ulterioară, constatarea nulității absolute a aceleiași adrese, acțiunea reclamanților fiind respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, respectiv a excepției inadmisibilității cererii referitoare la anularea îndreptării erorii materiale.
Chiar dacă în cauză nu se poate vorbi de autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 Cod civil, această hotărâre produce efectele puterii lucrului judecat, fiind în totalitate opozabilă reclamanților, care sunt împiedicați a formula o nouă acțiune având - parțial - același obiect, chestiunile de fapt stabilite și problemele de drept dezlegate în hotărârea anterioară bucurându-se de prezumția legală absolută de adevăr și legalitate.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B să efectueze cuvenitele rectificări în ceea ce privește mențiunile făcute în, la 1, în baza adeverinței menționate mai sus, s-a constatat că acest petit are caracter accesoriu în raport cu cel precedent, soarta sa juridică depinzând de modul de soluționare a acestuia, așa încât și acesta a fost respins.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții G, - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se reiau considerentele cererii de chemare în judecată, susținându-se, în esență, că cererea de chemare în judecată formulată de pârâta din această cauză, pe calea dreptului comun, precum și toate probele depuse la dosar vizează imobilul din B-, înscris în CF 330, top. 5368.
Totodată, se arată că inexistența dreptului de proprietate al pârâtei și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți sunt dovedite prin decizia nr.88/10.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost casată sentința civilă nr.7561/6.06.1994 a Judecătoriei Brașov și decizia civilă nr.1188/7.10.1994 a Tribunalului Brașov, precum și de adresa nr.447/17.06.1996 emisă de SC SRL
Reclamanții își justifică interesul în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, prin aceea că sunt titularii contractelor de locațiune în imobilul în litigiu, pe care doresc să-l cumpere, conform legilor în vigoare.
În ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Adeverinței nr.10270/27.03.1995, unt invocate dispozițiile art.52 din Constituție, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din 4.08.2005, emisă în dosarul nr.6223/P/2004, evidențiindu-se faptul că adeverința nu îndeplinește forma cerută de lege și condițiile valabilității unui act administrativ, fiind ilicită și imorală.
Totodată, se precizează că potrivit planșelor cadastrale, imobilul din- este înscris în CF 329 B top 5367, are ca proprietar tabular pe, și, imobil preluat fără titlu de Statul Român. Conform actelor depuse la dosarul cauzei, imobilul din-, înscris în CF 329 B, top.5367 a aparținut antecesoarei, care, prin actul de donație încheiat la 13 1939 donat copiilor săi cinci imobile, printre care și imobilul în care locuiesc reclamanții.
Astfel, se arată că, în condițiile în care nu a fost titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceasta nu putea transmite pârâtului, prin contractul de vânzare-cumpărare mai multe drepturi decât avea.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 pct.1 Cod procedură civilă.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care e titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, iar în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes și se determină în concret, în fiecare speță, în raport de litigiul dedus judecății.
În ce privește existența dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu, este adevărată susținerea apelanților reclamanți, potrivit căreia prin decizia civilă nr.88/16.01.1996, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr.2141/1995, ca urmare a admiterii recursului în anulare declarat de procurorul general, a fost casată sentința civilă nr.7561/6.06.1994 a Judecătoriei Brașov și decizia civilă nr.1188/9.11.1994 a Tribunalului Brașov, fiind respinsă acțiunea formulată de împotriva pârâților din acea cauză, Consiliul Local al Municipiului B și Regia Autonomă de Reparații, Întreținere și Administrație Locativă
Insa hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate anterior între părți fac dovada lipsei calității procesuale active a reclamanților în ce privește capătul de cerere prin care se solicita a se constata inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului situat în B,-, înscris în CF 329 B, top. 5367.
Astfel, prin sentința civilă nr.8196/28.06.2002, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr.103/2002, irevocabilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții G, -, și s-a dispus evacuarea acestora din imobilul situat în B,-.
De asemenea, prin sentința civilă nr.7555/20.09.2004, pronunțată în dosarul nr.13641/2003, irevocabilă, Judecătoria Brașova admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, în consecință, a respins acțiunea "în compararea titlurilor de proprietate" formulată de reclamanții G, -, și, în contradictoriu cu pârâții și.
Pe de altă parte, aceste hotărâri judecătorești, la care se adaugă și sentința civilă nr.1861/25.02.2004 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr.15129/2002 și sentința civilă nr.8123/5.10.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr.3919/2009, irevocabile, se bucură de o prezumție absolută de lucru judecat doar între părți, iar acestea nu vor putea pretinde într-un litigiu ulterior să dovedească o situație contrară celei stabilite deja pe cale judecătorească.
Însă caracterul absolut al prezumției, nu se poate extinde față de terți, având în vedere că la baza autorității de lucru judecat se află principiul contradictorialității și al respectării dreptului de apărare. În speță însă nu s-a făcut dovada contrară celor statuate prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, în sensul inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu.
În ce privește capătul de cerere, având ca obiect constatarea faptului că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.22442/1995 încheiat între părți este imobilul situat în- și nu cel din-, Curtea reține pe de o parte, lipsa calității procesuale active a reclamanților în cererea de constatare a motivului de nulitate relativă prevăzut de art.954 Cod civil, iar pe de altă parte, lipsa interesului acestora în cererea de constatare a lipsei cauzei convenției, motivată de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate obliga valabil la ceva ce nu are sau la mai mult decât are.
Înscrisul numit "Adeverință" nr.10270/27.03.1995 emis de Serviciul de și Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului B constituie un act cu caracter administrativ, fiind emis de o autoritate a administrației publice locale, supus legii contenciosului administrativ în vigoare la data emiterii acestuia, respectiv Legii nr.29/1990, astfel că atacarea acestuia era supusă condițiilor și termenelor prevăzute de acest act administrativ.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul declarat de apelanții reclamanți G, - și împotriva sentinței civile nr.29/2008 a Tribunalului Brașov.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelanților reclamanți, Curtea urmează a-i obliga la plata către intimatul pârât a sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți G, - și împotriva sentinței civile nr.29/4.02.2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă apelanții reclamanți G, - și la plata către intimatul pârât a sumei de 357 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./17.06.09
Tehnored. 19.06.09 - 11 ex.
Jud. fond
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu
