Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1968/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 7
Ședința publică de la 11.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții - reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 871/ A din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
Obiectul cauzei - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurenților - reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr. 69/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), avocat -, în calitate de reprezentant al intimaților - pârâți și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 20/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 18).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocații părților învederează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Recurenții - reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, casarea hotărârii atacate cu trimiterea spre rejudecare instanței de apel.
Susține că, prin prezentul recurs a solicitat a se constata că intimații nu au fost niciodată proprietari de drept ai imobilului situat în B,-,. A,.1,.4, sector 1. Dreptul de proprietate deținut de aceștia a fost obținut în baza unei cereri de revendicare probată printr-un contract de construire, dar contractul de construire nu poate reprezenta un titlu de proprietate.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, invocată din oficiu, în faza de fond, consideră că nu există identitate de obiect, prima cerere fiind o revendicare, iar a doua reprezentând o acțiune în constatare, nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații - pârâți și, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor anterioare, ca legale și temeinice.
În opinia sa, în speță, este vorba despre o autoritate de lucru judecat în cadrul unor acțiuni în revendicare, constatându-se existența unui titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu; solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune factura nr. 0027/15.10.2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2008 sub nr-, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că pârâții nu dețin titlu de proprietate asupra apartamentului nr.4 situat în imobilul din B, str.G- -, nr.6,.A,.1, sector 1.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că sunt proprietarii apartamentului menționat în petitul acțiunii în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.27/112/15.10.1996, încheiat cu SC "- SA în baza Legii nr.112/1995, iar în anul 1999 au fost chemați în judecată de pârâți care, pretinzând că sunt adevărații proprietari ai apartamentului, solicitau restituirea acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie. Pârâții "au uitat" însă să declare că au avut asupra apartamentului un contract de construire, care dovedea intenția lor de a cumpăra apartamentul cu plata în rate, dar care nu putea constitui conform legii titlu de proprietate, asupra apartamentului.
Au susținut în continuare că în anul 1980 pârâții au plecat în străinătate, deși nu achitaseră integral prețul apartamentului, situație în care, în mod legal, apartamentul a trecut în patrimoniul statului în baza Decretului nr.223/1974.
În finalul acțiunii, reclamanții au solicitat instanței să constate că pârâții nu puteau fi considerați proprietari asupra apartamentului revendicat, deoarece nu aveau un act de vânzare - cumpărare finalizat din care să rezulte transferul de proprietate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 11.12.2008 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, în raport de dispozițiile art.1201 cod civil și sentința civilă nr.50/17.01.2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.5451/2001 irevocabilă.
Prin sentința civilă nr.16864/18.12.2008, instanța de fond a admis excepția invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamanților privind constatarea lipsei titlului pârâților asupra apartamentului în litigiu, pentru autoritate de lucru judecat și cererea acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, instanța a obligat reclamanții la plata către pârâți a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.50/17.01.2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamanților și (pârâți în prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâții Consiliul - al Municipiului B, SC "-" SA, și (ultimii doi fiind reclamanți în prezenta cauză) și au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul ce face obiectul prezentei cauze.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că Decretul nr.223/1974, în baza căruia s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului, contravenea prevederilor Constituției României din anul 1965 și Declarației Universale a Drepturilor Omului, iar contractul pentru construire de locuințe proprietate personală încheiat între reclamanți și - în data de 11.09.1968 reprezintă titlu de proprietate asupra apartamentului și este preferabil în raport cu actul de vânzare - cumpărare opus de pârâți.
Reținându-se că prin această hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată între aceleași părți, s-a analizat titlul de proprietate al pârâților din prezenta cauză, instanța a apreciat că este îndeplinită tripla identitate cerută de dispozițiile art.1201 Cod civil pentru a se constata incidența autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât cu privire la soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat, cât și cu privire la fondul cauzei.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a admis în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, deși, între acțiunea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.50/17.01.2001 și acțiunea de față nu există identitate de obiect, prima având ca obiect revendicarea apartamentului, iar cea de-a doua constatarea lipsei titlului de proprietate al pârâților asupra apartamentului.
În continuare, au susținut, că numeroase înscrisuri nu au putut fi folosite ca probatoriu pentru că nu au avut cunoștință de ele, iar acțiunea în constatare negatorie ar fi trebuit admisă de instanță deoarece, conform legii și doctrinei, aceasta este admisibilă ori de câte ori partea nu are la îndemână calea realizării dreptului.
În final, apelanții au arătat că soluția instanțelor anterioare, prin care s-a menținut acțiunea în revendicare formulată de pârâții din prezenta cauză, este discutabilă, în condițiile în care aceștia au invocat în dovedirea titlului lor de proprietate asupra apartamentului revendicat, un contract de construire a locuinței, fără a dovedi însă că au și executat acest contract.
În opinia apelanților, apartamentul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, printr-o corectă aplicare a dispozițiilor Decretului nr.223/1974, iar contractul de construire invocat de pârâți nu poate constitui titlu de proprietate asupra apartamentului.
Prin decizia civilă nr.871 din 24.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că între acțiunea soluționată definitiv și irevocabil în sentința civilă nr.50/17.01.2001 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă și acțiunea adresată instanței de fond în prezenta cauză, există identitate de părți, obiect și cauză, situație în care în mod corect prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat.
Criticile apelanților privind lipsa identității de obiect au fost apreciate de tribunal ca nefondate, considerându-se că această identitate se apreciază prin raportare la pretenția formulată prin cerere și dreptul subiectiv invocat, condiție care este îndeplinită dacă, în ambele procese, se tinde la valorificarea aceluiași drept.
Tribunalul a reținut că scopul urmărit prin prima acțiune a fost acela de a se constata că statul nu a avut un titlu valabil cu privire la imobil, că reclamanții sunt adevărații proprietari ai imobilului, titlul lor de proprietate este preferabil în raport cu titlul de proprietate opus de pârâți, urmărind a se stabili care sunt proprietarii ce vor deține posesia imobilului, chestiune care este în mod evident readusă în discuție și în prezenta acțiune.
Faptul că, pentru discutarea aceluiași drept, au fost urmate căi procedurale diferite (o acțiune în revendicare, respectiv o acțiune în constatare) s-a considerat de tribunal că nu are nici o relevanță juridică, atâta timp cât scopul urmărit este același (luare în discuție a aceluiași drept).
Criticile apelanților prin care se invocau descoperirea ulterioară a unor înscrisuri noi, au fost de asemenea înlăturate de tribunal, reținându-se, pe de o parte, faptul că acestea vizează fondul cauzei care nu a fost soluționat la instanța de fond, iar pe de altă parte, faptul că descoperirea unor astfel de înscrisuri poate fi valorificată prin exercitarea altor căi procedurale decât cea aleasă în cauza de față.
Motivul de apel prin care se susținea că acțiunea în constatare negatorie ar fi fost admisibilă deoarece reclamanții nu aveau calea realizării dreptului, a fost respins ca nefondat, reținându-se că instanța de fond a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat și nu pentru inadmisibilitate, astfel cum aceasta este reglementată de art.111 Cod procedură civilă.
Argumentele dezvoltate de recurenți în motivul 4 de apel nu au fost analizate de tribunal, reținându-se că acestea vizează, în totalitate, fondul cauzei, care nu a fost analizat la instanța de fond.
Și împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții reclamanți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs au susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a refuzat să judece cererea în constatare formulată de ei și criticile dezvoltate în susținerea motivului 4 de apel, situație în care ar fi incident motivul de nelegalitate reglementat de articolul 304 pct.6 Cod Procedură Civilă.
Invocând apoi dispozițiile articolului 304 pct.7 Cod Procedură Civilă, recurenții au susținut că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În dezvoltarea acestei critici au arătat că intimații pârâți nu au avut niciodată un titlu de proprietate asupra apartamentului nr.4 situat în imobilul din B, str.G- -, nr.6,.A,.1, sector 1 pe care l-au revendicat de la recurenți; trecerea acestuia în proprietatea statului s-a făcut cu titlu valabil; nu există în cauză autoritate de lucru judecat, deoarece, prima acțiune a avut ca obiect revendicarea apartamentului, iar acțiunea de față este o acțiune în constatare, ce are ca scop constatarea lipsei titlului intimaților pârâți asupra apartamentului.
În finalul motivelor de recurs s-a susținut că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, fără să se țină seama de obiectul cererii de chemare în judecată.
Analizând decizia instanței de apel în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurenți și de criticile dezvoltate în susținerea acestor motive, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința instanței de fond s-a respins acțiunea formulată de recurenții reclamanți și împotriva intimaților pârâți și, având ca obiect constatarea inexistenței titlului de proprietate asupra apartamentului nr.4 situat în imobilul din B, str. G- - nr.6,.A,.1, sector 1, pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât cu privire la admiterea excepției de autoritate judecat, cât și cu privire la fondul cauzei, iar prin decizia recurată instanța de apel a respins apelul ca nefondat.
Decizia pronunțată de tribunal cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate și au fost prezentate anterior în prezenta decizie, critica formulată în acest sens de către recurenți, întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 304 pct.7 Cod Procedură Civilă, fiind neîntemeiată.
În condițiile în care prima instanță a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel nu putea analiza, conform dispozițiilor articolului 297 Cod Procedură Civilă, decât măsura în care soluția primei instanțe de admitere a excepției autorității de lucru judecat este legală și temeinică, nu și criticile dezvoltate de apelanți care vizau de fapt fondul cauzei ce nu fusese dezbătut în fața instanței de fond.
În consecință, neanalizarea de către tribunal a criticilor dezvoltate de apelanții reclamanți prin motivul 4 de apel reprezintă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale menționate anterior și nu un motiv de nelegalitate a deciziei recurate, astfel cum se susține de către recurenți.
Pentru aceleași considerente și având în vedere dispozițiile articolului 312 pct. 5 Cod Procedură Civilă, instanța de recurs nu va analiza în considerentele prezentei decizii criticile dezvoltate de către recurenți, care vizează fondul cauzei, respectiv cele privind valabilitatea titlului statului asupra apartamentului și lipsa titlului intimaților pârâți asupra acestuia.
Verificând legalitatea deciziei instanței de apel doar cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Curtea va constata reține că aceasta a fost în mod corect reținută de către instanța de fond și menținută în apel, în raport de sentința civilă nr.50/17.01.2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr.5451/2000, irevocabilă și de acțiunea dedusă judecății de către recurenții reclamanți în prezenta cauză.
Între acțiunea soluționată definitiv și irevocabil prin hotărârea judecătorească menționată anterior există identitate de părți, situație de fapt și de drept necontestată prin prezentul recurs.
Recurenții susțin însă că nu există identitate de obiect și cauză, deoarece prima acțiune a avut ca obiect revendicarea apartamentului în cauză, iar acțiunea adresată instanței de fond în prezenta cauză a avut ca obiect constatarea inexistenței titlului de proprietate al intimaților pârâți asupra apartamentului revendicat de aceștia prin prima acțiune.
În aprecierea identității obiectului și cauzei celor două acțiuni nu se pornește însă de la formularea folosită în petitul cererii de chemare în judecată sau de la temeiul juridic al acesteia, ci de la scopul (finalitatea) urmărită de parte prin promovarea acțiunii respective și de la raporturile juridice pe care aceasta se sprijină.
Scopul acțiunii în constatare formulată de recurenții reclamanți în prezenta cauză îl reprezintă constatarea de către instanța de judecată a faptului că apartamentul menționat în cerere a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, iar intimații pârâți nu au un titlu de proprietate asupra acestuia.
Scopul acțiunii anterioare,prin care reclamanții (intimați pârâți în prezenta cauză) au revendicat de la pârâți (recurenții reclamanți din prezenta cauză, Consiliul - al Municipiului B și SC SA) l-a reprezentat verificarea de către instanța de judecată a valabilității titlului statului asupra aceluiași apartament, a titlului părților (deci inclusiv al pârâților din prezenta cauză) asupra acestuia și stabilirea părții îndreptățită să păstreze posesia asupra imobilului.
În condițiile în care, atât în primul proces, cât și în cel de față părțile au solicitat verificarea legalității preluării apartamentului de către stat și a titlului pârâților asupra acestuia, pe baza acelorași raporturi juridice, în mod corect instanțele anterioare au apreciat se poate vorbi de identitate de obiect și cauză între cele două acțiuni, iar în speța dedusă judecății există autoritate de lucru judecat, astfel cum este definită de articolului 1201 Cod Civil.
Faptul că în cea de a doua acțiune reclamanții au susținut că după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.50/17.01.2001 au descoperit înscrisuri care dovedeau lipsa titlului de proprietate al pârâților asupra apartamentului nu dă dreptul acestora să formuleze o nouă acțiune, prin care să solicite instanței stabilirea altei situații juridice decât cea stabilită prin hotărârea irevocabilă pronunțată anterior, hotărâre ce nu poate fi schimbată decât în căile extraordinare de atac prevăzute de lege.
În consecință, Curtea va reține că decizie instanței de apel este legală și va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă respingerea recursului ca nefondat.
În baza articolului 274 Cod Procedură Civilă,instanța va obliga recurenții la 1300 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții - reclamanți și împotriva deciziei civile nr.871 A din 24.06.2008, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
Obligă recurenții la 1.300 lei cheltuieli de judecată către intimați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/14.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
