Anulare act. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(2389/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III-A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 8

Ședința publică de la 11.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Buzea

JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea

JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana

GREFIER -

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă DE CREDIT. - CREDIT B, împotriva deciziei civile nr. 334/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și.

Obiectul cauzei - anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat -, în calitate de reprezentant al intimaților - reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), lipsind recurenta - pârâtă DE CREDIT. - CREDIT

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 08.01.2010, recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr. - din data de 08.01.2010 și timbru judiciar de 0,50 lei, precum i s-a pus în vedere prin rezoluția administrativă.

Curtea, constatând că la acest moment dosarele sunt apelate spre a fi amânate, în prezența tuturor părților în cauză, nefiind formulată cerere în acest sens, lasă dosarul la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei se prezintă se prezintă avocat -, în calitate de reprezentant al intimaților - reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind recurenta - pârâtă DE CREDIT. - CREDIT

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocatul intimaților - reclamanți depune întâmpinare, în două exemplare.

Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea motivelor invocate în cele prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, acordând cuvântul asupra excepției.

Avocatul intimaților - reclamanți, și solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr- la data de 16.05.2008 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta -CREDIT de Credit B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Contractului de împrumut nr.281/30.05.2005 încheiat între reclamantul și pârâtă, pentru nevalabilitatea obiectului și a cauzei sale, să constate nulitatea absolută a clauzei privind plata penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere înscrisă în art. 10 din contract, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.6177/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamanților și, ca neîntemeiată și s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, constatându-se nulitatea absolută a clauzei penale din contractul de împrumut și fiind obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către acest din urmă reclamant

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din probele administrate că, la data de 30.05.2005, între reclamantul și pârâta -CREDIT de Credit Bai ntervenit contractul de împrumut nr.281, în temeiul căruia pârâta i-a acordat reclamantului un credit de 480.000.000 lei vechi pentru o perioadă de 18 luni, contra unei dobânzi de 54% pe an.

Potrivit clauzei cuprinsă în art.10 din contract, părțile au convenit ca în situația în care ratele de credit și dobânzile curente nu se plătesc la timp, pârâta va fi în drept să perceapă penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra ratelor de credit și dobânzii recalculate însumate.

Cum părți în contractul de împrumut contestat sunt doar reclamantul și pârâta - CREDIT de Credit B, nu și reclamanții și, instanța a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de aceștia, pe motiv că ei nu invocă pretenții proprii cu privire la acest contract.

Pe fondul acțiunii celui de-al treilea reclamant, instanța a reținut că, potrivit art.962 Cod civil, obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una din părți se obligă.

În raportul juridic născut între reclamant și pârâtă, pârâta s-a obligat să-i pună la dispoziție reclamantului suma de 48.000 lei, obligație îndeplinită și necontestată de reclamant, care, la rândul său s-a obligat să restituie pârâtei suma de bani împrumutată, precum și o dobândă de 54% pe an, dar și penalități de 0,5 % pe zi de întârziere.

Pentru a fi valabil obiectul actului juridic civil trebuie să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil și fie licit și moral.

Instanța a apreciat că acțiunea pârâtei constând în acordarea unui împrumut nu contravine legii, împrejurarea că aceasta nu avea autorizația de funcționare emisă de BNR fiind lipsită de relevanță.

Nici împrejurarea că dobânda a fost stabilită la cuantumul de 54% pe an nu poate duce la aprecierea că obiectul contractului ar fi ilicit deoarece aceasta a fost clauza agreată de părți, reclamantul ridicând banii și ulterior achitând primele două dintre ratele creditului (iunie - iulie 2005) și acceptând astfel condițiile de acordare, iar contractul fiind legea părților, față de dispozițiile art. 969 Cod civil.

Cu privire la cauză, instanța a reținut că aceasta constă, pentru reclamant, în obținerea sumei de bani cu titlu de împrumut, iar pentru pârâtă în obținerea de profit din dobânzi și penalități de întârziere în urma acordării împrumutului.

Instanța a reținut că nu poate fi apreciată ca ilicită cauza pentru care pârâta a încheiat contractul de împrumut, respectiv obținerea de profit, dat fiind obiectul său de activitate și anume acordarea de credite persoanelor solicitante.

Cu privire la clauza cuprinsă la art.10 din contract, prin care părțile au convenit ca reclamantul să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi în caz de achitare cu întârziere a ratei de credit, instanța a constatat că aceasta este nulă, față de prevederile art.1 din Legea nr.313/1879, potrivit cărora "Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestațiuni în natură, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi".

Împotriva acestei hotărâri, la data de 4.11.2008, a declarat apel pârâta -CREDIT de Credit B, cererea sa fiind înregistrată sub nr.unic - pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.

Prin decizia civilă nr.334 A din 02.03.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, împotriva sentinței civile nr.6177/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în contradictoriu cu apelanta pârâtă -CREDIT de Credit B, cu sediul în B, șos.- nr. 462A, sector 2, desființat, în parte, sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea acțiunii formulate de reclamanții și și a capătului de cerere privind nulitatea absolută a clauzei privind dobânda contractuală din acțiunea formulată de reclamantul, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârătă -CREDIT de Credit

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, referitor la apelul declarat de apelanta pârâtă -CREDIT de Credit B că în ceea ce privește prima critică referitoare la greșita respingere a cererii pârâtei de amânare pentru angajare de apărător, că aceasta este nefondată, având în vedere că pârâta fusese citată cu mai mult de 15 zile libere înaintea primului termen de judecată, termenul fiind util pentru a aprecia cu privire la necesitatea angajării unui apărător și a formula Întâmpinare, iar pârâta nedovedind motivul temeinic pentru care nu a procedat În consecință, astfel că soluția de respingere se justifică potrivit art.156 alin.1 Cod procedură civilă.

Cât privește critica referitoare la greșita aplicare de către instanță a prevederilor art.1 din Legea nr.313/1879, în condițiile în care penalitățile pentru întârziere sunt universal valabile în contractele de creditare bancară, tribunalul a constatat că și aceasta este vădit neîntemeiată.

Astfel, apelanta pârâtă nu a făcut dovada că ar fi fost vreodată autorizată să desfășoare activitate de creditare bancară ca și activitate comercială (probele administrate în primă instanță fiind de altfel în sens contrar), astfel că respectivului contract, ca și contract de împrumut propriu-zis, îi sunt evident aplicabile dispozițiile prohibitive din Legea nr.313/1879, prima instanță procedând în mod temeinic și legal atunci când le-a dat eficiență.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanții reclamanții, si, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat, reținând că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanții și nu invocă pretenții proprii, atunci când solicită constatarea nulității absolute a contractului de împrumut.

Față de calitatea acestora de garanți imobiliari ai împrumutului ei pot și au și cerut constatarea nulității contractului, fiind interesați în desființarea creanței principale, cu care garanția reală constituită de ei se află în raport de accesorialitate.

De altfel, tribunalul a constatat că, deși formal, prima instanță a arătat că respinge acțiunea acestor doi reclamanți ca neîntemeiată, ea nu a intrat în cercetarea fondului acesteia, neanalizând niciuna dintre susținerile lor.

În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul, tribunalul a constatat că instanța de fond nu a analizat în considerentele sentinței susținerile din acțiune legate de legalitatea clauzei privind dobânda contractuală și cuantumul acestei dobânzi prin raportare la dispozițiile nr.OG9/2000, invocate ca temei al acțiunii.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a contractului sub aspectul clauzei referitoare la dobândă din acțiunea formulată de reclamantul și, respectiv, în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanții și (în întregul ei, față de aspectul că nu s-a intrat în cercetarea fondului acestei acțiuni).

Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, pârâta a declarat recurs solicitând admiterea căii de atac, respingerea apelului reclamanților, și și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 11.01.2010, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului.

Curtea, analizând excepția urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art.3021pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă.

Conform art.306 Cod procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Constatând că în cererea de recurs formulată, recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate pe care le invocă și, apreciind că nici una din susținerile făcute de acesta în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate de instanță în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul formulat de recurenta - pârâtă DE CREDIT -CREDIT B, împotriva deciziei civile nr.334 A din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact.

Ex.2/16.02.2010

Secția a V-a Civ. -

-

2. -

Președinte:Ioana Buzea
Judecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bucuresti