Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 70/
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la av. din Târgu-M,-,. 4, județul M, împotriva deciziei civile nr.103 din 16 martie 2007, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Împotriva deciziei civile nr.103 din 16 martie 2007 Tribunalului Mureș, s-a declarat recurs de către reclamanta, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și a sentinței civile nr.2361/2005 a Judecătoriei Tg-M, admiterea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că tribunalul Mureș nici în urma rejudecării cauzei nu a intrat în cercetarea fondului și în urma unei aprecieri superficiale a probelor și-a format o convingere greșită.
Se arată că la dosarul cauzei nu s-a putut depune nici un contract de vânzare cumpărare și nici o hotărâre judecătorească cu privire la.4 situat în Tg-M-. Se susține că nu a avut loc ieșirea din indiviziune prin procedura prev. de Decretul 841/1964 și că reclamanta este și în prezent coproprietară tabulară în cotă de 1/3 parte asupra apartamentelor 2,4 și 6 și a terenului aferent acestuia din imobilul menționat mai sus.
Se invocă faptul că Statul Român nu are nici un drept asupra cotei de 1/3 parte din apartamentul proprietatea reclamantei astfel că nu putea transmite dreptul de proprietate asupra acesteia și că trebuia să solicite acordul reclamantei pentru dezmembrarea apartamentului care forma proprietatea comună a reclamantei cu Statul Român. Se arată de asemenea că, în anul 1994 reclamanta și-a exercitat dreptul de proprietate și în baza declarației autentice 13.988/1994 reclamanta și-a dat acordul pentru instituirea asupra proprietății sale a dreptului de servitute în favoarea Băncii Agricole, drept de servitute care a fost întabulat în CF sub B 34. Dat fiind că reclamanta este coproprietara tabulară asupra cotei de 1/3 din.4 și fără acte autentice și fără consimțământul acesteia s-a procedat la dezmembrarea apartamentului, după care Statul Român, fără acordul reclamantei a înstrăinat ambele apartamente rezultate în urma dezmembrării, solicită admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În întâmpinarea depusă de Municipiul Tg-M se solicită respingerea recursului arătându-se că este nefondat întrucât în baza decizie nr.581/1987 emisă în temeiul Decretului nr.841/1964 s-a aprobat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin trecerea în favoarea Statului Român a cotei de 1/3 parte proprietatea reclamantei și plata în favoarea ei a sumei de 26.697 lei, cu titlu de sultă, fiind despăgubită, ne mai având nici un drept să solicite anularea dezmembrărilor în CF.
Prin decizia civilă nr.103/2007 a Tribunalului Mureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile 2361/2005 a Judecătoriei Tg-M, pronunțată în dosarul 475/2005.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză a intervenit ieșirea din indiviziune cu privire la apartamentul nr.4, decizia 581/1987 emisă de fostul Consiliul popular al județului M, fiind pusă în executare, apelanta încasând suma de 26.697 lei în data de 28 decembrie 1987, după cum reiese din copia dispoziției de plată nr.488 din 28.12.1987.
Instanța de apel a apreciat că susținerea apelantei în sensul că nu a intervenit un acord de voință între stat și aceasta este nefondată fiind contrazisă de actele depuse la dosar. Astfel că s-a considerat că instanța de fond în mod corect a stabilit că reclamantei îi lipsește legitimitatea procesuală activă în formularea acțiunii ce vizează valabilitatea dezmembrării ulterioare a apartamentului nr.4 în două apartamente.
Examinând recursul dedus judecății prin prisma prevederilor art.304 pr.civ. 309.pr.civ, precum și a motivelor de recurs invocate se constată că este nefondat urmând a se respinge având în vedere următoarele considerente:
Apartamentul în litigiu situat în Tg-M-, conform CF aparținea numiților, și reclamanta, care erau coproprietari fiecare cu o cotă de 1/3 parte asupra acestuia.
În anul 1983 fostul Consiliul popular al județului M prin decizia nr.74 din 8 martie 1983 preluat în proprietatea statului cota de 1/3 parte asupra imobilului care a aparținut lui. Cronologic asupra acestui apartament în 1987 același consiliu popular prin decizia 505 din 10.11.1987 a aprobat sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului nr.4 și s-a dispus trecerea în proprietatea statului a cotei de 1/3 a numitului cu plata unei sulte. În 1987 în decembrie, prin decizia emisă sub nr.581 din Consiliul popula ral județului M s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin trecerea cotei de 1/3 a reclamantei și plata sumei de 26.697 lei cu titlu de sultă. Ca urmare asupra imobilului în litigiu în baza Decretului 841 din 1964 s-au emis deciziile de ieșire din indiviziune prin care s-a plătit sulta atât reclamantei cât și numitului pentru cotele lor de 1/3 parte și care astfel au trecut în proprietatea Statului Român.
Așa fiind, de la cei trei coproprietari Statul Român a preluat cotele ce le reveneau prin plata sumei de 26697 lei cu titlu de sultă către și precum și prin preluarea cotei numitului prin decizia 74 din 1983 aflată la filele 48,49 dosar apel, în care se arată că se preia contra plată, cota de 1/3 care îi revine numitului plecat din țară în luna noiembrie 1982.
Așa fiind, se constată că Statul Român a devenit proprietar asupra imobilului care face obiectul cauzei având dreptul prev. de art.480 Cod civil, de a-și exercita cele trei prerogative ale dreptului de proprietate printre care și înstrăinare dacă așa considera de cuviință.
Ca urmare, se consideră că criticile aduse hotărârii atacate sunt nefondate întrucât reclamanta nu are calitate procesuală activă în formularea acțiunii ce vizează valabilitatea dezmembrării apartamentului nr.4 de către proprietarul Statul Român în alte două apartamente pe care apoi le-a și înstrăinat.
Reclamanta, prin sulta care i-a fost achitată, în urma ieșirii din indiviziune cu coproprietarul Statul Român, și-a pierdut dreptul de proprietate asupra acestui apartament iar noul proprietar dispune asupra dezmembrării acestuia sau nu în alte două apartamente fără a fi necesar acordul fostului proprietar care a fost despăgubit.
Ca urmare se va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată, instanța de apel făcând o justă aplicare a textelor de lege la starea de fapt, iar criticile din motivele de recurs fiind nefondate, se va respinge recurs ca nefondat.
Aplicând prevederile art.274 pr.civ. și reținând culpa procesuală a recurentei, aceasta va fi obligată să plătească intimatei 900 lei și intimatei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PRENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Tg-M,-,.4, (av. ), împotriva deciziei civile nr.103 din 16 martie 2007 Tribunalului Mureș.
Obligă recurenta să plătească intimatei domiciliată în Tg-M,- -V/A, suma de 900 lei și intimatei domiciliată în Tg-M,-, -V/A, suma de 900 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
13.03.2009
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
