Anulare act. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 71/
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, domiciliați în, nr.377, județul M, împotriva deciziei civile nr.250 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 3070/2008).
În lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților susținerile au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1263 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei procesuale active a reclamanților și și excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților. Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamanților și împotriva pârâtei, dispunându-se anularea certificatului de moștenitor nr. 1630/1983 eliberat de notariatul de Stat Județean M și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 3/2004 eliberat de Biroul notarului public din Reghin, obligând pârâta la cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 250 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței sus-menționate, dispunând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtei, obligând pe aceștia din urmă la cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și și au solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de, ca fiind nefondat și în consecință menținerea sentinței civile nr. 1236/2007 a Judecătoriei Reghin, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat faptul că decizia pronunțată de Tribunalul Mureș este legală. În acest sens s-a arătat că într-o altă cauză aflată pe rolul Judecătoriei Reghin în care reclamanții din prezenta cauză au calitatea de pârâți, s-a depus un contract de vânzare-cumpărare prin care pârâta a vândut cota de parte din imobilul situat în compus din grădină, în suprafață de 1194 mp + 166 mp, susținându-se că l-ar fi dobândit prin moștenire prin certificatele de moștenitor atacate prin acțiunea introductivă dedusă judecății. Reclamanții au precizat că terenul care face obiectul acestor acte se află în posesia și stăpânirea lor din anul 1986, când l-au dobândit de la și. Practic, ei au cumpărat dreptul succesoral al lui, pe care aceasta l-a pierdut deoarece nu a fost cuprinsă în certificatele de moștenitor atacate deși avea calitatea de fiică a defunctului.
Reclamanții au invocat faptul că cele două certificate de moștenitor emise după defunctul în anul 1983, respectiv în anul 2004, sunt lovite de nulitate absolută, deoarece pârâta a omis să cheme la notar pe toate persoanele care aveau vocație succesorală.
Astfel, căsătorit cu, a avut trei copii: un fiu, decedat în anul 1982, care este tatăl pârâtei și încă două fiice, decedată în anul 1941 și, decedată în anul 1988. În certificatul de moștenitori din anul 1983 fost însă declarată moștenitoare doar pârâta și alți doi copii al fiului - și, au fost declarați "străini de succesiune" în baza unor declarații autentice prin care au declarat că nu acceptă succesiunea.
Nici în certificatul de moștenitor eliberat în anul 1983 și nici în suplimentul eliberat în anul 2004, nu se face nici un fel de mențiune în privința celorlalte două fiice ale defunctului, respectiv și.
S-a mai relevat faptul că cele două fiice nu au renunțat niciodată la drepturile lor succesorale după tatăl lor, fiind în viață în anul 1983, când s-a dezbătut succesiune, iar cealaltă fiică, care era decedată, avea copii și aceștia la rândul lor, culegeau drepturile succesorale ale mamei prin reprezentare.
Reclamanții au susținut că interesul lor este evident și justificat prin aceea că ei au dobândit terenul de la, însă obținând un certificat de moștenitor, prin care aceasta a fost dezmoștenită fără drept, pârâta și fiica acesteia tind să le reducă reclamanților dreptul de proprietate. După admiterea prezentei acțiuni, urmează ca notarul public să emită un nou certificat de moștenitor prin care să constate că pârâtei, în calitate de nepoată de fiu, i se cuvine doar cota de 1/3 parte din masa succesorală alături de moștenitorii celorlalte două fiice ale defunctului, cărora li se cuvine, de asemenea, câte o cotă de 1/3 parte din masa succesorală.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a susținut că recursul dedus judecății este nefondat, având în vedere obiectul cauzei și probatoriul administrat, raportat la dispozițiile legale aplicabile în speță.
Astfel, având în vedere că prin certificatul de moștenitor și suplimentul la certificatul de moștenitor contestate, s-a stabilit masa succesorală după defunctul, iar din aceasta nu face parte imobilul care a fost dobândit de către reclamanți cu titlu de întreținere, s-a apreciat că instanța de apel în mod corect a reținut că reclamanții nu au făcut dovada interesului în promovarea acțiunii.
Prin emiterea certificatelor de moștenitor nu s-a adus nicio vătămare reclamanților, dreptul lor de proprietate asupra imobilului dobândit prin contractul de întreținere fiind întabulat în cartea funciară, în masa succesorală fiind inclusă doar cealaltă cotă de parte din imobilul teren iar nu și cea care a format obiectul contractului de întreținere. În atare situație, în mod corect instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 6 septembrie 2006 reclamanții și, domiciliați în Târgu-M, au solicitat în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în, județul M, anularea certificatului de moștenitor nr. 1630/1983 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 3/2004, emise în dosarul succesoral nr. 1440/1983 după defunctul, decedat la 12 aprilie 1919, invocând faptul că aceste acte sunt lovite de nulitate, întrucât pârâta a omis să cheme la notar pe toate persoanele care au vocație succesorală după defunct.
Prima instanță a reținut că la emiterea celor două certificate nu s-au avut în vedere doi dintre ascendenții de gradul I al defunctului, respectiv fiicele și, prin descendenții acestora și prin urmare, aceste acte sunt lovite de nulitate absolută.
Instanța de apel a apreciat că în raport de motivele invocate în susținerea acțiunii și de concluziile puse în cauză, sancțiunea invocată a fost aceea a nulității relative. Instanța de apel a mai reținut că în condițiile în care prin certificatul de moștenitor s-a stabilit masa succesorală după defunctul și din aceasta nu face parte imobilul în litigiu dobândit de reclamanți prin contractul de întreținere, aceștia nu au făcut dovada interesului în promovarea acțiunii. De asemenea prin emiterea celor două certificate nu s-a adus nicio vătămare dreptului de proprietate al reclamanților dreptul de proprietate dobândit de ei prin încheierea contractului de întreținere fiind întabulat în cartea funciară.
Din actele dosarului, astfel cum a reținut și instanța de apel rezultă că prin certificatul de moștenitor nr. 1630/1983, emis de Notariatul de Stat județean M s-a stabilit că masa succesorală după defunctul, decedat la 12 aprilie 1919 se compune din cota de 5/12 parte din terenul înscris în CF nr. 1555, nr. top. 624/a, 624/b, 626 și cota de 1/1 parte construcții (casă de locuit și anexe gospodărești) situate pe acest teren. Prin certificatul de moștenitor nr. 3/2004, anexă la certificatul de moștenitor nr. 1630/1983, emis de Notarul Public, s-a stabilit că în masa succesorală rămasă după defunctul se include și dreptul de proprietate asupra cotei de parte din imobilul înscris în CF nr. 1251, nr. top. 622/a/2, 622/b compus din teren în suprafață de 1194 mp, respectiv 166 mp.
Reclamanții au susținut faptul că aceste două certificate sunt lovite de nulitate în condițiile în care la emiterea acestora nu s-a avut în vedere faptul că defunctul a avut trei copii - un fiu, decedat în anul 1982 și care este tatăl pârâtei, precum și două fiice -, decedată în anul 1941 și, decedată în anul 1988.
În certificatele de moștenitor menționate figurează ca moștenitor doar pârâta, în calitate de nepoată de fiu a defunctului, aceasta venind la moștenire prin reprezentarea tatălui său.
Reclamanții au precizat că își justifică interesul prin aceea că au dobândit un teren de la, însă aceasta a fost exclusă de la moștenire și astfel pârâta tinde să le reducă dreptul de proprietate.
Conform înscrisurilor de care s-au prevalat reclamanții cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 12507/1987 de Notariatul de Stat Județean M, încheiat între și, în calitate de întreținuți, pe de o parte și C și HG, în calitate de întreținători, pe de altă parte, le-a cedat întreținătorilor cota sa de parte din construcțiile situate în, nr. 213, județul M, înscrise în CF nr. 1251, nr. top. 622/a/2, 622/b, terenul în suprafață de 681 mp fiind trecut în proprietatea statului. Ulterior, în baza Ordinului Prefecturii județului M nr. 787/2003 s-a întabulat în favoarea întreținătorilor dreptul de proprietate asupra 681 mp teren. De asemenea în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 119/1997, încheiat între C și HG, pe de o parte și și, pe de altă parte, dreptul de proprietate dobândit de C și prin HG contractul de întreținere anterior le-a fost transmis reclamanților din prezenta cauză.
Din înscrierile efectuate în CF nr. 1251 rezultă că prin contractul de întreținere autentificat în anul 1987 le-a fost transmis întreținătorilor doar dreptul de proprietate al defunctei, respectiv cota de parte din imobilele deținute de aceasta. Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut și prin decizia atacată, în certificatele de moștenitor contestate de reclamanți nu a fost inclus imobilul care a făcut obiectul celor două contracte de întreținere la care s-a făcut referire mai sus, ci doar cealaltă cotă de parte din teren, care era proprietatea defunctului.
În aceste condiții, în mod justificat a reținut instanța de apel, că reclamanții nu justifică nici un interes în promovarea acțiunii.
Instanța de apel a apreciat că prin acțiunea dedusă judecății s-a invocat nulitatea relativă a certificatelor de moștenitor contestate, având în vedere motivele pe care s-a întemeiat această acțiune, cât și concluziile puse în cursul judecății.
În raport de această sancțiune, având în vedere că prin emiterea certificatelor de moștenitor (certificatul de moștenitor nr. 1630/1983 și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 3/2004) dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost afectat, aceștia nu pot justifica încălcarea unui interes individual, cu ocazia întocmirii acestor acte, în care nu au fost cuprinși toți moștenitorii defunctului.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar analiza valabilitatea actelor contestate în raport de sancțiunea nulității absolute, trebuie avut în vedere că deși nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, persoana respectivă trebuie să justifice un interes propriu care să fie în legătură cu cauza nulității absolute a actului respectiv. În speță, reclamanții nu pot justifica obținerea unui folos propriu în urma desființării actelor contestate din moment ce imobilul asupra căruia au un drept de proprietate nu a fost inclus în masa succesorală stabilită prin certificatele de moștenitor.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea reține că decizia atacată este legală, întrucât instanța de apel a interpretat corect actele juridice deduse judecății, iar hotărârea nu a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și ca atare în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și domiciliați în, nr.377, județul M, împotriva deciziei civile nr.250 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
Obligă reclamanții să-i plătească pârâtei, domiciliată în comuna, nr.214, județul M, suma de 450 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-15.04.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
