Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 712 /R/2008
Ședința publică din data de 21 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
- -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ȘI, de pârâtul și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- împotriva deciziei civile nr.488/A/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul recurent, asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent Consiliul Local al municipiului C-
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului propriu și respingerea celorlalte recursuri, susținând motivele depuse în scris prin memoriul de recurs.
Reprezentantul pârâtului recurent, solicită admiterea recursului formulat de pârât și respingerea recursului reclamantei precum și a excepției autorității de lucru judecat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar, fila 44.
CURTEA:
Deliberând, reține că rin p. sentința civilă nr. 757/30.01.2007 a Judecătoriei Cluj -N, a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul și s-a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a Ortodoxe Române a, și Clujului, invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-
A fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanta Ortodoxe Române a, și împotriva pârâților, și Consiliul Local al municipiului C-N, și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27 noiembrie 1961 de notariatul de Stat Regional C, încheiat între antecesoarea reclamantei, ia Ortodoxă Româna a, și în calitate de donatoare și Statul R prin antecesorul pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, Sfatul Popular al Orașului Regional C, Comitetul Executiv, în calitate de donatar, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 8708 C-N sub nr. top. 3728, cu privire la porțiunea de imobil identificată în prezent în regim de CF sub nr. top. 3728/l/IX cu descrierea ". nr. 9, la parter, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 de alimente, cu suprafața utilă de 23,13 mp, cu părțile indivize comune aferente înscrise în CF colectivă a dreptului de superficie nr. - C-N din clădirea construită pe terenul cu nr. top. 3728/1, cu suprafața de 450 mp, teren atribuit în proprietate 21/450 parte", cu o cotă-parte din părțile indivize comune de 4,60/100.
S-a constatat că Statul Român a preluat fără titlu de la reclamantă imobilul identificat în prezent în regim de CF sub nr. top. 3728/l/IX cu descrierea ". nr. 9, la parter, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 de alimente, cu suprafața utilă de 23,13 mp, cu părțile indivize comune aferente înscrise în CF colectivă a dreptului de superficie nr. - C-N din clădirea construită pe terenul cu nr. top. 3728/1, cu suprafața de 450 mp, teren atribuit în proprietate 21/450 parte", cu o cotă-parte din părțile indivize comune de 4,60/100.
S-a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 36187/31 martie 1998 încheiat între pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N prin mandatar SC SA, în calitate de vânzător și pârâtul, în calitate de cumpărător, având ca obiect dreptul de proprietate asupra locuinței situate în Cluj-N, str. -. - (în prezent str. - -), nr. 43, parter,. 9, compusă din 1 cameră, cu o suprafață utilă de 23,13 mp, asupra cotei indivize de 4,60% din suprafața de folosință a imobilului cu nr. top. 3728/l/IX și împrejmuirii, înscris în prezent în CF - C-N sub cu nr. top. 3728/l/IX cu descrierea ". nr. 9, la parter, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 de alimente, cu suprafața utilă de 23,13 mp, cu părțile indivize comune aferente înscrise în CF colectivă a dreptului de superficie nr. - C-N din clădirea construită pe terenul cu nr. top. 3728/1, cu suprafața de 450 mp, teren atribuit în proprietate 21/450 parte", cu o cotă-parte din părțile indivize comune de 4,60/100.
A fost anulată încheierea nr. 9458 CF /18 mai 1999 în temeiul căreia s-a înscris în CF - C-N dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 3728/l/IX cu descrierea ". nr. 9, la parter, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 de alimente, cu suprafața utilă de 23,13 mp, cu părțile indivize comune aferente înscrise în CF colectivă a dreptului de superficie nr. - C-N din clădirea construită pe terenul cu nr. top. 3728/1, cu suprafața de 450 mp, teren atribuit În proprietate 21/450 parte", cu o cotă-parte din părțile indivize comune de 4,60/100 în favoarea pârâtului.
S-a dispus radierea înscrierilor de sub -2 din CF - C-N și sistarea acestei CF.
S-a dispus restabilirea situației anterioare în CF - C-N în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea operativă a pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N asupra imobilului cu nr. top. cu nr. top. 3728/l/IX cu descrierea ". nr. 9, la parter, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 de alimente, cu suprafața utilă de 23,13 mp, cu părțile indivize comune aferente înscrise în CF colectivă a dreptului de superficie nr. - C-N din clădirea construită pe terenul cu nr. top. 3728/1, cu suprafața de 450 mp, teren atribuit în proprietate 21/450 parte", cu o cotă-parte din părțile indivize comune de 4,60/100.
Au fost respinse ca neîntemeiate, pretențiile reclamantei în sensul constatării nulității absolute a Contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27 noiembrie 1961 de Notariatul de Stat Regional C încheiat între antecesoarea reclamantei, ia Ortodoxă Română a, și în calitate de donatoare și Statul Român prin antecesorul pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, Sfatul Popular al Orașului Regional C, Comitetul Executiv, în calitate de donatar, pentru porțiunea ce nu face obiectul identificării actuale în regim de CF cu nr. top. 3728/1/IX.
S-a luat act că reclamanta și pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea pârâtului având ca obiect obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut din probele administrate, următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de proprietar tabular de sub al imobilului înscris inițial în CF 8708 C-N sub, "casă de cărămidă, compusă la parter din 12 camere, 5 bucătării și dependințe, la subsol din 4 camere și 1 bucătărie, casă din cărămidă cu 1 cameră, casă din cărămidă cu 2 camere, 1 bucătărie, curte și grădină, în suprafață de 488 stj.p. = 1756,8 mp, situată în-", astfel cum rezultă din cuprinsul CF 8708. Actul juridic în virtutea căruia reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în CF 8708 C-N nu este indicat în cuprinsul acestei cărți funciare, fiind indicat doar faptul că această carte funciară înlocuiește vechea CF 8708 C-N, iar imobilul nou de sub a rezultat din comasarea mai multor corpuri funciare. Dat fiind efectul constitutiv de drept al înscrierii în CF în regimul cărților funciare deschise sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, conform art. 17 din acest act normativ, instanța reține cu titlu de prezumție legală, conform art. 32 alin. 1 și art. 33 din Decretul-lege 115/1938 faptul că reclamanta era proprietara imobilului respectiv, cu nr. top. 3728, la data înscrierii, 8 martie 1938.
La data de 27 noiembrie 1961, între reclamantă, în calitate de donatoare, reprezentată de în baza procurii nr. 6030/24 noiembrie 1961 și paratul Statul Român prin Sfatul Popular al orașului regional C - Comitetul Executiv, în calitate de donatar, reprezentat de, cu delegația nr. 42733/19 octombrie 1961 intervenit contractul de "donațiune de bunuri imobile", autentificat sub nr. 9180 de Notariatul de Stat Regional Reclamanta, prin reprezentant, a donat pârâtului Statul Român prin Sfatul Popular al orașului regional C - Comitetul Executiv imobilul proprietatea sa înscris în CF 8708 C-N sub nr. top. 3728 I casă, II casă și III casă și teren în suprafață de 4345 mp, donație autorizată de Sfatul Popular al Regiunii C, Comitetul Executiv cu decizia nr. 970/1961 din dosarul nr. 40343/1961. Tot prin reprezentant, reclamanta și-a dat acordul la întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv în favoarea pârâtului donatar Statui Român prin Sfatul Popular al orașului regional C - Comitetul Executiv. Pârâtul donatar, prin reprezentant, a acceptat donația având ca obiect imobilul mai sus arătat. Notarul public instrumentator al actului, în încheierea de autentificare a identificat prin buletinul de identitate persoanele care au semnat contractul autentificat, respectiv, care și-a justificat calitatea de reprezentant al reclamantei prin procura nr. 6030/24 noiembrie 1961, respectiv, care și-a justificat calitatea de reprezentant al pârâtului Statul Român prin Sfatul Popular al orașului regional C - Comitetul Executiv cu delegația nr. 42733/19 octombrie 1961.
Reprezentantul pârâtului Statul Român prin Sfatul Popular al orașului regional C - Comitetul Executiv, a solicitat întabularea dreptului de proprietate al pârâtului donatar prin cererea înregistrată la Cărțile Funciare C sub nr. 5947/29 noiembrie 1961, cererea sa fiind încuviințată prin încheierea CF nr. 5947/1961 din 29 noiembrie 1961, comunicată Secției Financiare, reclamantei și pârâtului Statul Român prin Sfatul Popular al orașului regional C - Comitetul Executiv.
În baza aceleiași încheieri CF nr. 5947/1961 din 29 noiembrie 1961 imobilul cu nr. top. 3728 fost transcris în CF nou înființată 24371 C-
Ulterior, prin Decizia nr. 1014/1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului regional C, imobilul a fost predat în administrarea operativă aa C omitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului regional
Imobilul a fost partajat de către pârâtul Statul Român prin Sfatul Popular al orașului regional C - Comitetul Executiv în mai multe unități locative. Acest aspect este reținut de instanță indirect, din nr. top. actual al imobilului în litigiu, 3728/1/IX (dezlipit din top. 3728), coroborat cu adresa imobilului, fosta str. -, ulterior str. G-ral - -, actualmente str. - -, succesiunea numelui străzilor fiind de notorietate publică pentru locuitorii municipiului C- Astfel, apartamentul în litigiu a fost înscris la o dată neidentificată, anterioară datei de 31 martie 1998, în CF - C-N, astfel cum rezultă din conținutul copiei CF - C-
Începând cu data de 19 martie 1991, apartamentul în litigiu a fost închiriat pârâtului prin Contractul nr. -/19 martie 1991. La data de 5 septembrie 1996, pârâtul a formulat cererea de cumpărare a locuinței pe care o deține a cu titlul de chirie în temeiul Contractului nr. -/19 martie 1991, înregistrată la pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-N sub nr. 3555/24 octombrie 1996. În cuprinsul aceleiași cereri, pârâtul a formulat o declarație prin care a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru a cumpăra imobilul în litigiu și că a luat cunoștință despre faptul că înstrăinările de imobile încheiate cu nerespectarea dispozițiilor art. 9 alin. 6 și art. 10 din Legea nr. 112/1995 sunt lovite de nulitate absolută. Pârâtul a mai dat declarația autentificată sub nr. 137/27 ianuarie 1999 de Biroul Notarului Public prin care a arătat că, în eventualitatea schimbării situației juridice a imobilului, nu se va îndrepta împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N și a mandatarului acestuia.
Cererea nr. 3555/24 octombrie 1996 formulată de pârâtul a fost aprobată de către pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N, motiv pentru care la data de 31 martie 1998, între pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-N, în calitate de vânzător și pârâtul, a intervenit Contractul de vânzare-cumpărare nr. 36187, prin care pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-N prin SC SA, în baza protocolului nr. 28871/30 iulie 1996, vândut pârâtului imobilul situat în C-N, str. G-ral - -, nr. 43, parter,. 9, compus din 1 camere, în suprafață de 23,13 mp și cota indivizi de 4,60 % din suprafața de folosință a imobilului identificat cu nr. top. 3728/1/IX, precum și împrejmuirea aferentă, atribuind pârâtului suprafața de 21/450 mp, respectiv cota de 4,60% contra prețului de 9.915.151 ROL. Pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 3728/1/IX "apartamentul nr. 9, la parter, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 de alimente, cu o suprafață utilă 23,13 mp, părți indivize comune înscrise în CF col. -, teren atribuit în proprietate 21/450, cotă-parte din părțile indivize comune 4,60/100 în CF - prin încheierea CF nr. 9458/18 mai 1999, în baza contractul de vânzare-cumpărare nr. 36187/31 martie 1998.
Reclamanta a formulat cererea de retrocedare nr. 510/23 ianuarie 2003, soluționată parțial favorabil prin Decizia nr. 307/24 mai 2004 emisă Comisia Specială de. Comisia Specială de a apreciat ca întemeiată, în parte, cererea reclamantei, reținând că imobilul cu nr. top. 3728 din CF 8708 C-N se găsea în proprietatea iei Ortodoxe Române a, și Clujului la momentul deposedării abuzive, că imobilul respectiva trecut cu titlu în proprietatea statului și că la data pronunțării Deciziei nr. 307/24 mai 2004, apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 6, 8, 10, 11, 12 și terenul aferent imobilului se aflau în administrarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului C- Comisia Specială de, prin Decizia nr. 307/24 mai 2004 nu a soluționat, favorabil sau nefavorabil, cererea reclamantei de a îi fi retrocedat apartamentul nr. 9, care face obiectul prezentului litigiu.
Verificând temeinicia capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27 noiembrie 1961 de Notariatul de Stat Regional C încheiat între antecesoarea reclamantei, în calitate de donatoare și antecesorul pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, în calitate de donatar, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 8708 C-N sub nr. top. 3728, instanța a reținut că acest contract de donație este lovit de nulitate, nu Însă pentru aspectele invocate de către rec1amantă referitoare la condițiile de formă ci pe alte considerente.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut, orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop fiind nul.
religios ortodox, ca persoană juridică, a fost recunoscut prin Decretul nr. 177/1948,În prezent abrogat, iar modul său de organizare și funcționare a fost aprobat de Marea Adunare Națională, prin Statutul din 17 februarie 1949. Potrivit dispozițiilor art. 168 din acest statut, totalitatea bunurilor aparținând, și constituie averea bisericească, iar potrivit art. 171 din același act normativ, dobândirea, înstrăinarea, grevarea și administrarea averii bisericești, precum și controlul ierarhic si verificarea gestionară se efectuează după normele stabilite printr-un regulament special, întocmit de Adunarea Națională. Regulamentul pentru administrarea averilor bisericești din Română a fost aprobat prin decizia nr. 32- 234/29 septembrie 1950 de Ministrul cultelor.
Potrivit dispozițiilor art. 55 din acest act normativ, înstrăinările de bunuri bisericești sacre sau de bunuri imobile cu caracter comun, pe cale de donații nu se pot face decât în mod excepțional și numai către biserici sau instituții bisericești. Aceste donații trebuie încuviințate la parohii, protopopiate, mănăstiri și eparhii, de Consiliul Eparhial, cu aprobarea, la Consiliul Național, cu aprobarea.
Aceste dispoziții de protecție a averii bisericești limitează sever libertatea contractuală civilă a cultului religios ortodox pentru atingerea scopului acestei persoane juridice, respectiv cuprinderea tuturor credincioșilor de religie creștină ortodoxă, conform art. 1 din Statutul din 17 februarie 1949, impunând două condiții de fond suplimentare în cazul donații lor față de cele impuse de codul civil: existența unei situații excepționale și calitatea specială a donatarului, de biserică sau instituție bisericească. Desigur, dacă în cauză s-ar putea vorbi, cel puțin teoretic, despre o situație excepțională în care ar fi intervenit între reclamantă și pârâtul persoană juridică Contractul de donație autentificat sub nr. 9180/27 noiembrie 1961 de Notariatul de Stat Regional C, în nici un caz nu este îndeplinită cea de a doua condiție, aceea ca calității de biserică sau de instituție bisericească a pârâtului Statul Român.
In ceea ce privește apărările invocate de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N și de pârâtul, în sensul că decizia finală în ceea ce privește înstrăinarea ar aparține chiriarhului, conform art. 55 din regulament, faptul că actul a fost adoptat de consiliul eparhial și aprobat de chiriarh ( sau arhiF.), nu îl poate valida, fiind vorba despre un act efectuat cu Încălcarea limitelor capacității de exercițiu specializate a cultului religios ortodox, circumscrisă de statutul și regulamentul mai sus analizate, nul prin prisma dispozițiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954. Astfel cum rezultă din scopul acestei persoane juridice, cuprinderea tuturor credincioșilor persoane fizice de religie creștină ortodoxă din România, efectuarea de donații în favoarea Statului Român, persoană juridică, nu este compatibilă cu acest scop, fiind un act juridic nul absolut, efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954. Caracterul absolut al nulității ce sancționează acest act rezultă din caracterul de ordine publică al normei din Decretul nr. 31/1954.
Ținând însă cont de regula parțialității nulității și de limitele sesizării instanței, judecătoria nu a dat însă eficiență acestei sancțiuni civile față de întreg contractul de donație autentificat sub nr. 9180/27 noiembrie 1961 de Notariatul de Stat Regional C, ci doar în limitele interesului în care reclamanta acționează în prezentul dosar, respectiv pentru porțiunea de imobil care în prezent este identificată cu nr. top. 3728/1/IX.
Instanța de fond a mai reținut că titlul Statului Român fiind lovit de nulitate, acesta nu avea cum să transmită mai departe dreptul de proprietate, considerându-se că porțiunea de imobil în litigiu nu a părăsit niciodată patrimoniul reclamantei. În consecință, instanța a constatat preluarea imobilul fără titlu.
Cu referire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, instanța a constatat nulitatea acestuia în baza art.1 și 9 din Legea nr. 112/1995, întrucât fiind preluat fără titlu imobilul nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, fiind menționat expres că pentru alte categorii de imobile decât cele prevăzute 1a art. l se vor adopta reglementări speciale.
Având în vedere soluția de constatare a nulității contractelor de donație și vânzare-cumpărare, instanța de fond a apreciat că se impune și rectificarea de carte funciară, în sensul restabilirii situației anterioare, în baza art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 488 din 25 septembrie 2007 Tribunalul Cluja respins apelurile reclamantei Ortodoxă Română a, și Clujului și pârâților Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N și.
În considerentele deciziei, tribunalul a reținut că soluția instanței de fond este corectă cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea nulității contractului de donație.
În raport cu principiul specialității capacității persoanelor juridice, potrivit dispozițiilor alt. 34 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare și la data încheierii contractului și în prezent, persoana juridică nu poate avea alte drepturi decât acelea care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut, orice alt act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop fiind nul.
Așa cum a arătat instanța de fond, condițiile de fond cerute de Codul civil pentru validitatea contractului de donație au fost respectate, însă fiind încheiat cu depășirea drepturilor corespunzătoare scopului înființării persoanei juridice, actul de donație este lovit de nulitate absolută, o nulitate parțială, pronunțată în limitele interesului pe care reclamanta îl poate justifica.
Având în vedere că titlul statului a fost găsit nul, rezultă că imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea Statului Român fără titlu valabil, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în natură a imobilului. De altfel, atâta timp cât reclamanta a obținut restituirea în natură în baza OUG nr. 94/2000 a celorlalte apartamente din imobilul în litigiu cu terenul aferent, solicitarea reclamantei este lipsită de interes.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995,între pârâți, la fel ca și instanța de fond, tribunalul a apreciat că și acest contract este lovit de nulitate, statuând în sensul că este indiferentă în prezentul litigiu buna sau reaua-credință a părților.
Este indiscutabil că imobilul în litigiu nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995 în raport cu art. 1 din actul normativ indicat. Legea nr. 112/1995 reglementa doar situația imobilelor preluate de la foștii proprietari persoane fizice nu și de la persoanele juridice sau culte religioase, cum în speță este reclamanta, această din urmă categorie de imobile urmând a fi reglementată prin reglementări speciale.
Indiferent de soarta contractului de donație, respectiv, de împrejurarea că donația a fost valabilă sau nulă, imobilul în litigiu nu putea fi vândut către chiriași, deoarece nu a fost preluat de la o persoană fizică.
Împotriva acestei hotărâri a tribunalului au declarat recurs toate părțile în litigiu.
Astfel, pârâtul solicită modificarea deciziei recurate în întregime și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile exercitată de reclamantă, ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces.
Se apreciază că instanța fondului a interpretat eronat și incomplet împrejurările legate de existența și efectele încheierii cu bună-credință contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu nr. 36187/31.03.1998, pentru apartamentul nr. 9, situat administrativ în C-N, str. G-ral. - nr. 43. În realitate, la momentul încheierii actului juridic în litigiu, Statul Român era menționat în cartea funciară în calitate de proprietar tabular, dreptul acestuia datând din anul 1961. Mai mult decât atât, se verificau condițiile vânzării, astfel cum sunt acestea stipulate prin art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind evidentă buna-credință a chiriașului cumpărător. De altfel, prin art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, bunei-credințe îi sunt conferite efecte juridice, pe care instanța omite ale analiza.
OG nr. 94/2000 nu interzice în mod expres vânzarea bunurilor preluate de la cultele religioase, așa încât, și sub acest aspect, vânzarea pare a fi valabilă.
Este invocat, în apărare și principiuleror comunis facit jus, care împreună cu buna-credință a cumpărătorului sunt de natură să confere legalitate actului juridic încheiat.
Cu referire la contractul de donație în litigiu, se precizează că această donație nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001 și nu a fost admisă nici o acțiune în constatarea nulității contractului, în sensul prevederilor aceluiași text normativ.
Analizând dispozițiile regulamentului Bisericii Ortodoxe Române, precum și a cele ale Statutului, recurentul concluzionează în sensul că atâta timp cât ul a semnat el însuși actul de donație, liberalitatea este una valabilă din punct de vedere canonic. Sub nici o orânduire, nu a încetat să aplice dreptul său propriu în ceea ce privește circulația bunurilor ecleziastice, donația fiind valabilă atât din punct de vedere civil, cât și din punct de vedere al dreptului canonic. dispozițiilor art. 55 din Regulament nu atrage sancțiunea nulității absolute, norma fiind una supletivă, iar scopul bisericii fiind acela de a mântui oameni, de a realiza cultul divin, operele de apostolat, operele de caritate și subzistența necesară clericilor. Prin urmare, donația nu a încălcat scopul bisericii, de natură să atragă sancțiunea nulității în condițiile Decretului nr. 31/1954.
În altă ordine de idei, se precizează că donația a fost acceptată de către Sfatul popular prin decizia nr. 863/1962, dată în baza art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 478/1954. În condițiile în care Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale fusese desființat prin Decretul nr. 68/1957, avizul acestei instituții nu mai era legal necesar.
II. Consiliul Local al municipiului C-N, reprezentant de Primar, a solicitat prin declarația de recurs formulată modificarea deciziei Tribunalului Cluj și, în consecință, respingerea acțiunii civile exercitată de reclamantă.
Se apreciază că în mod greșit instanțele au reținut în cauză faptul că imobilul în litigiu a fost înstrăinat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Recurentul susține că posibilitatea cumpărării de locuințe a fost extinsă prin Legea nr. 112/1995, potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 9 din acest act normativ. Întrucât, excepțiile de la vânzare sunt limitativ menționate în art. 9 alin. 6 și art. 10 din Legea nr. 112/1995, rezultă că este permisă înstrăinarea tuturor imobilelor cu destinația de locuințe, care nu se încadrează în categoriile exceptate, asemenea imobilului în litigiu.
Cât privește reaua-credință a cumpărătorului, aceasta nu a fost dovedită în cauză, în condițiile în care pârâtul a avut convingerea fermă că Statul Român era adevăratul proprietar al imobilului la data încheierii actului de vânzare-cumpărare. Reclamanta nu a notificat chiriașii, nici înainte și nici după perfectarea actului de vânzare-cumpărare, nefiind notată nici în coala funciară a imobilului existența vreunei acțiuni în revendicare, pe rolul instanțelor judecătorești.
III. Reclamanta, prin declarația de recurs, solicită modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii civile în întregime, astfel cum fost ea formulată și precizată.
Se susține că instanța de apel a omis cu desăvârșire să rețină și să analizeze motivele de apel ale reclamantei. Mai mult decât atât, în mod nereal instanța de apel reține că nu s-au formulat întâmpinări, în condițiile în care exista la dosarul cauzei întâmpinarea reclamantei, înregistrată la data de 23 mai 2007.
Pe fond, recurenta subliniază că în mod neîntemeiat instanța de fond a răsturnat sarcina probei, stabilind că aparține reclamantei obligația de a face proba negativă a inexistenței avizului Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale. Or, existența acestui aviz condiționează însăși legalitatea actului de donație.
Mai mult decât atât, instanța constată nulitatea absolută parțială a contractului de donație în litigiu, atâta timp cât reclamanta a dovedit cu prisosință că are un interes deplin de a se constata nulitatea actului de donație cu privire la întregul imobil, construcție și teren, preluat de către Statul Român în mod abuziv, pentru a solicita ulterior, pe cale de consecință, constatarea nulității actelor subsecvente de înstrăinare. Prevederile nr.OUG 94/2000 sunt aplicabile, în mod indubitabil întregului imobil, nulitatea absolută producând efecteex tunc, adică și pentru trecut, ceea ce face aplicabilă dispoziția art. 1 din nr.OUG 94/2000.
Prin înscrisul înregistrat la dosarul instanței de recurs la data de 4 martie 2008, denumit "Completare motive de recurs" ( 39-40 dosar), reclamanta recurentă a invocat excepția absolută a autorității de lucru judecat, în raport cu acțiunea civilă soluționată prin decizia civilă nr. 277/R/30.01.2008 a Curții de APEL CLUJ, în care se statuează sub aspectul petitului de constatare a nulității absolute a întregului contract de donație autentificat sub nr. 9180/27.11.1961, privind imobilul identificat cu nr. top. 3728 în CF 8708 C, care face obiectul prezentului drept litigios. Susține recurenta că se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză, de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 1201. civ. și art. 166.pr.civ.
Cu privire la recursurile pârâților Consiliul Local al municipiului C-N, reprezentant de Primar și, ale căror motive de fapt și de drept, în esență coincid, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanțele de fond au statuat în sensul că actul de donație încheiat în forma solemnă a înscrisului autentic, prin care antecesoarea reclamantei, ia Ortodoxă Română a, și, în calitate de donator, și Statul Român, în calitate de donatar, a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului identificat cu nr. top. 3728, în CF 8708 C, reprezentând imobil casă și teren situat în C-N,-, a fost perfectat cu respectarea dispozițiilor dreptului comun în materie (art. 813-840. civ.), precum și a celor cuprins în Decretul nr. 478/1954, lege specială sub imperiul căreia a fost făcută donația.
Problema care a fost ridicată în speță, este legată de existența, respectiv inexistența avizului organului competent, stipulat ca și condiție ad validitatem a unui act de donație, prin art. 4 din Decretul nr. 478/1954.
Potrivit textului normativ evocat mai sus, dacă obiectul donație îl reprezintă o construcție situată într-un oraș sau într-o comună, centru industrial, se va cere avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
Or, acest organism al administrației centrale de stat a fost desființat prin Decretul nr. 63/1954, sarcinile, atribuțiile și unitățile tutelare fiind distribuite de către Consiliul de Miniștri altor organe centrale ale administrației de stat.
În cauză, acceptarea donației încheiată în formă autentică la data de 27 noiembrie 1961, fost avizată favorabil de către comitetul executiv al Sfatului Popular Regional al orașului C, potrivit celor reținute în fapt prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate. Acest aviz este unul valabil în sensul legii, pentru că a fost dat în condițiile în care Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale era desființat și prin dispozițiile de principiu ale legislației ulterioare desființării acestui minister apare evident scopul urmărit de legiuitor, acela al descentralizării activității de administrare a fondului locativ, și de gestionare a dezvoltării economice locale ( nr. 273/1957). Gospodărirea comunală și dezvoltarea industriei locale au devenit astfel activități specifice organelor locale ale puterii de stat, așa încât sarcina avizării donațiilor a fost preluată de către organele menționate în art. 1 din nr. 273/1957, respectiv de către comitetele executive ale sfaturilor populare.
În concluzie, se poate reține că donația imobilului care face obiectul dreptului litigios a fost avizată, în sensul dispozițiilor art. 4 din Decretul nr. 478/1954, de către entitatea care a preluat, în plan local, atribuțiile Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, actul juridic fiind sub acest aspect legal încheiat.
Curtea consideră că nu poate fi reținut, ca valabil, nici motivul de nulitate absolută invocat de către instanțele de fond în susținerea soluției pronunțate, motiv întemeiat pe dispozițiile Decretului nr. 31/1954.
, conținutul capacității de folosință a persoanei juridice este determinat și de principiul specialității, consacrat legislativ prin art. 9 din Legea nr. 21/1924 și generalizat apoi prin art. 34 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954. În virtutea acestui principiu, persoana juridică are capacitatea de a încheia doar acele acte juridice determinate de scopul pentru care a fost înființată, astfel cum este el stabilit prin lege ori prin actul de constituire, respectiv prin Statut, după caz.
Încheierea unui act juridic cu încălcarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice este sancționată cu nulitate absolută, o nulitate expresă și nu virtuală, potrivit art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954.
Din această perspectivă, în speță trebuie apreciat dacă reclamanta își putea asuma obligația de a statului bunul imobil în litigiu, fără să încalce prin încheierea acestui act juridic principiul specialității capacității sale de folosință.
Potrivit Regulamentului pentru administrarea averilor bisericești din Română, aprobat prin Decizia Ministerului Cultelor, dată cu nr. 32-234 din 29 septembrie 1950, averea bisericească cuprinde: bunuri sacre - cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate cultului divi - și bunuri comune - cele afectate întreținerii bisericilor, a slujitorilor ei, operelor culturale și de caritate și îndeplinirii celorlalte scopuri ale Bisericii, intrând în această categorie inclusiv drepturile patrimoniale (art. 2).
Prin art. 55 din Regulament este prohibită înstrăinarea de bunuri bisericești sacre sau de bunuri imobile cu caracter comun, pe cale de "donațiuni", posibile numai în mod excepțional și numai în favoarea unor biserici sau instituții bisericești.
Acceptând că imobilul în litigiu aparține categoriei bunurilor comune, determinate prin art. 2 alin. 4 din Regulament, curtea consideră că este excesiv a aprecia că actul de donație autentificat sub nr. 93/1963 de către Notariatul de Stat Regional C s-a făcut cu încălcarea principiului specialității persoanei juridice donatoare, atâta timp cât înstrăinarea de bunuri prin donații nu este cu desăvârșire interzisă bisericii, dimpotrivă, ea este reglementată prin actul normativ evocat mai sus.
În raport cu normele menționate, apare evident că donația făcută în favoarea statului încalcă dispozițiile Regulamentului, însă aceasta nu este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute a actului de donație, ci doar responsabilitatea celui care a avizat-o, în condițiile cap. VI din același Regulament.
Legalitatea contractului de donație în litigiu are a se aprecia din perspectiva legilor în vigoare la momentul încheierii lui, respectiv a Codului civil, care reprezintă dreptul comun și a Decretului nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului, care reprezintă legea specială, or, dispozițiile imperative ale acestor legi au fost respectate.
Potrivit prevederile art. 2 alin. 1 din nr.OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice, din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
În raport cu acest text normativ, se poate concluziona în sensul că imobilul care face obiectul dreptului litigios a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, însă cu titlu, în baza unui contract de donație încheiat în formă autentică, în condițiile și pe temeiul Decretului nr. 478/1954, privind donațiile făcute statului.
De altfel, în același sens se statuează prin decizia nr. 307/24.05.2004, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, stipulându-se textual: "imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea iei Ortodoxe Române a, și Clujului la momentul deposedării abuzive -" și "imobilul respectiv a trecut cu titlu în proprietatea statului".
Prin urmare, chiar dacă se păstrează contractul de donație în baza căruia imobilul a trecut în proprietate de stat, interesul reclamantei în exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către Statul Român cu unul dintre chiriașii imobilului, nu poate fi contestat.
Prin cererea de retrocedare formulată în baza nr.OUG 94/2000, reclamanta a solicitat restituirea întregului imobil, astfel cum a fost acesta preluat de către stat și cu privire la întregul imobil se stipulează prin decizia nr. 307/2004, că preluarea a fost una cu titlu, însă abuzivă, în sensul prevederilor art. 2 din nr.OUG 94/2000.
Comisia specială de retrocedare a soluționat parțial cererea reclamantei de retrocedare a bunului, hotărând restituirea în natură a tuturor acelor apartamente aflate în administrarea Consiliului Local al municipiului C-N, împreună cu terenul aferent (apartamentele identificate cu nr. administrativ 1, 2, 3, 4, 6, 8, 10, 11, 12) fără a se pronunța cu privire la măsurile reparatorii aferente apartamentului nr. 9 în litigiu, înstrăinat chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995.
Urmare a rămânerii definitive a deciziei nr. 307/2004, prin neatacarea ei la instanța de contencios administrativ, a fost încheiat, la data de 22.05.2005, un protocol de predare-primire a tuturor apartamentelor retrocedate fostului proprietar, situate în municipiul C-N,- (fostă - -), semnat de către reprezentanții Consiliului Local al municipiului C-N și reprezentanții Ortodoxe Române a, și Clujului.
Apare evident așadar interesul pe care reclamanta îl are de a obține constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare care a fost încheiat pentru apartamentul nr. 9, în litigiu, pentru a obține în final restituirea în natură a acestuia.
Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 94/2000, aprobate cu modificări și completări prin nr.HG 1094/2005, reglementează două ipoteze de definitivare a procedurii administrative de retrocedare, stabilind în art. 6 că, în cazul în care instanța dispune desființarea contractului de vânzare-cumpărare, comisia specială de retrocedare va putea, în măsura în care se verifică condițiile ordonanței, să pronunțe retrocedarea imobilului solicitat. Prin urmare, comisia specială de retrocedare este entitatea abilitată să se pronunțe asupra temeiniciei cererii de retrocedare, printr-o hotărâre susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar la instanța de contencios administrativ, iar instanța civilă, în limitele învestirii sale prin actuala cerere de chemare în judecată este competentă să se pronunțe asupra cererii de constatare a nulității actului de înstrăinare subsecvent, în raport cu dispozițiile imperative ale legilor în vigoare la data încheierii lui.
Așa cum în mod temeinic au statuat instanțele de fond, printr-o amplă motivare, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31.03.1998, între Statul Român prin mandatarul său și pârâtul, contract înregistrat sub nr. 36187/1998, este nul absolut pentru că încalcă dispoziții imperative ale Legii nr. 112/1995, referitoare la obiectul unui asemenea act juridic translativ de proprietate.
Cu toate că prin nr.OUG 184/2002, pentru modificarea și completarea nr.OUG 94/2000 s-a stipulat că la soluționarea cauzelor având ca obiect anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor revendicate instanțele judecătorești vor avea în vedere dispozițiile art. 46 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 10/2001, iar nr.OUG 814/2002 a fost aprobată prin Legea nr. 48/2004, ulterior, aceste dispoziții au fost expres abrogate, prin art. VI din Titlul II al Legii nr. 247/2005.
În forma actuală, nr.OUG 184/2002 nu conține nici o trimitere la prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, valabilitatea actelor juridice de înstrăinare fiind condiționată de respectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995.
Or, Legea nr. 112/1995 a reglementat situația juridică a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului, ea neavând ca obiect principal determinarea cadrului legal pentru vânzarea unor astfel de imobile către chiriași. Vânzarea a fost abordată în cuprinsul cap. III, cu un caracter accesoriu reglementării principale, acela al acordării unor măsuri reparatorii foștilor proprietari, persoane fizice. Toate prevederile acestui act normativ, inclusiv acelea care permit vânzarea lor către chiriași (art. 9), conduc spre concluzia că a fost vizată de legiuitor exclusiv situația imobilelor care au avut destinația de locuințe și au constituit proprietatea unor persoane fizice, iar nu juridice.
De altfel, în art. 25 din Legea nr. 112/1995 se stipulează că prin legi speciale urmează a se determina situația juridică a altor imobile decât cele care fac obiectul reglementării acestei legi, indiferent de destinația lor inițială, inclusiv a celor demolate pentru cauză de utilitate publică.
În concluzie, este întemeiată cererea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, astfel cum în mod temeinic au apreciat instanțele de fond, atâta timp cât prin vânzarea realizată au fost nesocotite dispozițiile imperative ale Legii nr. 112/1995, referitoare la obiectul de reglementare al acestui act normativ reparator, înstrăinându-se un apartament al unui imobil care a aparținut unei persoane juridice, iar nu fizice, respectiv unui cult religios. În mod evident, obiectul contractului are un caracter ilicit, sancționat cu nulitatea absolută prin art. 948 pct. 3 raportat la art. 962 și următoarele civ.
Cu referire la buna-credință a chiriașului cumpărător, apreciată la data încheierii actului juridic cu titlu oneros, translativ de proprietate, și care, în opinia pârâților, este de natură să valideze acest contract, în baza principiului ocrotirii bunei-credințe și a principiului aparenței în drept, curtea consideră, asemeni instanțelor de fond, că sub acest aspect buna-credință rămâne fără relevanță, ea fiind exclusă în prezența fraudei la lege, a eludării acelor prevederi imperative ale Legii nr. 112/1995 care determină categoria de imobile ce pot fi înstrăinate în baza acestui act normativ.
Din perspectiva bunei-credințe a cumpărătorului, invocată în apărare de către pârâți, curtea constată că nici dispozițiile art. 45 ale Legii nr. 10/2001, republicată, nu sunt favorabile acestora, în alin. 4 al normei legiuitorul stipulând că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. Or, în speță, așa după cum s-a menționat mai sus, imobilul a fost preluat de către Statul Român în baza unui contract de donație valabil încheiat, prin urmare a fost preluat "cu titlu valabil", în sensul legii, contractul de vânzare-cumpărare subsecvent fiind lovit de nulitate absolută, atâta timp cât a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995, referitoare la obiectul reglementării acestui act normativ.
Pentru cele ce preced, invocând și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 pr.civ. curtea urmează să admită în parte recursurile pârâților, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii având ca obiect constatarea nulității titlului de preluare a imobilului de către Statul Român, respectiv a contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27.11.1961 de către Notariatul de Stat Regional
II. Cu privire la recursul declarat în cauză de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului, curtea constată că acesta este nefondat.
Observă curtea faptul că la data de 23 mai 2007 fost înregistrat în dosarul Tribunalului Cluj un înscris denumit "Motive de apel", prin care reclamanta apelantă solicită admiterea acțiunii precizate în întregime, motivând în esență prin aceea că prima instanță a răsturnat sarcina probei în proces, punând reclamanta în situația de a proba inexistența unui aviz al Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, și, mai mult decât atât, a apreciat în mod greșit în sensul că reclamanta nu are un interes deplin de a solicita nulitatea absolută a contractului de donație în întregime și nu doar parțial ( 17-18 dosar). Totodată, reclamanta a depus la dosarul cauzei și înscrisul denumit "Întâmpinare", prin care își exprimă poziția procesuală în raport cu apelurile declarate de către celelalte părți în proces.
Contrar susținerilor reclamantei recurente, instanța de apel a reținut înregistrarea celor două înscrisuri, prin încheierea ședinței publice din 25.05.2007 ( 26 dosar) și, mai mult decât atât, răspunde tuturor motivelor de apel formulate, precum și apărărilor susținute, în considerentele deciziei civile nr. 488/A/25.09.2007.
Nu se verifică, prin urmare, cazul de nelegalitate reglementat în art. 304 pct. 7.pr.civ. și nici acela care face obiectul reglementării prin art. 304 pct. 5.pr.civ. în condițiile în care recurenta nu a invocat și nu a probat vătămarea suportată prin pretinsa omisiune a instanței de apel dea reține depunerea întâmpinării.
În raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. căruia îi pot fi circumscrise celelalte motive de fapt ale declarației de recurs, curtea apreciază că hotărârea instanței de apel este legală, răspunzându-se mai sus aspectelor referitoare la nulitatea contractului de donație întemeiată pe lipsa avizului Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
În privința cererii recurentei de a fi constatată nulitatea totală a contractului de donație, față de rezolvarea dată recursurilor exercitate de pârâții în cauză, aceasta rămâne fără obiect, însă, de principiu, curtea subliniază că, așa cum în mod temeinic au statuat instanțele de fond, interesul reclamantei în a pretinde nulitatea actului juridic de donație are a se aprecia în limitele folosului material obținut prin desființarea acestuia, ori ele se circumscriu restituirii apartamentului nr. 9 din imobilul situat în C-N,-; nulitatea care ar opera în speță este una parțială, iar nu totală.
A invocat reclamanta recurentă și excepția autorității de lucru judecat, în raport cu decizia civilă nr. 277/R/30.01.2008 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-.
Apreciind asupra acestei excepții, observă curtea faptul că prin hotărârea judecătorească evocată mai sus a fost respins recursul pârâtului, a fost menținută decizia tribunalului, conferindu-se prin aceasta caracter irevocabil sentinței civile nr. 1593/23.02.2007 a Judecătoriei Cluj -N, care a statuat cu privire la nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 9180/1961 de către Notariatul de Stat Regional C, având va obiect același imobil situat în C-N,-, evidențiat în CF 8708 C, cu nr. top. 3728.
Cauza de nulitate de care s-a prevalat Ortodoxă Română a, și Clujului în exercitarea acțiunii civile soluționat irevocabil prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, coincide cu aceea a prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv încălcarea prevederile art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 478/1954 privind avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, necesar la momentul autentificării donației, precum și lipsa unei împuterniciri valabile pentru delegații ambelor persoane juridice, împrejurări de natură să afecteze consimțământul valabil al donatorului. Suplimentar, în prezentul dosar, a fost verificată legalitatea contractului de donație și prin raportare la dispozițiile Decretului nr. 31/1954.
Reținând așadar că există identitate de obiect și, parțial, de cauză în cele două cereri de chemare în judecată succesive, curtea constată că nu se verifică identitatea de părți, impusă ca și condiție cumulativă prin art. 1201. civ. Astfel, dacă în ambele pricini reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului C-N, ca succesor în drepturi al donatarului, identitatea subdobânditorilor cu titlu particular este diferită, alții fiind pârâții cumpărători introduși în primul proces. Prin urmare, legalitatea contractului de donație și subsecvent a contractului de vânzare-cumpărare a fost verificată în cele două pricini în contradictoriu cu pârâți diferiți, astfel că nu ar putea fi opusă pârâtului hotărârea judecătorească prin care instanțele au statuat cu privire la valabilitate contractului de donație.
Problema poate fi circumscrisă existenței sau inexistenței autorității de lucru judecat în raport cu terții dobânditori cu titlu particular de la cel care a participat nemijlocit în procesul anterior, în speță Consiliul Local al municipiului C- Or, literatura juridică de specialitate și practica judiciară susțin soluția conform căreia pârâtului din cea de-a doua cauză, chiar aflat în legătură de solidaritate sau indivizibilitate cu primul, nu i se va putea opune excepția lucrului judecat, întrucât nu a participat efectiv la prima judecată și nu a fost în măsură să își facă apărarea.
Acestea sunt considerentele pentru care curtea apreciază a fi neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat și în baza dispozițiilor art. 1201, raportat la art. 166.pr.civ. o va respinge.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1.pr.civ. curtea va respinge acest recurs ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 316, raportat la art. 274 alin. 1.pr.civ. și art. 276.pr.civ. reclamanta, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată să plătească pârâtului 300 RON cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele, stabilite în raport cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, în parte, recursurile pârâților și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N declarate în contra decizia civilă nr. 488/25 septembrie 2007 Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte apelurile acelorași pârâți împotriva sentinței civile nr. 757 din 30.01.2007 a Judecătoriei Cluj -N, dată în dosar nr. 5923/2006, pe care o schimbă în parte.
Judecând, respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității actului de donație autentificat sub nr. 9180 din 27 noiembrie 1961 de Notariatul de Stat Regional
toate celelalte dispoziții ale sentinței mai sus evocate.
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamantă.
Respinge ca nefondat recursul reclamantei ORTODOXĂ ROMÂNĂ A, ȘI.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.
3 ex.
jud.apel: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
