Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 728/
Ședința publică din 09.12.2008
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 139 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, în acțiunea civilă în constatare.
La apelul nominal, au răspuns: recurentul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și intimatul-pârât, personal și asistat de avocat.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; prin încheierea de ședință din 20.11.2008 a fost soluționată cererea de reexaminare formulată în cauză de recurentul -reclamant.
Curtea, având în vedere încheierea de ședință din 20.11.2008, constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată corespunzător la termenul din 16.09.2008 cu taxa fixă de 5 lei.
Recurentul-reclamant, prin apărător, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Intimatul-pârât, prin apărător, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., arată faptul că prezentul recurs a fost formulat împotriva încheierii de ședință din 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, încheiere prin care, în raport de obiectul cauzei, s-a stabilit calea de atac ca fiind recursul.
Instanța de apel a aplicat în mod greșit legea în raport de cererea formulată de reclamant în sensul că acesta a sesizat instanța pentru soluționarea unei acțiuni pe calea dreptului comun în constatare întemeiată pe disp.art. 111 Cod procedură civilă, neevaluabilă în bani și potrivit art. 2 pct. 2 pr.civ. tribunalele judecă, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță. Scopul principal al acțiunii, fiind acela de a constata vânzarea-cumpărarea intervenită între părți asupra imobilului, neavând caracter evaluabil în bani lucru care nu se poate spune despre cererea reconvențională formulată de pârât.
Solicită a se avea în vedere decizia civilă nr. 212/R din 2.04.2008 a Curții de APEL GALAȚI ( filele 14-15-16) care s-a pronunțat pe o situație similară precum și faptul că ei doresc să se constate o situație de fapt.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu o precizare în sensul că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în luna iunie nu le poate fi aplicată întrucât ei au promovat recursul în luna mai, anterior pronunțării deciziei.
Av., solicită respingerea recursului ca nefondat, încheierea de ședință din 07.05.2008 fiind dată cu respectarea și aplicarea corectă a legii.
Pentru a categorisi corect acțiunea calificată drept recurs prin încheierea din 07.05.2008, trebuie avute în vedere textele de lege aplicabile, conținutul acțiunii introductive la instanța de fond, precum și scopul acesteia. Astfel, textul art. 2821Cod procedură civilă este aplicabil în speță în raport de obiectul material al acțiunii care îl constituia imobilul din B,-, a cărui dobândire se urmărea și care avea valoarea deja declarată în promisiunea de vânzare-cumpărare precum și art. 31din Legea nr. 146/1997 întrucât prin hotărârea judecătorească se consfințește un transfer de proprietate cu valoare indiscutabil patrimonială ceea ce justifică considerarea acțiunii ca având obiect evaluabil în bani.
Corect instanța de apel a constatat faptul că acțiunea are caracter patrimonial și având în vedere faptul că hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăila este irevocabilă în cauză este vorba despre un recurs inadmisibil.
Depune concluzii scrise.
Av., în replică, arată că recursul vizează strict încheierea de ședință din 07.05.2008 prin care a fost calificată calea de atac precum și că se face o gravă confuzie între acțiunea în constatare și acțiunea în realizare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând să se constate perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între părți având ca obiect imobilul situat în B Bulevardul -, nr. 260 compus din teren în suprafață de 320 mp și casă de locuit cu două camere construită din paiantă și acoperită cu tablă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul o promisiune de vânzare-cumpărare a imobilului pentru prețul de 55.000 lei care urma să fie achitat la notar în momentul perfectării vânzării dar acest lucru nu s-a mai materializat.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la achitarea unei diferențe de preț de 20.000 lei față de prețul inițial stabilit prin convenție.
Prin sentința civilă nr. 2629 din 26.11.2007 a Judecătoriei Brăila acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată iar cererea reconvențională formulată de pârât a fost anulată ca insuficient timbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare concretizată într-un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 30.05.2006 prin care pârâtul se obliga să vândă reclamantului imobilul după obținerea titlului de proprietate pentru acel imobil.
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 55.000 lei ce urma să fie achitat la momentul perfectării actului.
Prin aceeași promisiune de vânzare, pârâtul s-a obligat să nu vândă altei persoane sau să facă altă promisiune de vânzare scrisă sau verbală ulterior datei de 30.05.2006, în caz contrar reclamantul urmând a fi îndreptățit să ceară daune materiale constând în dublul sumei plătite și cheltuieli de judecată.
S-a mai convenit ca în cazul pierderii procesului având ca obiect obținerea titlului de proprietate de către pârât, acesta să nu plătească nicio sumă de bani reclamantului.
Instanța de fond a apreciat, față de clauzele convenției că între părți nu s-a realizat decât o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare privind încheierea actului fără a se fi plătit prețul și predat bunul.
În aceste condiții, vânzarea practic nu a avut loc și, având în vedere existența clauzei de răzgândire precum și lipsa consimțământului pârâtului exprimat expres în ședința din data de 21.11.2007, instanța a reținut că nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare conform art. 1073 și 1077 Cod civil.
Cu privire la cererea reconvențională instanța de fond a reținut că pârâtul reclamant nu a achitat taxa de timbru aferentă pretențiilor formulate în cuantumul care i-a fost pus în vedere astfel încât a dispus anularea acesteia ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
La termenul din data de 07.05.2008 Tribunalul Brăila, având în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, a recalificat calea de atac promovată de pârât ca fiind recurs și nu apel cum greșit a fost intitulată de acesta.
Prin decizia civilă nr. 139 din 21.05.2008 recursul a fost respins ca nefondat, recurentul fiind obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Împotriva acestei hotărâri precum și a încheierii de ședință din data de 07.05.2008 a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență recurentul a susținut că încheierea de ședință prin care calea de atac a fost recalificată din apel în recurs și implicit decizia atacată au fost date cu aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă) fiind încălcate dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Astfel, recurentul a arătat că acțiunea dedusă judecății nu este o acțiune evaluabilă în bani în sensul textului legal mai sus invocat ci este o acțiune în constatare formulată în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, astfel încât hotărârea pronunțată în fond este supusă atât apelului cât și recursului.
A solicitat să se constate în aceste condiții că în mod nelegal Tribunalul a soluționat cauza ca instanță de recurs astfel încât se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării apelului.
Recursul este inadmisibil.
Susținerile recurentului în sensul că acțiunea dedusă judecății nu face parte din categoria cererilor la care se referă art. 2821Cod procedură civilă și, prin urmare, hotărârea pronunțată de instanța de fond este supusă atât apelului cât și recursului nu pot fi primite.
Reclamantul a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, finalitatea urmărită fiind aceea a dobândirii dreptului de proprietate asupra acestuia.
Este evident că acțiunea formulată de reclamant este o acțiune patrimonială întrucât dreptul subiectiv material care constituie fundamentul acțiunii și este totodată factorul configurator al acesteia, el impunând toate consecințele ce decurg de aici, respectiv calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac, etc. este el însuși un drept patrimonial.
În consecință, cum dreptul subiectiv ce se cere a fi recunoscut sau protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial litigiului însuși, este cert că acțiunea dedusă judecății, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, acțiune care, așa cum s-a arătat mai sus tinde la recunoașterea în persoana reclamantului a unui drept de proprietate asupra unui imobil, este o acțiune patrimonială. Prin urmare evaluarea obiectului acesteia este deopotrivă posibilă și necesară.
În aceste condiții, Curtea urmează a constata că, față de obiectul acțiunii deduse judecății, litigiul dintre cele două părți se încadrează în categoria celor la care face referire art. 2821Cod procedură civilă și, cum valoarea acestuia este sub un miliard de lei, hotărârea pronunțată în primă instanță nu este supusă apelului ci doar recursului.
Astfel, în mod corect Tribunalul a procedat la recalificarea căii de atac promovate de reclamant din apel în recurs și a judecat cauza în complet de trei judecători, decizia pronunțată fiind irevocabilă.
Față de aceste împrejurări, recursul formulat de reclamant împotriva acestei decizii apare ca fiind inadmisibil, art. 299 Cod procedură civilă stabilind categoriile de hotărâri care pot fi atacate pe calea de atac a recursului.
În consecință, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 139 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 09 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.și tehnored.motivare /07.01.2009
Tehnored.hotărâre
2 exp./08.01.2009
Fond: Judecătoria Brăila - judecător
Apel: Tribunalul Brăila - judecători - --
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
