Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 760/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.760/R/2008 Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al municipiului C-, precum și recursul declarat de pârâta SC " " SRL împotriva deciziei civile nr. 469 din 21 septembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâtele SC SRL și SA, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3507 din 03 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 1235/2005 al Judecătoriei Cluj -, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamantă reconvențională, fiind admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul Consiliul Local Al Municipiului C-N în împotriva pârâtelor și, fiind admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, constatându-se, în consecință, că reclamanta reconventională, în baza autorizației nr. 17248 din 22.02.1968, a edificat, pe terenul înscris în nr. 6020 C cu nr. top. 5978 și 5979, construcția în suprafață de 434. atelier de tâmplărie cu 7 încăperi, descrisă în raportul de expertiză întocmit de expert R.
S-a constatat, de asemenea, că Municipiul C-N a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcțiilor în suprafață de 434. anterior identificate, dispunându-se rectificarea nr. 6020 C, în sensul înscrierii construcțiilor în favoarea Municipiului C-N și în administrarea operativă a Consiliului Local al municipiului C-
S-a mai constatat că imobilul construcție (atelier de producție cu 13 încăperi în suprafață de 165,35.), descris potrivit Contractului de închiriere nr. 62/ 16.05.1995 și imobilul teren cu nr. topo 5978 și nr. topo 5979, înscris în nr. 6020 C și situat administrativ în Cluj-N,-, sunt proprietate a municipiului Cluj N, în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-N și că a încetat Contractul de închiriere nr. 632/16.05.1995 încheiat între Consiliul local al municipiului C-N și
Cheltuielile de judecată au fost compensate în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanta reconvențională este continuatoarea juridică a fostului, drept pentru care s-a constatat că are calitate procesuală activă în cauză.
Astfel, potrivit art. 111.pr.civ. s-a constatat că reclamanta reconventională a edificat în baza autorizației nr. 17248/63/22.02.1968, pe terenul înscris în 6020 C, cu nr. topo 5978 și 5979, construcția în suprafață de 434. atelier de tâmplărie cu 7 încăperi, descrisă în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert R. Fiind de bună credință, câtă vreme a edificat construcția cu acordul proprietarului terenului.
Prima instanță a constatat dobândirea de către reclamantul Consiliul local C-N a dreptului de proprietate prin accesiune asupra acestor construcții, anterior identificate, și nu ca urmare cererii de intervenție formulată de către SC SRL.
Fiind întrunite condițiile art. 974.Civ. în persoana intervenientului (debitor inactiv, interes serios și legitim, creanță certă, lichidă și exigibilă), s-a dispus dezdăunarea, potrivit art. 494.civ. a de bună credință.
Astfel, au fost respinse petitele din cererea reconvențională formulată de către, prin care s-a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcției edificate, intabularea acestui drept în cartea funciară și înscrierea unui drept de superficie pe durata existenței construcției.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 7/1996, s-a dispus rectificarea 6020 C, în sensul înscrierii construcției - atelier de tâmplărie cu 7 încăperi în favoarea Municipiului C-N și în administrarea operativă a Consiliului local al municipiului C-
În ce privește imobilul construcție - atelier de producție cu 13 încăperi în suprafață de 165,35. descris potrivit contractului de închiriere nr. 632 din 16.05.1995 și imobilul teren cu nr. top 5978 și nr. top 5979 înscris în 6020 C, situat administrativ în C-N,-, s-a constatat, potrivit art. 111.pr.civ. că sunt proprietatea Municipiului C-N și în administrarea Consiliului local al municipiului C-
Potrivit art. 111.pr.civ. s-a constatat că a încetat contractul de închiriere menționat prin ajungerea la termen, iar, față de împrejurarea că, prin procesul-verbal de predare primire din 25.02.2005, spațiul situat în- a fost predat către reclamant, nu s-a mai justificat evacuarea, constatându-se că cererea a rămas fără obiect.
Având în vedere faptul că obiectul contractului de închiriere nr. 138 din 01.03.2004 l-a constituit parte din imobilul edificat de SC SA și nu imobilul obiect al contractului de închiriere nr. 632 din 16.05.1995, au fost respinse pretențiile reclamantului, de 284.400.000 lei, iar, potrivit art. 276.pr.civ. au fost compensate în întregime cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr.469/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, fost admis în parte apelul declarat de reclamanta reconvențională împotriva sentinței civile nr. 3507 din 03 mai 2006, ce a fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale formulate de, admiterii în parte a acțiunii principale formulate de reclamantul Consiliul Local Al Municipiului C-N și respingerii cererii de intervenție în interes propriu exercitată de către intervenienta
S-a constatat că apelanta reclamantă reconvențională a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate în baza autorizației de construire nr.-, pe terenul înscris în nr. 6020 Cluj-N cu nr. top. 5978, 5979, atelier de tâmplărie cu 7 încăperi, cu structură cadre din beton, zidărie de umplutură din cărămidă pe fundații din beton, acoperiș din elemente prefabricate din tip cheson, apoi peste acesta forme metalice și învelitoare din plăci ondulate din azbociment, cu suprafața construită de 434 mp. situată în mun. C-N,-.
S-a dispus intabularea dreptului de superficie în favoarea apelantei reclamante reconvenționale pe durata existenței construcției în cartea funciară menționată, constând în dreptul de proprietate asupra construcției descrise și în dreptul de folosință cu privire la terenul necesar folosinței normale a construcției, fiind respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului reclamant la recunoașterea dreptului de proprietate.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Intimatul reclamant Consiliul Local Al Municipiului C-N și intimata intervenientă au fost obligați în solidar să plătească în favoarea apelantei cheltuieli de judecată parțiale la fond în sumă de 775,90 lei și în apel d e 58,40 lei.
A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamantul Consiliul local al Municipiului C-
S-a dispus darea în debit a apelantei cu suma de 6011,20 lei, reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorată pentru fondul cauzei.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reținut că, potrivit clauzelor contractului de închiriere nr. 632 din 16.06.1995, Consiliul local al municipiului C-N, în calitate de locator, a închiriat apelantei A, în calitate de locatară, un număr total de 13 încăperi în suprafață de 165,35. din imobilul situat în C-N-, având destinația atelier de producție. Art. 3 din contract prevede că termenul închirierii a fost de 5 ani, cu începere de la 28.11.1994 și până la 28.11.1999.
Conform clauzelor contractului de închiriere nr. 764 din 01.11.1973, în calitate de locator, a închiriat în favoarea C, antecesoarea în drepturi a apelantei, în calitate de locatară, un număr total de 5 încăperi în suprafață de 166,49. situate la aceeași adresă, folosite pentru activitate a de producție.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. R, rezultat că parcelele de teren pe care sunt realizate construcțiile din mun. C-N,-, inclusiv construcția din litigiu, au nr.top 5978 și nr.top 5979 și se regăsesc în CF 6020 C sub.
Atelierul de tâmplărie ce formează obiectul prezentului litigiu este compus din 7 încăperi, cu structură cadre din beton, zidărie de umplutură din cărămidă pe fundații din beton, acoperiș din elemente prefabricate din tip cheson, apoi peste acesta forme metalice și învelitoare din plăci ondulate din azbociment, cu suprafața construită de 434 mp, situată în mun. C-N,-.
Apelanta SA executat construcția descrisă în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.17248 din 22.01.1968, eliberată de Consiliul Popular al orașului Expertul a făcut trimitere în cuprinsul raportului întocmit și ulterior al răspunsului la obiecțiuni la numărul autorizației de construire, arătând că, pe planul de situație anexat autorizației nr.17248 din 22.02.1968, este aplicată eronat ștampila dreptunghiulară cu mențiunea autorizării sub nr. 158 din 13.02.1968.
În ceea ce privește obiectul contractelor succesive de închiriere, s-a constatat că spațiile închiriate de apelanta SC SA prin contractul nr.632/1995 sunt altele decât construcția din litigiu edificată în baza autorizației examinate și că spațiul care formează obiectul contractului de închiriere nr.138/01.03.2004, încheiat între apelantă și intimata SC SRL are ca obiect cele 7 încăperi edificate, așa cum sunt descrise în cuprinsul raportul de expertiză.
Prin procesul verbal de predare-primire încheiat la 25.02.2005 între Consiliul Local al municipiului C-N și SC SA, s- constatat existențe celor 7 încăperi, dar s-a precizat faptul că, până la data efectuării constatărilor, apelanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestora.
Prima instanță a reținut corect buna credință, în speță, a antecesoarei în drepturi a apelantei și acordul proprietarului terenului la momentul eliberării autorizației de construire. Apelanta susținut corect că, prin disp. art. 492 civil, legiuitorul instituit o prezumție de proprietate asupra construcției în favoarea proprietarului terenului. Această prezumție este, însă, una simplă, care poate fi răsturnată prin dovada contrară, mai exact, prin dovada împrejurării că cel care edificat construcția avea acordul proprietarului terenului și, totodată, a fost de bună credință.
Tribunalul a apreciat, raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, că se impune recunoașterea dreptului de superficie în favoarea apelantei A asupra celor 7 încăperi având destinația de atelier tâmplărie.
Apelanta reclamantă reconvențională Aai nvestit instanța cu judecarea unei cereri reconvenționale având mai multe capete de cerere. Al doilea capăt de cerere are ca obiect obligarea intimatei reclamante Consiliul local al municipiului C-N la recunoașterea dreptului de proprietate al apelantei asupra construcției compuse din 7 încăperi. Din probele administrate în cauză, rezultă, însă, că apelanta deține posesia asupra acestei construcții, neavând calitatea de proprietar neposesor,situație în care nu sunt întrunite cerințele formulării unei acțiuni în revendicare. În consecință, cererea având obiectul anterior examinat a fost respinsă.
Referitor la cererea de interventie formulată de, apelanta a susținut inadmisibilitatea acesteia. Se constată, însă, că existenta contractului de asociere încheiat între intimatul Consiliul local al municipiului C-N și societatea menționată îi conferă acesteia din urmă calitatea de a formula petitele din cuprinsul cererii de intervenție. Criticile formulate în acest sens apar astfel ca nefondate.
Cererea de aderare la apel formulată de reclamantul Consiliul local al municipiului C-N fost respinsă ca nefondată, întrucât, din răspunsul comunicat la solicitarea instanței, mai exact scriptul intitulat "Situația plăților perioada 1999-2005", plăți efectuate de către A, rezultă că a fost achitată chiria pentru perioada 30.08.1999-06.09.2004.
Situația de plăți examinată dovedește netemeinicia susținerilor apelantului reclamant Consiliul local al municipiului C-N, în condițiile în care spațiile închiriate nu au fost ocupate abuziv în perioada de referință indicată.
În lumina considerentelor expuse și în temeiul art. 296.pr.civ. tribunalul a admis în parte apelul declarat de reclamanta reconvențională împotriva sentinței civile nr. 3507 din 03 mai 2006, pronunțată în dosarul nr.1235/2005 al Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbată în parte în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale formulate de, admiterii în parte a acțiunii principale formulate de reclamantul Consiliul Local Al Municipiului C-N și respingerii cererii de intervenție în interes propriu exercitată de către intervenienta
În baza dispozițiilor art. 492.civ. s-a constatat că apelanta reclamantă reconvențională a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate în baza Autorizației de construire nr. -, pe terenul înscris în nr. 6020 C-N cu nr. top. 5978, 5979, atelier de tâmplărie cu 7 încăperi, cu structură cadre din beton, zidărie de umplutură din cărămidă pe fundații din beton, acoperiș din elemente prefabricate din tip cheson, apoi peste acesta forme metalice și învelitoare din plăci ondulate din azbociment, cu suprafața construită de 434 mp. situată în mun. C-N,-.
Potrivit art. 22 din legea nr. 7/1996, republicată, s-a dispus intabularea dreptului de superficie în favoarea apelantei reclamante reconvenționale pe durata existenței construcției în cartea funciară menționată, constând în dreptul de proprietate asupra construcției descrise și în dreptul de folosință cu privire la terenul necesar folosinței normale a construcției.
Pentru motivele expuse a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului reclamant la recunoașterea dreptului de proprietate.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
În baza prevederilor art. 274.pr.civ. instanța a obligat în solidar intimatul reclamant Consiliul Local Al Municipiului C-N și intimata intervenientă, a căror culpă procesuală este dovedită, să plătească în favoarea apelantei cheltuieli de judecată parțiale la fond în sumă de 775,90 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorar expert, raportat la pretențiile admise și în apel d e 58,40 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. Tribunalul a respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de reclamantul Consiliul Local Al Municipiului C-
Potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus darea în debit a apelantei cu suma de 6011,20 lei, reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorată pentru fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamantul Consiliul Local al municipiului C-N și intervenienta principală C, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii apelului pârâtei și admiterii aderării la apel formulată de reclamantă.
În motivarea recursului lor, recurenții învederează că greșit a reținut instanța de apel că pârâta reclamantă reconvențională a dobândit un drept de proprietate asupra construcției edificată în baza autorizației de construire nr.17248/ 22/2/02/1968 și s-a dispus intabularea dreptului de superficie în favoarea acesteia în Cf 6020 C asupra parcelelor cu nr. top 5878 și 5979 pe durata existenței construcției, câtă vreme nu există vreun act care să probeze că pârâtei i-ar fi fost atribuit terenul printr-un act valabil emis de proprietarul acestei, respectiv consiliul local, în vederea eliberării autorizației de construire. În plus, din examinarea planurilor aferente autorizației, rezultă că aceasta se referă la o extindere a clădirilor existente și nu la o construcție nouă. Din simpla examinare a materialelor și a structurii construcției, rezultă că aceasta este una nouă și nu una executată în baza unei autorizații din anul 1968. De altfel, nu există un act de luare în folosință ce garantează și certifică identitatea dintre soluția autorizată și construcția înscrisă în cartea funciară.
Greșit a reținut instanța de apel că pârâta nu ocupă abuziv spațiul închiriat în baza contractului nr. 632/1995, deoarece, din situația de plăți depusă la dosar, nu reiese că sumele achitate de pârâtă sunt cu titlu de chirie sau de taxă abuzivă. Mai mult, pârâta înregistrează debite la plata chiriei în cuantum de 4924,74 lei și folosește spațiul în litigiu și în prezent în mod abuziv, refuzând predarea sa, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat în data de 25.02.2005.
Greșit a obligat instanța de apel pârâtul în solidar cu intervenientul principal la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care pârâtul nu a fost în culpă procesuală.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul lor în drept, curtea apreciază că acestea nu sunt fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, starea de fapt stabilită de instanța de apel este că, pe terenul de pe- din mun. C N, există două construcții cu regimuri juridice diferite, respectiv, una obiect al unor contracte succesive de închiriere încheiate între reclamantă și antecesoarea pârâtei și alta, atelier de tâmplărie compus din 7 încăperi, cu structură cadre din beton, zidărie de umplutură din cărămidă pe fundații din beton, acoperiș din elemente prefabricate din tip cheson, apoi peste acesta forme metalice și învelitoare din plăci ondulate din azbociment, cu suprafața construită de 434 mp, edificată de antecesoarea pârâtei SC SA C în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.17248 din 22.01.1968, eliberată de Consiliul Popular al orașului C, care nu a fost nicicând închiriată, fiind folosită de pârâtă de la data edificării.
Iată, deci, că pârâta folosește construcția asupra căreia a solicitat constatarea dreptului de proprietate de la momentul construirii, fără a plăti vreun echivalent în schimb, construcția fiind ridicată chiar în baza unei autorizații de construire eliberată de reclamant.
Apărările intervenientei în sensul că această autorizație de construire nu este valabilă sunt nerelevante, câtă vreme, pe de o parte, ea nu a fost atacată, pe de altă parte, emanând chiar de la reclamant, semnifică acceptul său la ridicarea unei construcții și, mai mult decât atât, constituirea unui drept de folosință asupra terenului, întrucât eliberarea autorizației pe numele antecesoarei reclamantei înseamnă recunoașterea unui drept asupra terenului de natură să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției, adică a unui drept de folosință care, așa cum corect a reținut instanța de apel, împreună cu dreptul de proprietate asupra construcției formează dreptul real complex de superficie. Tocmai de aceea nu prezintă relevanță nici lipsa procesului verbal de predare în folosință.
În plus, recunoașterea acestui drept rezultă și din împrejurarea că reclamantul nu a încheiat contract de închiriere asupra acestei construcții și nu a pretins despăgubiri pentru folosința ei.
Apărările apelanților în sensul că actuala construcție nu este identică cu cea edificată în anul 1968 nu sunt susținute de probele de la dosar și reprezintă oricum, o cerere de reevaluare a stării de fapt, inadmisibilă în recurs raportat la dispozițiile art. 304.pr.civ.
Așadar, instanța de apel a stabilit corect dreptul de superficie al pârâtei asupra construcției edificată de aceasta și terenului aferent.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata taxei pentru ocuparea abuzivă a spațiului ce i-a fost închiriat, aceasta este nefondată, întrucât, în cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că suma de 284 mil. lei vechi reprezintă taxă pentru ocuparea abuzivă a spațiului, calculată la data de 23.12.2004, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 24.12.2004. Ulterior, inclusiv în recurs, reclamantul a recunoscut că, în realitate, contractul de închiriere a fost în ființă până la data de 2.12.2004, împrejurare confirmată și de facturile pe lunile octombrie-decembrie 2004, depuse la dosar în apel ((42), motiv pentru care a și reținut instanța de apel că pârâta nu datorează taxă de ocupare abuzivă a spațiului, deoarece, pe perioada solicitată, l-a ocupat în baza unui contract de închiriere.
În temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9.pr.civ. curtea, din considerentele arătate, va respinge recursurile ca nefondate.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 și 277 pr.civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în recurs sumă de 5950 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor de la 73, câte 2975,5 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- și cel declarat de intervenienta SC SRL C- împotriva deciziei civile nr.469 din 21 septembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr.6907 pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatei SC SA suma de 5950 lei, cheltuieli de judecată în recurs, câte 2975,5 lei fiecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/21.04.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
