Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 761/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.761/R/R/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții, precum și recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 668 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect grănițuire.
dezbaterilor și concluzile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1310 din 18 decembrie 2006 Judecătoriei D e j, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de reclamanții - și soția - împotriva pârâților -, Și, pentru grănițuire, închiderea porții de acces înspre proprietatea reclamanților, desființarea servituții de vedere, împiedicarea scurgerii apelor pluviale și retragerea cotețului pe linia de hotar dintre proprietățile părților.
S-au stabilit onorarii pentru expertize în sumă de 350 lei pentru expertul și 980,50 lei pentru expertul, achitate integral de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții sunt proprietari ai parcelei cu nr. top 1040/5/1/1/63, în suprafață de 250 mp, casă în roșu cu fundație din beton armat, constând din demisol cu garaj, 2 pivnițe, spălătorie, antreu, curte. Această casă, situată în D,-, a fost edificată în baza autorizației de construire nr.2 /380 din 20.01.1973, eliberată pe numele lui.
Reclamanții sunt proprietarii fondului învecinat, în suprafață de 250 mp, înscris în CF nr.80656 D, cu nr.top 1040/5/1/1/57, loc de casă situat în D,-, dobândit în anul 2004, prin cumpărare de la și. Acest imobil a fost transcris în CF nr. 7037 D și inițial a aparținut familiei.
În anul 2005, în baza autorizației de construire nr.90/18.04.2005, reclamanții au început edificarea unei case pe-, la un metru distanță de casa pârâților.
Din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu autorizația de construire nr.2/380 din 20.01.1973, rezultă că numitul a solicitat executarea unei case demisol și parter de tip duplex, amplasată cu mijlocul ei pe actuala mejdie dintre imobilele părților, situate în- și respectiv nr.8. A început execuția casei după anul 1973, după care a renunțat la executarea casei în sistem duplex și a construit numai fundația casei de pe-, iar apoi a vândut fundația astfel începută pârâților, împreună cu tot terenul de pe- și nr.8.
Pârâții au executat între anii 1974-1978, pe fundația începută de, o casă în roșu, aflată în prezent pe-. Casa a fost construită cu acoperișul în patru ape, așa cum este și în prezent.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 19.10.2004, autentificat sub nr. 1839/2004, reclamanții au cumpărat de la și locul de casă din-, pe care au început, în anul 2005, construcția unei case D+ P+ M, la distanță de un metru față de peretele casei pârâților.
Din raportul de expertiză și suplimentele efectuate de expertul, a rezultat că încă, din faza de construire, respectiv din anii 1974-1978, casa pârâților era prevăzută înspre terenul reclamanților cu 4 ferestre (2 la demisol și 2 la parter), ce au rol de aerisire, nefiind ferestre de vedere, fiind montate la baie, de alimente și la bucătăria de la parter.
În legătură cu picătura streșinii, din probele administrate în cauză, a rezultat că actuala casă a pârâților a fost construită între anii 1974-1978, are peretele din spate amplasat pe linia de mejdie dintre cele două proprietăți și streașină din lemn la 68 cm de zid, fiind prevăzută cu jgheaburi din tablă pentru colectarea apei și evacuarea prin burlane pe proprietate a pârâților, fără a afecta terenul sau casa reclamanților.
Casa reclamanților, amplasată la distanță de un metru de peretele din spate al casei pârâților, are streașină mai înaltă cu 2,31 decât cea a casei pârâților, cele două streașini aflându-se în același plan vertical. Prin urmare, este îndeplinită cerința prevăzută de art.615 civ.
Între casa pârâților și cotețul de porci, amplasate pe aceeași linie, există o ușă din scândură de brad cu deschidere înspre proprietatea pârâților, care este blocată.
În ceea ce privește linia de hotar dintre cele două proprietăți, expertul a concluzionat că linia de hotar dintre cele două imobile, este dată de picătura de la streașina casei, fiind încălcată, astfel, pe toată lungimea cu 0,80 ml.
Ambele proprietăți au lățimea de 12,40, iar linia de hotar este redată de aliniamentul A-
Prin decizia civilă nr.291/A/16.05.2007 a Tribunalului Cluj, a fost admis apelul declarat de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr.310/18.12.2006 a Judecătoriei D e j, ce a fost schimbată în parte, fiind admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții - și - împotriva pârâților -, și, stabilindu-se mejdia dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF nr.8065 D, nr.top 1040/5/1/1/57 și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr. 7037 D, nr. top 1040/5/1/1/63, pe linia marcată de punctele A-B-C, materializată în teren prin partea exterioară a pereților de la construcțiile pârâților, conform planșei 1 și 2 din expertiza întocmită de ing..
Au fost obligați pârâții să închidă poarta de acces spre proprietatea reclamanților, prin baterea în cuie a acesteia.
Au fost obligați aceiași pârâți să modifice streașina de la cotețul animalelor, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul lor, modificarea urmând a fi făcută prin înălțarea peretelui de pe mejdie cu 50 cm și executarea unui planșeu din beton, conform autorizației nr.34/1038/18.03.1980 și a proiectului nr.6329/1980 eliberat de GIGCL
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, intimații fiind obligați să le plătească apelanților cheltuieli de judecată în fond, în sumă de 1.490 lei.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanții sunt proprietari ai imobilului înscris în CF nr. 8065 D, nr. top 10450/5/1/1/57 teren în suprafață de 250 mp și construcție, iar pârâții sunt proprietari ai imobilului vecin, înscris în CF nr. 7037 D, nr.top 1040/5/1/1/63 teren în suprafață de 250 mp și casă în roșu.
Din mențiunile cărții funciare, rezultă că terenul a fost proprietatea Statului Român, iar construcția în roșu a fost proprietatea lui și soția, fiind înstrăinată lui și în anul 1979, proprietarii construcției având un drept de folosință asupra terenului. Abia în anul 1993, și și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului, în baza Ordinului nr. 1417/1993 al Prefectului
Terenul de 250 mp din CF nr.8065 D, fostă proprietate a Statului Român, cu drept de folosință pe durata existenței construcției în favoarea lui și -, a fost intabulat în anul 1996 pe numele acestuia din urmă, în baza ordinului nr.1542/1993 al Prefectului jud.
După înstrăinări succesive, în anul 2004, imobilul a ajuns în proprietatea reclamanților.
Din expertiza efectuată de expertul, a rezultat că reclamanții au în folosință o suprafață de numai 242 mp, pe când parații folosesc suprafața de 258 mp. Același expert a arătat că pârâții nu s-au conformat autorizației eliberate și că picătura streșinii depășește cu 0,80 linia de hotar, locuința reclamanților este și va fi afectată de scurgerea apelor de la construcțiile pârâților, expertul concluzionând că pârâții trebuie să își retragă construcțiile cu 0,40 liniar pe toată lungimea parcelei, iar linia de hotar este pe aliniamentul A-
Același expert a susținut că, dacă pârâții ar fi respectat proiectul nr. 6329/1980, între proprietăți ar fi existat un perete comun, deci ar fi fost imposibil de a se monta ferestrele în litigiu, care, în realitate, sunt doar de aerisire și nu de vedere.
Din răspunsul la obiecțiuni cu privire la expertiza efectuată de ing., a rezultat că mejdia dintre cele două proprietăți este amplasată pe aliniamentul A-B-C, materializat în teren prin partea exterioară a peretelui casei pârâților, că picătura apei de la streașină casei pârâților intră pe terenul reclamanților pe o lățime de 68, iar cotețul de animale intră pe terenul reclamanților cu 5,15 cm.
Prin decizia civilă nr. 1772 din 12 septembrie 2007 curții de Apel Cluj, au fost admise recursurile declarate de reclamanți și pârâți împotriva deciziei civile nr, 291/2007 a Tribunalului Cluj, ce a fost casată șio cauza trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, cu motivarea că, prin cererea întregită și precizată, reclamanții au formulat un capăt de cerere prin care au solicitat obligarea pârâților să ia măsuri pentru împiedicarea scurgerii apelor pluviale de pe acoperișul pârâților, pe terenul reclamanților. S-a arătat că, deși, din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâții nu au respectat autorizația de construire și au edificat casa în așa fel încât apele pluviale se scurg pe terenul reclamanților, iar streașină casei lor depășește cu 80 cm linia de mejdă înspre reclamanți, instanța de apel a omis să analizeze acest capăt de cerere.
S-a mai menționat că, deși acest capăt de cerere era clar formulat, iar starea de fapt pe deplin lămurită, instanța de apel a omis să-l soluționeze.
Prin aceeași cerere întregită și precizată, reclamanții au solicitat și retragerea cotețului pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, conform suplimentului nr. l la raportul de expertiză. Cu privire la acest capăt de cerere, instanța de apel i-a obligat pe pârâți să modifice streașina de la cotețul animalelor, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul lor.
Așa fiind, s-a decis că s-au încălcat dispozițiile art. 129 alin.6 pr.civ. conform cărora, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Având în vedere că instanța de apel nu a soluționat un capăt de cerere, iar cu privire la alt capăt de cerere a acordat ceea ce nu s-a cerut, curtea a admis, atât recursul reclamanților, cât și recursul pârâților, casând decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceluiași tribunal.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub nr.de dosar -.
Prin decizia civilă nr. 668 din 20 noiembrie 2007 tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.310 din 18.12.2006 pronunțată in dosar nr.1850/2005 al Judecătoriei D e j, ce a fost schimbată, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința stabilirii mejdiei dintre imobilele proprietatea părților pe linia marcată de punctele A-B-C, materializată în teren prin partea exterioară a pereților de la construcțiile pârâților, conform planșei 1 și 2 din expertiza întocmită de ing..
Pârâții au fost obligați să închidă poarta de acces spre imobilul proprietatea reclamanților prin baterea în cuie a acesteia, conform aceluiași supliment de expertiză, iar, în caz contrar, reclamanții fiind autorizați să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Pârâții au fost obligați să ia măsuri pentru împiedicarea scurgerii apelor de pe acoperișul casei lor pe terenul reclamanților, conform suplimentului nr. 1 la raportul de expertiză efectuat in cauză de exp., iar, în caz contrar, au fost autorizați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Pârâții au fost, de asemenea, obligați să-și retragă cotețul pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, conform suplimentului nr.1 la raportul de expertiză anterior menționat, restul capetelor de cerere fiind respinse și intimații obligați să le plătească apelanților cheltuieli de judecată in fond, apel și recurs suma de 1925 lei.
În considerentele acestei decizii, tribunalul arată că, analizând apelul în urma casării deciziei civile nr.291 din 16.05.2007 a Tribunalului Cluj, de către Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.1722 /R/2007 și luându-se în considerare și dispozițiile art.315 alin. 1.pr.civ. în conformitate cu care în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, s-a reținut că instanța de recurs a statuat că, deși din probele administrate in cauză a rezultat că pârâții nu au respectat autorizația de construire și au edificat casa în așa fel încât apele pluviale se scurg pe terenul reclamanților, iar streașină casei lor depășește cu 80 cm linia de mejdie înspre reclamanți, instanța de apel a omis să analizeze acest capăt de cerere.
Tribunalul, in rejudecare, a constatat că temeinicia acestui capăt de cerere rezultă din expertiza efectuat în cauză de exp., care arată că picătura streașinii depășește cu 0,80 linia de hotar, iar locuința reclamanților este și va fi afectată de scurgerea apelor de la construcțiile pârâților, expertul concluzionând că pârâții trebuie să-și retragă construcțiile cu 0,40 liniar pe toată lungime a parcelei, iar linia de hotar este pe aliniamentul A-
În considerarea celor de mai sus, și avându-se în vedere că s-a statuat că acest capăt de cerere nu a fost soluționat, tribunalul in conformitate cu prevederile art.615 civ. a obligat pârâții să ia măsuri pentru împiedicare scurgerii apelor de pe acoperișul casei lor pe terenul reclamanților, conform suplimentului nr.1 din raportul de expertiză efectuat in cauză de exp., iar, in caz contrar, dispunându-se efectuarea lucrărilor de reclamanți pe cheltuiala pârâților.
Cu privire la celălalt capăt de cerere, cu privire la care curtea a statuat că tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut, s-a reținut că, prin cererea întregită și precizată, reclamanții au solicitat și retragerea cotețului pe linia de hotar dintre cele două proprietăți conform suplimentului nr.1 la raportul de expertiză.
Tribunalul a apreciat că și acest capăt de cerere ca întemeiat, întrucât, din răspunsul la obiecțiuni cu privire la expertiza efectuată de ing., a rezultat că, în realitate, cotețul de animale intră pe terenul reclamanților cu 5,15 cm.
Tribunalul a mai obligat pârâții să închidă poarta de acces spre proprietate a reclamanților prin baterea în cuie a acesteia, conform aceluiași supliment de expertiză, iar în caz contrar, a autorizat reclamanții să închidă poarta pe cheltuiala pârâților, precum și să ia măsuri pentru împiedicarea scurgerii apelor de pe acoperișul casei lor, pe terenul reclamanților, conform suplimentului nr.1 la raportul de expertiză efectuat in cauză de exp., iar, în caz contrar, a dispus efectuarea lucrărilor de către reclamanți, pe cheltuiala pârâților.
Pârâții au fost obligați, de asemenea, să-și retragă cotețul pe linia de hotar dintre cele două proprietăți conform suplimentului nr.1 la raportul de expertiză anterior menționat.
Întrucât, din raportul de expertiză efectuat in cauză de exp., a rezultat că ferestrele din litigiu existente la casa pârâților sunt doar de aerisire și nu de vedere, a fost respinsă ca nefondată cererea de desființare a acestor ferestre pentru respectarea servituții de vedere a reclamanților.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a fi obligați pârâții la daune cominatorii în cuantum de 200 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la efectuarea lucrărilor de împiedicare a scurgerii apelor de pe acoperișul casei lor, tribunalul a reținut că această cerere este inadmisibilă, creditorul obligației de a face având la dispoziție măsura prevăzută de art. 580 ind. 3 alin. 1 și 2. pr. civ. pentru a executa silit obligația de a face.
Pentru motivul sus expus, această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs, atât reclamanții, cât și pârâții.
Reclamanții au solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii în întregime, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, aceștia învederează că greșit a reținut instanța de apel că geamurile de la imobilul proprietatea pârâților spre imobilul proprietatea reclamanților sunt geamuri de aerisire, acestea fiind, în realitate, geamuri de vedere, de dimensiuni normale, cu sticlă translucidă, ce se deschid spre proprietatea reclamanților și de unde pârâții pot arunca diferite obiecte, geamuri ce nu erau prevăzute în autorizația de construire, care nu a fost respectată de pârâți, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de ing..
Cuantumul cheltuielilor de judecată fost greșit calculat de instanța de apel raportat la disp.art.584 civ, potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se fac pe J, întrucât, în realitate, onorariul avocațial de 2800 lei nu se regăsește în cheltuielile de judecată acordate de instanța de apel, iar cele două expertize sunt efectuate de un expert topograf și unul în construcții, iar expertul în construcții nu era abilitat să stabilească linia de graniță, el având menirea să răspundă la alte obiective, costul acestei expertize urmând să fie suportat de pârâții care au căzut în pretenții.
Pârâții, în recursul lor, au solicitat fie casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probațiunii, fie modificarea deciziei pronunțată în apel în sensul respingerii acțiunii, cu excepția capătului de cerere privind grănițuirea.
În motivarea recursului lor, aceștia arată că închiderea porții de acces era lipsită de interes, întrucât, așa cum rezultă din expertizele efectuate în cauză, poarta este deja blocată de pârâți.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților să ia măsuri pentru împiedicarea scurgerii apelor de pe acoperișul casei lor pe terenul reclamanților, conform suplimentului nr.1 la raportul de expertiză efectuat de ing. ex., nu au fost respectate disp. art.615 civ, întrucât, în realitate, fondul vecin nu est cu nimic prejudiciat.
În plus, soluția prevăzută în suplimentul la expertiză este imposibil de îndeplinit, fiind necesară suplimentarea probațiunii în sensul indicării detaliilor tehnice prin care se poate realiza acest lucru, tribunalul respingând în mod nefondat suplimentarea probațiunii.
Admiterea acestui petit înseamnă distrugerea locuinței pârâților, edificată de peste 30 de ani, motiv pentru care aceștia au și invocat pe cale de excepție dobândirea servituții prin uzucapiune de 30 de ani.
La data când reclamanții au cumpărat terenul lor, situația faptică era aceeași, în realitate, reclamanții fiind succesorii în drepturi ai pârâților, pârâtul fiind proprietar inițial al ambelor terenuri în litigiu și dându-și acceptul la edificarea construcției pârâților așa cum este ea în prezent.
În ceea ce privește retragerea cotețului pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, pârâții au invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani asupra terenului pe care este edificată această construcție.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 5-9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul lor în drept, curtea apreciază că doar recursul pârâților este parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamanților, acesta vizează două aspecte, respectiv calificarea ferestrelor deschise de pârâți spre imobilul proprietatea reclamanților ca fiind de vedere, precum și greșita distribuire a cheltuielilor de judecată între părți.
În ceea ce privește primul motiv, acesta tinde la reevaluarea probelor, neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod proc. civ. în redactarea sa actuală, pct. 11, ce prevedea acest motiv, fiind abrogat încă prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Al doilea motiv de recurs va fi analizat după examinarea recursului pârâților, în vederea stabilirii culpei procesuale a fiecărei părți, de aceasta depinzând distribuirea cheltuielilor de judecată între părți, așa cum rezultă din disp. art. 274, 276 Cod proc. civ.
Referitor la recursul pârâților, acesta, la rândul său, are în vedere trei aspecte, respectiv împrejurarea că poarta de acces este deja închisă, care, ca și primul motiv al reclamanților, vizează reevaluarea stării de fapt, neputând fi acceptat din aceleași considerente; împrejurarea că există o servitute a picăturii streșinii imobilului proprietatea pârâților dobândită, fie prin uzucapiune de 30 de ani, fie prin destinația proprietarului și împrejurarea că terenul pe care a fost edificat cotețul a fost dobândit prin uzucapiune de 30 de ani.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, acesta este nefondat, întrucât, fiind vorba de o regiune unde publicitatea imobiliară se realizează prin cărțile funciare, uzucapiunea este guvernată de disp. art. 20 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și nu de disp. art. 1890.civ. așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.LXXXVI (86) din 10.12.2007, pronunțată în recurs în interesul legii. Este adevărat că, potrivit disp. art. 329 alin. 2 și 3 Cod proc. civ. deciziile pronunțate în recurs în interesul legii devin obligatorii pentru instanțe doar de la data publicării în Monitorul Oficial și, mai mult decât atât, având în vedere împrejurarea că, potrivit disp. art. 78 din Constituția României, legile intră în vigoare abia la 3 zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial (dacă în cuprinsul lor nu se prevede o dată ulterioară), cu atât mai mult deciziile date în interpretarea legii (având forța juridică unei legi de interpretare) își produc efectul obligatoriu abia la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Decizia nr. LXXXVI (86) din 10.12.2007 nu a fost încă publicată, însă, cu toate acestea, curtea o va aplica, având în vedere împrejurarea că are un dispozitiv suficient de clar, iar scopul ei este acela de uniformizare a jurisprudenței, data motivării nedepinzând de voința părților și nefiind justificată aplicarea unui tratament diferențiat unor părți aflate în situații juridice egale, respectiv având procese pe rol la data pronunțării deciziei.
Cum condițiile uzucapiunii extratabulare reglementată de art.20 din Decretul-Lege nr. 115/1938 nu au fost dovedite, motivul de recurs privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de sub este nefondat.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la servitutea picăturii streșinii, acesta este fondat, deoarece, într-adevăr, așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare nr. 8065 D, parcela cu nr. top 1040/5/1/1/57, loc de casă în suprafață de 250 mp, a fost atribuită în folosință pârâților și, conform încheierii cf nr.138-139/13.02.1985, iar, ulterior, în favoarea lui, a și fost emis ordin al prefectului privind atribuirea în proprietate a terenului în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991, acesta intabulându-și dreptul de proprietate cu încheierea nr. 1816/17.04.1996 CF, reclamanții devenind apoi proprietari ai terenului prin vânzări succesive.
Iată, deci, că pârâții au fost la un moment dat proprietarii ambelor parcele obiect al prezentului litigiu, astfel că se poate vorbi de o servitute a picăturii streșinii constituită prin destinația proprietarului, conform art. 625. civil, servitutea reglementată de art.615 fiind o servitute continuă și aparentă în sensul art. 622 civil.
Pârâții dobândind servitutea picăturii streșinii prin destinația proprietarului, reclamanții devenind proprietari ai terenului grevat deja de servitute în modalitatea în care ea era exercitată deja, subzistă motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. instanța de apel obligându-i greșit pe pârâți să ia măsuri pentru împiedicarea scurgerii apelor de pe acoperișul casei lor pe terenul reclamanților, acest petit urmând să fie respins.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în etapele anterioare ale procesului, față de împrejurarea că acțiunea urmează să fie admisă doar în parte și capătul de cerere privind servitutea picăturii streșinii respins, curtea apreciază că acestea au fost corect distribuite între părți de către instanțele de fond, raportat la disp. art. 276 Cod proc. civ.
În condițiile în care recursul pârâților urmează a fi admis doar în parte, iar cel al reclamanților respins, în temeiul art. 276 Cod proc. civ. vor fi compensate cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.668 din 20.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică parțial, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților să ia măsuri pentru împiedicarea scurgerii apelor de pe acoperișul casei lor pe terenul reclamanților, conform suplimentului nr.1 la raportul de expertiză întocmit de ing.exp., respectiv autorizarea reclamanților să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva aceleiași decizii.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
3 ex/2.04.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
