Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.763/2009-
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - -judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestator DIRECȚIA DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ, cu sediul în,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în, nr.592,județul S M, împotriva deciziei civile nr.1762/R din 3 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta contestator Direcția de Gospodărire Comunală și Locativă, prin inspector personal, în baza delegației nr. 404 din data de 22 aprilie 2009, emisă de unitatea recurentă și intimatul -personal.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că contestația în anulare este scutită de la plata taxei de timbru, contestatoarea, prin registratura instanței, la data de 8.04.2009 a depus note scrise și un set de acte, iar intimatul, prin registratura instanței, la data de 13.04.2009 a depus întâmpinare, după care:
INSTANȚA îi pune în vedere reprezentantei contestatoarei să comunice un exemplar din înscrisurile depuse, cu intimatul.
Reprezentanta contestatoarei învederează că înscrisurile depuse se regăsesc toate la dosar, fiind comunicate intimatului, motiv pentru care apreciază că nu se mai impune comunicarea lor părții adverse, însă a depus și note scrise, anexate acestor acte sub nr.437/6.04.2009, care solicită a i se comunica intimatului.
INSTANȚA, comunică un exemplar din notele sub nr.437/6.04.2009, cu intimatul și un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta contestatoarei.
Reprezentanta contestatoarei învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra contestației în anulare.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei, susține contestația în anulare și solicită admiterea ei așa cum a fost formulată și motivată în scris, fără cheltuieli de judecată. În esență precizează că, abia la data primirii deciziei civile nr.1762/R/2008 a aflat că a fost depusă o declarație de către intimat, prin registratură, declarație care nu a fost adusă la cunoștința pârâtei, motiv pentru care, consideră că nu este normal să le fie ascunse acte, câtă vreme contestatoarea a depus toate înscrisurile în dublu exemplar, pentru a fi consultate și de intimat, iar prin întâmpinarea pe care a formulat-o pârâta la recursul împotriva sentinței, a menționat prevederile legale ale Ordinului nr.50/5 martie 1990, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului nr.125/5 mai 1990, care precizează locurile de muncă pentru grupele I și II de muncă pentru perioada lucrată după 1 martie 1990 și care nu au fost luate în considerare, astfel arată că, intimatul, este de meserie zidar, conform certificatului de absolvire, fochist, conform autorizației de fochist nr.1 din 17 august 1978, acesta și-a desfășurat activitatea la centralele termine, care de fapt erau niște puncte termice pentru cele trei cartiere ale orașului, funcționarea lor nu era pe o perioadă stabilă, influențată de starea vremii, iar referitor că au rămas în funcțiune, în permanență două cazane, pentru apă caldă, nu este adevărat, fiind furnizată apă caldă pe o perioadă foarte scurtă, în extrasezonul anilor 1983-1984, câte 4 ore pe zi, fiind apoi încetată activitatea în totalitate, întrucât nici apă nu era în permanență. În concluzie menționează că, intimatul nu a desfășurat o activitate de exploatare, întreținere și reparații din centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru, iar potrivit Ordinului nr.590/15.09.2008, pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, prevăzându-se că pentru perioada lucrată după 1 martie 1990 până la 1 aprilie 2001, încadrarea în grupele I și II s-a făcut conform Ordinului ministrului muncii și ocrotirii sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru protecția muncii nr.125 din 5 mai 1990, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul -personal, solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată și inadmisibilă și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. În concluzie arată că, el și-a desfășurat activitatea ca și fochist, participând de nenumărate ori și la operațiunile de reparare, a lucrat în schimburi, centrala termică funcționând non-stop, depune în acest sens copia procesului-verbal din 19.10.1973, înscris care se găsește la dosar.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1762/R din 3 decembrie 2008, Curtea de APEL ORADEAa
admis ca fondat recursul civil introdus de recurentul reclamant, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ, împotriva sentinței civile nr. 817/D din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modificat-o în totalitate, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în, nr. 592, județul S M, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ, cu sediul în,-, județul S M și pe cale de consecință a dispune recunoașterea perioadei 01.12.1976-31.03.2001 ca fiind în grupa a II-a de muncă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, sens în care, în condițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul a fost admis ca fondat, modificată în totalitate sentința, în sensul admiterii contestației formulate, cu recunoașterea perioadei 1976-2001, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
S-a reținut de curte faptul că, din înscrisurile depuse la dosar,rezultă că în perioada 01.12.1976-31.03.2001 recurentul reclamant a fost încadrat ca fonchist la unitatea intimată, iar conform Ordinului nr. 50/1990 a Ministerului Muncii și Sociale în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2, care la art. 117 stipulează "exploatarea, întreținerea și repararea cazanelor și instalațiilor de alimentare ale acestora cu păcură și cărbune, cât și ale instalațiilor din gospodăriile de cărbune ale centralelor termice și termoelectrice". Ori, activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în aceste prevederi, deci în grupa a II-a de muncă.
Susmenționatul ordin a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 și a art. 2 Decretul-lege nr. 68/1990, tocmai în ideea înlăturării unor astfel de inechități existente la acea dată între diferite categorii de salariați care desfășurau activitatea în astfel de condiții.
S-a constatat totodată că, același act normativ la art. 7 prevede că pentru grupa a II- personalul este obligat să lucreze în locurile de muncă precizate cel puțin 70% din programul de lucru, iar la art. 14 se stipulează că pentru perioada desfășurată între 1976-1989 încadrarea în muncă în categoria a II-a nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Mai mult,s-a apreciat că OUG nr. 4/2005 instituie principiul "la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", ori, în această idee este inechitabil și ilogic ca pentru unii dintre salariați să se acorde unele drepturi iar pentru alții nu, în funcție de diferite acte normative, având aceleași condiții de muncă.
Astfel cum s-a arătat, se prevede că încadrarea în grupa a II-a este condiționată de desfășurarea activității în locurile de muncă menționate în anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 în proporție de 70% din programul de muncă. Ori, din probatoriul administrat a rezultat că reclamantul recurent a desfășurat mai mult de 70% din timpul de lucru în această activitate ce presupune furnizarea agentului termic. Dacă în perioada sezonului, respectiv octombrie-mai aceștia s-au ocupat 100% de activitatea privind încălzirea centrală, în perioada mai-octombrie s-au ocupat atât de asigurarea apei calde necesare, cât și de repararea, dezmembrarea, sudarea, curățarea și remontarea cazanelor și instalațiilor pentru viitorul sezon; din înscrisul de la fila 78 dosar recurs, necontestat, a rezultat că se verificau în această perioadă și rețelele termice, lucrări care se executau pe baza cataloagelor de profil și executate în regie proprie de angajații unității intimate din cadrul activității de încălzire centrală, toată această activitate reprezentând mai mult de 70% din timpul efectiv lucrat, cum cer normele legale susmenționate.
În atare situație, cum activitatea desfășurată de către reclamantul recurent se circumscrie prevederilor pct.117 din anexa 2 la Ordinul 50/1990, respectiv art.7 din același act normativ, instanța de recurs a apreciat că acțiunea reclamantului apare ca întemeiată, sens în care a admis-o, și în consecință a admis recursul în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și a modificat în tot sentința conform dispozitivului deciziei, constatându-se că nu s-au cerut cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a formulat contestație în anulare intimata Serviciul Public de Salubrizare, solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele, depuse la dosar, s-a invocat că a aflat că a fost depusă o declarație a d-lui la 27.11.2008, ce nu i-a fost comunicată, aflând de acest aspect doar când a primit decizia.
La întâmpinarea depusă, cu ocazia judecării recursului, a menționat Ordinul nr.50/1990 cu modificările ulterioare, a celui cu nr.125 din 5 mai 1990 cu care s-au precizat locurile de muncă pentru grupele I și II pentru perioada 1.03.1990 neluate în considerare. A depus copii ale calificărilor d-lui în meseria de zidar și fochist, neluate în considerare, a depus copii ale foilor colective de prezență din diverși ani, din care reiese activitatea desfășurată la punctele termice din ce funcționau doar în funcție de starea vremii.
Faptul că au rămas în funcțiune permanent două cazane pentru apă caldă, nu este adevărat, s-a furnizat doar o perioadă scurtă, câte 4 ore. Conform Ordinului nr.50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I,II de muncă, muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni. care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute în anexele 1,2, art.6 prevede că nominalizarea se face de conducerea unităților cu sindicatele, ori, era șef secție, nefăcând nominalizări împreună cu reprezentanții salariaților.
Nu avea domiciliul stabilit în, fiind navetist, neputând lucra dimineața 3-4 ore și seara 3-4 ore pentru a avea 70% din programul de lucru necesar în condiții deosebite pentru grupa a-II- Raportat la prevederile legale, conducerea unității cu reprezentanții salariaților, au considerat că salariații nu îndeplinesc condițiile de încadrare în grupa de muncă, nefăcând nici o nominalizare. Nu au existat salariați care să respecte toate prevederile legale referitor la grupele de muncă, deci nici cei ce deserveau centralele termice- implicit nici.
Prin admiterea recursului, a fost obligată să facă fals în acte, neexistând acte anterioare, pe baza cărora să emită adeverința doveditoare a grupei a-II-a de muncă, nefiind plătită nici contribuția de asigurări sociale majorate, cum impunea Legea nr.49/1992.
Intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de această procedură, sunt strict și limitativ prevăzute de art.317-318 Cod procedură civilă.
Nu se poate reține din motivele expuse, care dintre cele două articole ar fi fost încălcate, astfel că, în virtutea rolului activ, instanța le va analiza pe fiecare. Art.317 alin.1 punctul 1 din Codul d e procedură civilă, stabilește că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație, dacă motivele nu au putut fi invocate în apel, recurs, respectiv când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat cauza nu a fost legal îndeplinită sau pct.2 -când hotărârea s-a dat cu călcarea normelor de ordine publică, referitor la competență.
Din verificarea dosarului de recurs, se reține nu doar că procedura de citare a părților pentru 3 decembrie 2008 când s-a pronunțat decizia contestată, a fost legal îndeplinită, ci, părțile au fost prezente, reclamantul personal iar contestatoarea prin reprezentant. Referitor la competență, nu se poate reține că instanța a încălcat vreo normă, dispoziția în acest sens, astfel că, art.317 Cod procedură civilă nu este incident.
Art.318 Cod procedură civilă prevede faptul că hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când admițându-se recursul doar în parte, sau respingându-l, s-a omis cercetarea vreunui motiv de modificare sau casare.
La data de 22 noiembrie 2008, prin registratura instanței s-a depus la dosar o declarație a numitului, acte despre care instanța la 3 decembrie 2008 încunoștințat intimata și pe care a avut posibilitatea a-l studia. Pe de altă parte, despre acest act nu s-a făcut vorbire în considerente în sensul că a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Ca urmare, modul în care instanța de recurs a concluzionat nu reprezintă o greșeală materială, interpretarea probelor, a actelor normative invocate sunt chestiuni de judecată ce nu pot fi analizate pe calea acestei proceduri, altfel ar însemna o rejudecare a recursului, un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Nefiind incidente dispozițiile art.317-318 Cod procedură civilă, instanța va dispune respingerea contestației în anulare, urmând a menține în întregime decizia contestată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimatul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de DIRECȚIA DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ, cu sediul în,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în, nr.592,județul S M, împotriva deciziei civile nr.1762/R din 3 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:28.04.2009
Jud. recurs /R /
Dact.
Data:4.05.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
