Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 80
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Cristina Paula Brotac Veronica
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, jud.P, împotriva deciziei civile nr.503 pronunțată la data de 14 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenți-pârâți asistat și reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 8,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanțelor nr.-/2009 și nr.-/2009 și cu 1,50 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat pentru recurenți depune la dosar un înscris, respectiv Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte cu nr.1966/P/2007.
Avocat depune la dosar întâmpinare pe care a comunicat-o și apărătorului recurenților.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenți critică decizia pronunțată de Tribunalul Prahova întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Susține că, în ceea ce privește capătul de cerere din acțiune referitor la sistarea servituții de trecere, s- stabilit în mod irevocabil prin decizia nr.44/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI faptul că, acțiunea reclamantului privind sistarea servituții de trecere apare ca neîntemeiată, și s-a indicat instanței de trimitere să procedeze la administrarea de probe concludente pentru ridicarea gardului și a unei porți.
De asemenea, susține că nu au avut loc dezbateri pe tema servituții de trecere.
Cu privire la ridicarea gardului și a porții, singura probă administrată a fost completarea expertizei, prin care experta și-a exprimat opinia în mod subiectiv, iar recurenții nu au fost de acord decât cu partea tehnică a expertizei.
Pe fond, susține că existența gardului și a porții nu aduc o restrângere a dreptului de proprietate a reclamantului,așa cum rezultă din motivarea acțiunii și din
- 2 -
probele administrate în cauză. Reclamantul are asigurat accesul de la drum la cele două parcele de teren.
De asemenea, precizează că poarte și gardul din litigiu sunt necesare pentru asigurarea protecției și securității, între părți fiind stări conflictuale.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului în sensul respingerii acțiunii.
Cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Avocat depune la dosar două planșe fotografice.
Susține că, criticile formulate sunt chestiuni de fapt care sunt motive de netemeinicie, nu de nelegalitate.
Invederează că, potrivit deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI, tribunalul trebuia să rezolve situația gardului, iar singura probă la care s-a apelat a fost expertiza, prin care se arată că poziționarea construcțiilor, face imposibilă intrarea în curte a intimatului.
Mai arată că, fiind servitute de trecere cu piciorul nu se poate pretinde gard, mai ales că recurenții au cale liberă la strada -. - de acces avea lățimea de 1,20 iar azi are lățimea de 3.
Consideră că, menținerea gardului constituie o restrângere abuzivă a exercitării dreptului de proprietate pentru fondul aservit.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea decizie ca fiind legală și temeinică.
C u cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d sub nr. 909 / 12 mai 2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții si, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: sistarea servituții de trecere constituită în favoarea pârâților asupra terenului de 1461 mp. proprietatea sa, situat în comuna, jud. P; ridicarea gardului construit de pârâtul pe terenul proprietatea reclamantului de-a lungul căii de acces, pe o lungime de cca. 50 ml.; ridicarea porții construită de pârâtul pe calea de acces la o distantă de 10 ml de drumul principal.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului de 1461 mp. situat in comuna, care se învecinează cu proprietățile pârâților.
Reclamantul mai precizat că dreptul său de proprietate asupra terenului menționat este consfințit prin sentința civilă nr. 331/2000 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, cu privire la suprafața de 1082 mp. si contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 29/2004 cu privire la suprafața de 379 mp. despărțit de o potecă de cca. 69 ml. lungime si lățime de 1,2 ml. teren ce constituie pentru pârâți cale de acces spre proprietatea acestora, ce a fost constituită prin voința autorilor părților, conform deciziei nr. 1357/1965 a Tribunalului Regional
mai susținut că această cale de acces nu este si nici nu a fost folosită
de pârâți, devenind împovărătoare și șicanatoare pentru reclamant, întrucât paralel cu calea de acces terenurile sunt proprietatea reclamantului, despărțindu-i în două
- 3 -
proprietatea, iar pârâții au acces la calea publică, accesul cu piciorul, autovehicule sau atelaje realizându-se întotdeauna pe str. - - drum comunal.
De asemenea, reclamantul a menționat că pârâtul a construit un gard de-a lungul căii de acces până la proprietatea sa, parte din acest gard aflându-se pe proprietatea reclamantului, respectiv desparte suprafața de 1082 mp. de calea de acces și chiar dacă, acesta nu a folosit si nu folosește calea de acces, in scop șicanator a construit pe această cale o poartă din fier, care împiedică accesul reclamantului la cealaltă parte a proprietății lui, respectiv la suprafața de 379 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 639, 640 și 480 cod civil, iar prin întâmpinarea formulata de pârâți la data de 2.06.2007 (fila 39) s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr. 2573/2004, aceiași reclamanți in contradictoriu cu aceiași pârâți, au formulat aceeași acțiune cu același obiect si cauză, dar au renunțat la judecată, așa cum rezultă din încheierea dată la 10 februarie 2005.
S-a mai susținut că între părțile din prezentul proces au existat litigii anterioare in legătură cu acest drum de trecere, astfel că prin sentința civilă nr. 1779/2004 a fost respinsă acțiunea reclamanților de sistare a lucrărilor de întreținere a acestui drum de trecere, iar prin sentința nr. 123/2006 a fost respinsă acțiunea in revendicare privind același drum între aceleași părți.
După încuviințarea de către instanță, la solicitarea părților, în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriile pârâților, testimonială si expertiză tehnică topografică întocmită de expert si expert consilier.
Prin sentința civila nr. 421/28.02.2007 Judecătoria Vălenii d admis acțiunea precizată si dispus sistarea servituții de trecere constituită în favoarea pârâților, evidențiată pe schița de plan anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert si expert consilier (fila 92-94), iar pârâtul a fost obligat să-și ridice gardul și poarta construite la calea de acces - drumul de trecere sus-menționat, stabilindu-se în sarcina pârâților obligația de a achita reclamantului suma de 1716 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța aceasta sentință, instanța de fond reținut că terenurile proprietatea reclamanților sunt separate de o potecă de trecere constituită la cererea autorilor pârâților prin decizia nr. 1357/1965 a Tribunalului Regional
Pe această cale de acces pârâții trec numai cu piciorul, având acces la calea publică direct din gospodăriile lor, situație constatată de experți și atestată de martori.
Prima instanță a reținut ca datorită respectivei poteci de trecere între părți au existat numeroase litigii civile și penale, dar și că față de situația imobilelor proprietatea reclamantului a căror exploatare a devenit anevoioasă, împovărătoare, în cauză operează prevederile art.636 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel pârâții care au precizat că de trecere în litigiu nu face parte din terenurile proprietatea reclamantului cu suprafață totală de 1461. motiv pentru care nu este îndreptățit să solicite încetarea servituții de trecere și obligarea lor la ridicarea gardului și a porții de acces.
Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 484 din 14 septembrie 2007 respins exceptia lipsei calitații procesuale active a reclamantului invocată de
- 4 -
apelanții pârâți, a respins cererea de suplimentare a probatoriilor formulată de intimatul reclamant,a admis apelul declarat de pârâți, a respins cererea de suplimentare a probatoriilor formulată de intimatul reclamant,a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat in tot sentința atacata si pe fond a respins acțiunea formulată și precizata de reclamant ca fiind neîntemeiată.
A retinut instanța de apel ca atât timp cât reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra celor doua suprafețe de teren care sunt separate de calea de acces.
In aceste condiții a reținut Tribunalul acesta are legitimare procesuală activă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că nu s-a dovedit existența niciunei cauze de stingere a servituții astfel cum prevad disp. art. 636-639 cod civil.
Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei Tribunalului a fost admis prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI nr.44 din 18 ianuarie 2008,casată decizia și trimisă cauza la acelasi tribunal spre rejudecare.
Curtea de Apel P prin aceeași decizie respins ca nefondat recursul declarat de pârâții si.
S- reținut de instanța de control judiciar că soluția data este insuficient motivată in sensul verificării criticilor aduse de reclamant, modalității de rezolvare cererii pe acest aspect.
Se arată in decizia de casare că obligarea pârâtului de a ridica gardul și poarta constituite la calea de acces a fost cenzurată de instanța de apel care schimbând în parte sentința atacată a respins acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată fără să administreze probatorii concludente din care să rezulte cu certitudine dacă aceste lucrări sunt necesare si utile conservării servituții sau din contră sunt menite să aducă o restrângere abuzivă a exercitării abuzive a dreptului de proprietate pentru fondul aservit.
Se impune a fi administrate probatorii noi constată Curtea de Apel prin decizia de casare.
Critica privind respingerea greșită a exceptiei lipsei calității procesuale active este nefondată constată instanța de control judiciar întrucât in speță s-a dovedit că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra celor două suprafețe de teren care sunt separate de calea de acces în discuție.
De altfel reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.73750/ 2.04.1998 de către Prefectura județului P pentru terenul in suprafață de 200 mp.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
În apel au fost depuse acte si a fost efectuată o expertiză topografică de către expert.
După examinarea actelor și lucrările dosarului, tribunalul prin decizia civilă nr.503/14 octombrie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de apelanții parați si împotriva deciziei civile nr.484/14.09.2007 pronunțata de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul reclamant și a obligat in solidar pe apelanți la 2904,30 lei cheltuieli de judecată către intimatul- reclamant ( apel, recurs si rejudecarea apelului), pentru următoarele considerente:
- 5 -
Prin titlul de proprietate nr. 73750/2.04.1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate intimatului reclamant pentru suprafața de 200 mp astfel cum s-a reținut în toate hotarârile judecatorești pronunțate in cauză.
În raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză de către expert se menționeză că referitor la gardul care delimitează proprietatea intimatului reclamant de calea de acces, acesta există pe teren fiind gard de plasă, dar poarta a fost ridicată.
Din raportul de expertiză rezultă că in ce privește calea de acces, aceasta este situată între terenurile proprietatea intimatului și determină unele inconveniente astfel că prin existența porților acesta nu poate avea acces direct între cele două terenuri și la grupul sanitar amplasat lângă spatiul comercial.
Intimatul reclamant nu are acces cu autovehiculul în partea din spate a terenului proprietatea sa.
Același raport de expertiză reliefează că nu era necesară amplasarea porților pentru folosirea potecii de trecere.
Asadar acest gard nu determina conservarea servituții de trecere a apelanților pârâți,datorită faptului ca se creează inconveniente pentru intimatul reclamant care nu poate pătrunde în partea din spate a imobilului.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții pârâți și motivând că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece în mod greșit Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la sistarea servituții de trecere având în vedere că prin decizia civilă nr.44/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a stabilit în mod irevocabil că,acțiunea reclamantului privind sistarea servituții de trecere, apare ca neîntemeiată,
Au mai arătat recurenții că Tribunalul Prahova nu a ținut cont de ceea ce a stabilit Curtea de Apel cu privire la cererea de sistare a servituții de trecere și a respins apelul, menținând astfel în totalitate sentința civilă nr. 421/2007 a Judecătoriei Vălenii de M prin care s-a dispus sistarea servituții de trecere din litigiu.
Procedând în acest fel instanța de apel s-a pronunțat asupra unei probleme care nu făcea parte din cadrul procesual stabilit prin decizia de casare cu trimitere.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel a soluționat cauza exclusiv pe baza raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul prin care aceasta își exprimă opinia cu privire la necesitatea construirii gardului și a porții din litigiu pentru conservarea servituții de trecere, aspect care nu putea fi soluționat legal prin proba cu expertiză tehnică.
Astfel, se arată că expertul avea doar competența de a evidenția pe schița de plan amplasamentul gardului și al porții, fără a putea face aprecieri cu privire la legalitatea existenței acestora, iar instanța de apel nu a luat în considerare celelalte probe administrate în cauză din care rezultă că amplasarea gardului și a porții este justificată, față de următoarele împrejurări:
- gardul și poarta din litigiu nu sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantului și ca urmare nu poate fi vorba de o restrângere a exercitării dreptului de proprietate a acestuia;
- 6 -
- reclamantul are asigurat accesul la cele două suprafețe de teren proprietatea sa, direct de la calea publică, respectiv din drumul județean P-Slănic, astfel încât este neîntemeiată susținerea că nu poate pătrunde în partea din spate a imobilului și la grupul sanitar situat lângă spațiul comercial;
- gardul și poarta din litigiu sunt necesare pentru asigurarea protecției și securității apelanților;
- de trecere din litigiu a fost mărginită de gard, cel puțin din anul 1965, așa cum rezultă din considerentele deciziei nr.1357/1965 a fostului Tribunal Regional
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat numai în parte, pentru următoarele considerente:
Prin decizia de casare nr.44/18.01.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa soluționat irevocabil capătul de cerere referitor la sistarea servituții de trecere stabilind că, acțiunea reclamantului privind sistarea servituții apare neîntemeiată,
Prin aceeași decizie s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova numai sub aspectul soluționării celorlalte două capete de cerere ale acțiunii privind ridicarea gardului și a porților existente pe terenul reclamantului,pentru a se administra probatorii concludente din care să rezulte cu certitudine dacă aceste lucrări sunt necesare exercitării și conservării servituții sau din contră sunt menite să aducă o restrângere abuzivă a exercitării prerogativelor dreptului de proprietate pentru fondul aservit,
Potrivit disp. art. 315 Cod pr.civilă, în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
In caz de casare, instanța care judecă fondul trebuie să se limiteze numai la rezolvarea problemei care a atras casarea, ceea ce înseamnă că nu are dreptul să repună în discuție acea parte din hotărâre care a intrat în puterea lucrului judecat.
Prin soluția pronunțată, de respingere a apelului Tribunalul Prahovaa menținut soluția instanței de fond prin care s-a dispus sistarea servituții de trecere, deși Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia de casare nr.44/2008 a rezolvat această problemă de drept, stabilind că,acțiunea reclamantului privind sistarea servituții apare ca neîntemeiată,
Procedând în acest mod, instanța de apel a încălcat disp. art. 315 Cod pr.civilă, astfel încât Curtea, în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia Tribunalului Prahova și în parte sentința Judecătoriei Vălenii de M, în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind sistarea servituții de trecere.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se critică soluția dată capătului de cerere privind ridicarea gardului și a porților existente pe terenul reclamantului, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, potrivit art. 635 Cod civil,acela care are un drept de servitute nu îl poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său fără a putea face, nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond,
- 7 -
In lumina acestor dispoziții legale, titularul dreptului de servitute nu-l poate folosi decât în limita titlului său, fără să poată efectua schimbări împovărătoare fondului aservit.
Prin urmare, critica recurenților în sensul că poarta și gardul nu sunt amplasate pe terenul intimatului reclamant, este nefondată atâta timp cât interdicția stabilită de art. 635 Cod civil, face referire atât la fondul aservit, cât și la fondul în favoarea căruia s-a constituit servitutea.
Cât privește critica formulată de recurenți în legătură cu punctul de vedere al expertului care și-a exprimat părerea asupra legalității existenței gardului și a porții, deși nu avea acest drept, iar instanța de apel și l-a însușit, Curtea reține că această critică este nefondată, întrucât instanța de apel a respectat indicațiile date de instanța de casare care a subliniat necesitatea administrării unor probatorii concludente.
Pe de altă parte, dezlegarea dată reprezintă raționamentul propriu al instanței de judecată, întemeiat pe probele administrate în cauză, inclusiv pe raportul de expertiză.
Susținerea recurenților în sensul că intimatul reclamant are asigurat accesul la cele două suprafețe de teren proprietatea sa, direct de la calea publică este lipsită de relevanță, atâta timp cât prin existența gardului acesta nu poate avea acces direct între cele două terenuri și îi creează inconveniente, deoarece nu poate pătrunde în partea din spate a imobilului.
Argumentul adus de recurenți în sprijinul menținerii gardului și a porții de acces, cu referire la starea conflictuală existentă între părți nu poate fi avut în vedere de instanță deoarece sursa stării conflictuale este tocmai modul de folosință al acestei căi de acces.
Cât privește precizarea recurenților în sensul că gardul a existat din anul 1965, Curtea constată că în dispozitivul sentinței civile nr. 1357/1965 nu se face nicio mențiune despre existența vreunui gard sau a unei porți.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să mențină dispozițiile sentinței pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, privind obligarea pârâtului să ridice gardul și poarta, construite la calea de acces, precum și cele referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
In baza disp. art. 274, 276 Cod pr.civilă, va obliga intimatul să plătească recurenților suma de 1608,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, jud.P, împotriva deciziei civile nr.503 pronunțată la data de 14 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județul
Modifică în tot sus-menționata decizie și în parte sentința civilă nr. 421 din 28 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, în sensul că:
- 8 -
Admite în parte acțiunea precizată.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind sistarea servituții de trecere.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind obligarea pârâtului să ridice gardul și poarta construite la calea de acces, precum și cele referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Oblică intimatul să plătească recurenților suma de 1608,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată- apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Cristina Paula Brotac Veronica
- - - - - -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.SV/CO
3 ex./02.03.2009
909/2006 Judec.V de M
a- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Cristina Paula Brotac Veronica
