Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - împotriva deciziei civile nr. 716 din 17.10.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și, intimatul asistat de avocat ce îi reprezintă și pe intimații - și, lipsă fiind reprezentantul intimatei SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate, s-au comunicat intimaților - și motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimații (fostă ) -, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru intimații - -, și.
Avocat solicită admiterea pentru recurent a probei cu înscrisuri referitoare la situația juridică a imobilului la data perfectării actului de vânzare-cumpărare. Arată că instanța de apel a reținut o serie de aspecte fără a le pune în discuția părților.
Avocat solicită, încuviințarea probei cu înscrisuri pentru a dovedi faptul că intimata SC SA putea înstrăina imobilele și salariaților săi, contrar celor susținute în motivele de recurs, precum și o serie de acte care să dovedească valabilitatea actului atacat.
Instanța, preliminar, pune în discuția părților aspectul privitor la admisibilitatea recursului, în raport de valoarea de 13.100.000 lei Rol, inserată în actul de vânzare-cumpărare și interpelează părțile dacă înțeleg să conteste valoarea din actul juridic ce formează obiectul litigiului.
Avocat arată că nu contestă valoarea imobilului.Precizează că părțile se află în fața unui act din care rezultă constatarea unei simulații care, conform Legii nr. 146/1997 nu este supusă timbrajului la valoare, ci unui timbraj fix. În ceea ce îl privește pe recurentul, această chestiune a fost invocată și la instanța de apel. Susține că recursul nu este inadmisibil în condițiile în care apelul a fost judecat de Tribunalul Iași în complet de doi judecători. În atare situație, o nelegalitate s-ar rezolva printr-o altă nelegalitate.
Consideră apărătorul că prezentul recurs trebuie judecat de Curtea de Apel, aceasta neputând stopa un proces ce a parcurs calea legală. Solicită respingerea excepției.
Avocat arată că la termenul de judecată din data de 19.09.2007 a depus o notă de susțineri în legătură cu această chestiune, invocând și tardivitatea recursului, calea de atac ce făcea obiectul dosarului Tribunalului Iași era recurs și nu apel.
Precizează că, având în vedere dispozițiile art. 304,303,306 Cod procedură civilă, recursul era tardiv formulat. Tribunalul a reținut că pricina este apel și declarat în termen.
Mai arată că imobilul este un bun cumpărat din banii de nuntă.Contractul de vânzare-cumpărare a fost validat de către instanță, care, în loc să admită simulația, l-a consolidat în timp. Trebuie apreciat că la o simulație nu are importanță valoarea ci obiectul și nu se poate consolida prin trecerea timpului.
Solicită judecarea recursului.
Avocat, având cuvântul, precizează că nu contestă valoarea imobilului.
Susține că justițiabilii sunt cei ce suportă consecințele și trebuie înlăturate dispozițiile ce împiedică dreptul la justiție.
Consideră că are mai puțină importanță aspectul privind soluționarea recursului, important fiind textul ce obligă instanța să soluționeze căile de atac potrivit principiului valoric.
Învederează instanței că este de acord cu susținerile orale ale colegilor săi, dar solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanțele nr. 67/2008, 184/2007 reprezentând onorariu avocat de 900 lei.
Avocat, în replică, arată că Tribunalul Iașia reținut că recurentul are un drept de creanță ce nu poate să fie însă realizat atât timp cât a fost validat contractul de vânzare-cumpărare.Solicită judecarea cauzei în recurs.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1724 din 19.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și, s-a constatat că actul de vânzare-cumpărare nr. M 8322/30.10.1998 încheiat între pârâții în calitate de vânzător și și în calitate de cumpărători este simulat prin interpunere de persoane și ca atare s-a constatat că adevărații cumpărători sunt reclamantul și pârâta.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut în esență următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr- reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții -, și SC SA să se constate că, actul de vânzare-cumpărare M 8322/30.10.1998 încheiat între pârâții SC SA în calitate de vânzător pe de o parte și și în calitate de cumpărători pe de altă parte este simulat cu privire la calitatea de cumpărători, care în realitate sunt soții și -, cu cheltuieli de judecată.
Din probatoriul administrat instanța de fond reține că la data de 27.09.1997 a fost încheiată căsătoria între reclamantul și pârâta -, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 9665/13.09.2006 a Judecătoriei Iași.
După încheierea căsătoriei, banii proveniți din "darul de nuntă" au fost depuși la BCR într-un depozit constituit pe numele tatălui reclamantului, pentru care împuternicită era pârâta -.
În cursul anului 1998, tinerii căsătoriți au hotărât să-și achiziționeze o locuință, iar pentru că au aflat că pârâta SC SA au căzut de acord cu pârâții și ca această locuință să fie achiziționată pe numele acestora cu banii tinerilor căsătoriți, întrucât pârâtul era la acel moment angajat al pârâtei care vindea locuințele, iar una din condiții pentru a putea achiziționa o astfel de locuință, era calitatea de angajat.
În acest scop, la data de 12.10.1998 a fost desființat depozitul constituit la BCR (din care pârâta - mai retrăsese o sumă de bani la data de 03.07.1998), retrăgându-se suma de 11.488.866 ROL, din care suma de 9.000.000 ROL a fost înmânată pârâtului, care la rândul său a achitat cu chitanța nr. -/12.10.1998 (fila 39), avansul pentru camera ce a făcut obiectul contractului.
O perioadă de timp, respectiv în perioada ianuarie 1999 - martie 1999 (inclusiv) pârâtului i s-a reținut de pe salariu contravaloarea ratelor, mai exact suma de 1.320.147 ROL (filele 27,31), bani ce au fost recuperați de la părinții reclamantului, restul sumei fiind achitat cu chitanța nr. -/15.04.1999 în cuantum de 2.779.853 ROL (fila 39).
Din actele și lucrările dosarului, s-a reținut că, la încheierea contractului părțile au avut o altă intenție decât cea pe care și-au însușit-o prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare, urmărind în mod conștient, ca efectele să se producă față de terțe persoane, respectiv față de reclamantul și pârâta -, cărora le-a fost asigurat anonimatul tocmai prin simularea persoanei cumpărătorului, cu scopul de a putea achiziționa locuința, determinat de calitatea de salariat a pârâtului.
Astfel, din declarațiile martorilor și reiese cu certitudine că reclamantul și pârâta - au hotărât achiziționarea locuinței, înțelegându-se cu pârâții și ca această locuință să fie achiziționată pe numele acestora cu banii tinerilor căsătoriți (anterior achitării avansului), întrucât pârâtul era la acel moment angajat al pârâtei care vindea locuințele, "pârâtul fiind de acord" așa cum arată martorul.
Ambii martori au arătat că au cunoștință personal de faptul că avansul a fost achitat cu banii tinerilor soți, că ratele ce au fost achitate de către pârâtul au fost restituite acestuia, iar restul sumei a fost achitat cu banii obținuți de către reclamant ca urmare a primirii plăților compensatorii, aspecte de care martorii au luat cunoștință personal cu propriile simțuri.
De asemenea, cei doi martori arată că, tinerii căsătoriți au locuit în această cameră, la care tatăl reclamantului a efectuat unele reparații.
Probatoriul administrat duce la concluzia că între reclamantul și pârâta - pe de o parte, și soții pe de altă parte, a existat înțelegerea ca locuința să fie achiziționată pentru primii doi, deci au avut o altă intenție decât cea pe care și-au însușit-o prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare, urmărind în mod conștient, ca efectele să se producă față de terțe persoane, respectiv față de reclamantul și pârâta -, cu scopul de a putea achiziționa locuința, determinat de calitatea de salariat a pârâtului.
Cum prin acțiunea în simulație se urmărește stabilirea caracterului simulat al actului aparent și existența actului secret, respectiv înțelegerea părților, iar prin operația de simulație, constatată mai sus, nu s-au eludat dispoziții imperative și pentru vânzarea de locuințe legea nu instituie sub sancțiunea nulității absolute, forma autentică, simulația este licită, instanța a admis acțiunea și a constatat că actul de vânzare-cumpărare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. M 8322/30.10.1998 încheiat între pârâții SC SA în calitate de vânzător pe de o parte și și în calitate de cumpărători pe de altă parte este simulat prin interpunere de persoane și ca atare s-a constatat că adevărații cumpărători sunt reclamantul și pârâta -.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, și invocând motive de nelegalitate și netemenicie.
Prin decizia civilă nr. 716/17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis apelul promovat de (actuală ) -, împotriva sentinței civile nr. 1724/19.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în tot în sensul că
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții () -, și
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei () - suma de 500 Ron cheltuieli de judecată la fond și către apelanți suma de 8,15 Ron cheltuieli de judecată în apel.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin acțiunea în simulație se înlătură efectele contractului aparent, singurul contract eficient rămânând contractul secret. Acest contract nu va putea să producă efecte decât cu condiția ca, el însuși, să fie valabil încheiat (relațiile cu terții de bună credință, sancțiunea specifică constatării simulației este inopozabilitatea față de terți a contractului).
În speță reclamantul și fosta sa soție pârâta -nu putea cumpăralocuința din I,-, cămin I etaj 3 cam.22, întrucât aceste apartamente nu se puteau vinde decât salariaților societății.Acest aspect a fost corect reținut de instanța de fond fiind de altfel și motivul pentru care reclamantul susține că s-a încheiat actul secret. Fiindu-le interzisă cumpărarea imobilului din cauză că nu îndeplineau condițiile impuse de lege pentru achiziționarea apartamentului, este clar că actul secret nu poate fi considerat valid, reclamantul dobândind cel mult un drept de creanță cu privire la prețul pretins achitat în contul vânzării.
nu poate fi utilizată pentru fraudarea legii, iar actul secret la rândul lui trebuie să îndeplinească toate condițiile legale ca și actul aparent, public pentru a fi valabil.
În caz contrar s-ar ajunge să se dea eficiență între părți unor acte juridice civile încheiate în contra dispozițiilor legale și deci să se recunoască situații contrare legii, ceea ce nu corespunde scopului constatării simulației.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis apelul și pe fond a constatat neîntemeiată acțiunea reclamantului, fiind respinsă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de apel prin reținerea fraudei la lege a constatat și nulitatea absolută a actului secret aspect care nu a fost solicitat prin acțiune, nefiind invocată nici ca apărare cu titlu de excepție și nici din oficiu de către instanță. Cum limitele devolutive ale apelului au fost depășite prin soluția adoptată recurentul consideră că se impune casarea hotărârii atacate.
recurentul că decizia atacată este nelegală întrucât prin admiterea apelului instanța nu motivează soluția adoptată, iar reținerea fraudei la lege fără indicarea textului de lege pretins eludat reprezintă în fapt o lipsă de motivare.
Motivează recurentul că nelegalitățile deciziei rezultă și din aceea că sancțiunea simulației ilicite este inopozabilitatea actului secret față de terții care cu bună-credință au acționat pe baza actului public.Oricum, susține recurentul, sancțiunea simulației ilicite afectează toată operațiunea din atât actul secret, cât și cel public cu consecința repunerii părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor reciproce.
Consideră că soluția instanței de apel conduce la menținerea valabilității actului public, legiferând nepermis o situație juridică nedorită de părți, dar și fictivitatea actului public.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Intimații -, și au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Arată intimații că în mod greșit susține recurentul că instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut din moment ce chiar reclamantul a fost cel care a solicitat declararea simulației prin interpunere de persoane, nefiind analizate condițiile de validitate ale actului juridic supus judecății.
Arată că susținerile recurentului cu privire la opozabilitatea actului public și a celui secret și cele privind nelegalitatea hotărârii Consiliului de administrație al exced obiectul acțiunii cu care instanța a fost investită.
, instanța de recurs a pus în discuția părților aspectul privitor la admisibilitatea căii de atac a recursului exercitată de reclamantul, incident procedural asupra căruia reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr- la data de 9.10.2006 reclamantul a solicitat instanței să constate că actul de vânzare-cumpărarenr. M 8322/30.10.1998 este simulat cu privire la calitatea de cumpărători care, în realitate, nu ar fi pârâții și, ci soții și - (pârâta în cauză).
La data de 19 februarie 2007 când Judecătoria Iașia pronunțat sentința civilă nr. 1724, articolul 282 ind.1 alin.1 Cod procedură civilă avea următorul cuprins: "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială".
Potrivit textului citat, hotărârile date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv nu sunt supuse apelului.
În prezenta cauză, obiectul cererii reclamantului este actul juridic de vânzare-cumpărare nr. M 8322/30.10.1998, acțiunea promovată privind constatarea simulației actului respectiv având drept scop stabilirea conținutului real al contractului în sensul determinării situației reale a părților sub aspectul clarificării adevăraților cumpărători ai spațiului de locuit ce a făcut obiectul actului juridic perfectat. Ca efect al constatării simulației, reclamantul a solicitat totodată și constatarea calității sale de proprietar alături de - a spațiului de locuit situat în I,- etajul 3 camera 4. Prin urmare, demersul reclamantului are ca efect juridic dobândirea în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului public de vânzare-cumpărare, astfel încât la stabilirea căii de atac va avea relevanță ca element obiectiv de determinare valoarea bunului ce face obiectul contractului dedus judecății.
Cum finalitatea demersului judiciar urmărit de reclamant este una pecuniară și întrucât valoarea imobilului indicată de reclamant, cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare este de 13.100.000 lei ROL ce nu a fost contestată de părțile litigante, rezultă că potrivit art. 282 ind.1 alin.1 și art. 299 alin.1 Cod procedură civilă hotărârea pronunțată de judecătorie este supusă numai căii de atac a recursului care potrivit art. 2 pc.3 Cod procedură civilă se soluționează de instanța ierarhic superioară celei ce a pronunțat hotărârea.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din 2 judecători și nu în compunerea prevăzută de Legea nr. 304/2004 pentru soluționarea recursurilor nu este de natură să confere recurentului dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Solicitarea recurentului de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului în compunerea legală la tribunal nu poate fi primită întrucât reclamantul nu are deschisă posibilitatea să exercite o atare cale de atac la Curtea de Apel, fiind astfel inadmisibil să se realizeze verificarea legalității deciziei atacate.
Față de cere arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă se va respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 716/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de - împotriva deciziei civile nr. 716 din 17.10.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 900 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 7.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact.
2 ex/02.04.2008
Tribunalul Iași.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Georgeta Protea
