Acordare daune interese (art 580 ind.3 alin.2 cpc). Decizia 80/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 80
Ședința publică de la 07 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 778 din 5.11.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata asistată de avocat ce îl reprezintă și pe intimatul, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenta a fost citată cu mențiunea de a preciza valoarea daunelor solicitate, s-au comunicat intimatei motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare, cu duplicat.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimații și.
Intrucât recurenta nu este prezentă la acest termen de judecată, instanța va avea în vederea valoarea indicată la instanța de fond la data de 02.03.2007, respectiv 500 lei cu titlu de daune interese.
În raport de această valoare, instanța pune în discuția părților, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.
Avocat arată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, valoarea indicată este infimă în comparație cu cea prevăzută de procedura civilă.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune chitanța nr. 213/29.03.2008 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 300 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
După terminarea ședinței de judecată se depun la dosar concluzii scrise formulate de recurenta însoțite de o serie de înscrisuri (10 file), cu duplicat.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2284/2.03.2007 a Judecătoriei Iașis -a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții și și s-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de daune interese.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la mutarea grajdului și daune cominatorii.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 562 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 14668 mp, situată în municipiul I, zona.
Prin sentința civilă nr. 17397/15.10.2001 a Judecătoriei Iași, pârâtul a fost obligat să dezafecteze terenul reclamantei în suprafață de 316 mp, fiind obligat la evacuarea terenului.
De asemenea, prin sentința penală nr. 4078/25.09.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă, au fost condamnați pârâții pentru nerespectarea hotărârii judecătorești. Se reține din considerentele acestei hotărâri că la data de 9.05.2002 reclamanta a încercat executarea sentinței civile de mai sus, iar pârâții s-au opus, manifestând acte de violență.
La data efectuării expertizei de specialitate în cauză, pârâții încă mai foloseau suprafața de 25 mp din cei 316 mp ai reclamantei, suprafață pe care expertul a constatat existența unei platforme betonate pe care pârâții aveau construit un de porci.
Potrivit procesului verbal de la fila 29 dosar, abia la data de 25.05.2004 pârâții au înțeles să elibereze suprafața reclamantei, de 316mp, și cu toate acestea până la momentul efectuării expertizei în prezenta cauză mai utilizau din acest teren 25 mp. Edificatoare în acest sens este și depoziția martorului G, care a declarat că pârâtul a ridicat sârma de la gard cu o zi înainte de termenul de judecată(din 15 decembrie 2006). În baza acestor concluzii, instanța a înlăturat ca nesinceră depoziția martorei, care a susținut că pârâții nu au ocupat teren al reclamantei.
Reclamanta a probat prin urmare faptul delictual al pârâților.
În ceea ce privește prejudiciul solicitat - daune interese pentru lipsa de folosință, a reținut instanța că, la insistența reclamantei, expertiza a fost efectuată de un expert topo și nu de un expert în evaluare agricolă, expertul arătând că nu are abilitatea de a evalua lipsa de folosință a terenului.
Apreciind materialul probatoriu din cauză, s-a constatat din depozițiile martorilor audiați ( ) că terenul este propice grădinăritului, și că de pe el s-ar putea obține în condiții normale în jur de 100 kg cartofi, câteva straturi de și zarzavaturi. A mai reținut instanța că acest teren a fost utilizat de pârâți, care au avut un de animale, și care astfel au obținut un folos material. La aprecierea prejudiciului adus reclamantei, prin faptele pârâților care au îngrădit dreptul de proprietate, instanța a avut în vedere o apreciere în echitate, care să acopere prejudiciul creat reclamantei, care a sporit patrimoniul pârâților. De asemenea, instanța a avut în vedere și natura bunurilor - teren intravilan arabil, precum și invocările justificate ale reclamantei care și-a diminuat posibilitatea de a dispune de bun. Față de aceste criterii și de indiciile oferite de martorul, instanța a apreciat că reclamanta a justificat pretențiile solicitate, privind suma de 5 milioane cu titlu de daune interese.
În temeiul art. 998-999 Cod civil, cel care produce un prejudiciu este ținut a-l repara. Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a admis acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea de mutare a grajdului, expertul a constatat că acesta nu mai exista la data constatării, astfel că acest capăt de cerere a fost respins, ca și cererea accesorie de daune cominatorii, care a rămas fără suport.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 778 din 05.11.2007 a admis apelul promovat de către pârâții și și a schimbat în parte, sentința judecătoriei.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și și s-au păstrat dispozițiile ce nu contravin deciziei.
A fost obligă intimata să plătească apelanților 30,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pronunțând această decizie tribunalul a reținut că în baza titlului de proprietate nr. -/29.09.2000 și a Contractului de donație autentificat sub nr. 90/20.04.2001, reclamanta a solicitat daune interese constând în lipsa de folosință asupra suprafeței de 45 mp și respectiv 316 mp pentru ultimii 3 ani, să se dispună mutarea grajdului aflat parțial pe terenul său și daune cominatorii de 50 lei/zi întârziere până la îndeplinirea obligației cerute.
În condițiile în care prin Decizia nr. 317/17.04.2007 a Curții de APEL IAȘIs -a desființat titlul de proprietate nr. -729.09.2000 în baza căruia reclamanta își justifica îndreptățirea la pretențiile solicitate, rezultă că în prezent aceasta nu mai are un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Neavând drept de proprietate asupra terenului nu își mai justifică nici cererile ce au fost formulate în virtutea acestui drept.
Reclamanta a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, ea susține că decizia civilă nr. 317/2007 a Curții de APEL IAȘI prin care s-a desființat titlul de proprietate nr. 185.647/2000 nu prezintă relevanță în prezenta cauză, deoarece familia nu are nici un drept de proprietate în strada -.
Recurenta afirmă că este moștenitoare rezervatară și sezinară asupra terenului înscris în titlul ce a fost desființat, iar dreptul de proprietate îi este consfințit prin sentințele civile nr.17.614/20.12.1999 și nr. 12.566/01.11.2007, precum și cu actele de moștenire ce au stat la baza celor două sentințe.
Învederează recurenta că a solicitat instanței să se dispună suspendarea judecării prezentei cauze până la elucidarea situației titlului de proprietate, însă tribunalul a decis în lipsa sa, astfel că a fost în imposibilitate de a se apăra.
Mai mult, recurenta susține că, deși situația sa nu se încadra în prevederile Codului d e procedură penală, Curtea de APEL IAȘIa admis sesizarea sa și a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași pentru a reexamina situația titlului ei de proprietate.
În dovedirea motivelor de recurs, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimații și au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului, conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât motivele depuse de recurentă la dosarul cauzei nu se încadrează în motivele de recurs reglementate de art. 304Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, intimații au susținut că nu-și justifică pretențiile atâta vreme cât titlul ei de proprietate a fost desființat.
La termenul de judecată din 07.03.2008,Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de, intimații fiind de acord cu admiterea acesteia.
Raportat la cele două excepții invocate - nulitatea și inadmisibilitatea recursului - Curtea apreciază că prioritară este excepția privind inadmisibilitatea recursului, urmând a se pronunța asupra acesteia, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
În acest sens, Curtea reține că a investit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților și la:
- plata de daune-interese în cuantum de 500 lei RON, reprezentând lipsa de folosință a terenului din I, zona;
- mutarea grajdului edificat parțial pe proprietatea sa;
- plata de daune cominatorii de 50 lei RON/zi întârziere până la îndeplinirea obligației de mutare a grajdului.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei (RON), inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
În prezenta cauză, capătul principal de cerere vizează un litigiu patrimonial ce are o valoare de 500 lei (RON), iar capetele de cerere accesorii vor urma soarta capătului de cerere principal, potrivit art. 17 Cod procedură civilă.
Având în vedere și prevederile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea reține că hotărârea dată de judecătorie în speță este supusă numai căii de atac a recursului, cale de atac care se soluționează, în conformitate cu dispozițiile art. 2 punctul 3 Cod procedură civilă, de către tribunal.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.
Astfel, dacă potrivit art. 282 indice 1 Cod procedură civilă hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, ir recurenta a uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, ea nu mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători nu este de natură să confere recurentei dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de și se va menține decizia tribunalului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta fiind în culpă procesuală, va fi obligată la plata cheltuielilor efectuate de intimați cu ocazia soluționării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 778 din 05.11.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 300 lei (RON), cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 Martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
10.04.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Georgeta Protea
