Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 818/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
Dosar nr-
DECIZIA NR.818
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantele - -, cu sediul în S,- jud.P, domiciliată în S,-,jud.P și de intervenientul ORAȘUL S-prin primar, cu sediul în S,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 76/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții -, domiciliat în B,-, sector 2 și, domiciliată în V de M,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-reclamante - 94 SRL și reprezentate de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/10.06.2009 aflată la fila 22 dosar, intimatul-pârât - prin avocat G din Baroul d e Avocați P, în baza împuternicirii avocațiale nr.41/ 15.06.2009 de la fila 23 dosar,intimata-pârâtă, reprezentată de avocat din cadrul Baroului de Avocați P, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 29 dosar, lipsind recurentul-intervenient Orașul S-prin primar.
Avocat pentru recurentele-reclamante depune la dosar un borderou cu acte, respectiv copii de pe portalul Tribunalului Prahova, privind soluția pronunțată în dosarul nr- având ca obiect anulare act, prin care recurentului - i s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentele-reclamante, consideră că hotărârile pronunțate în cauză au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât prin sentința civilă nr.769/20.06.2008 instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a reclamantelor, cu toate că acestea au făcut dovada interesului în promovarea acțiunii prin probele admistrate în cauză.
În continuare arată că în mod greșit Tribunalul Prahovaa menținut soluția pronunțată de Judecătoria Sinaia, respingând astfel ca nefondat apelul declarat de cele două reclamante.
Consideră că nu se putea judeca pricina, în condițiile în care instanța de fond nu a admis cererea reclamantelor și nici nu a solicitat notarului public actele care au stat la baza încheierii contractului autentificat sub nr.1643/2003, care, în opinia sa, reprezenta o probă utilă și pertinentă soluționării cauzei, întrucât terenul în suprafață de 525 era proprietate publică și nu putea fi cumpărat.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 76/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de intervenientul Orașul S - prin primar, întrucât este întemeiat, iar Tribunalul Prahovaa respins în mod greșit apelul declarat de acesta.
Avocat G având cuvântul pentru intimatul-pârât -, apreciază că recurentele reclamante nu au făcut vreo dovadă în legătură cu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în suprafață de 525. astfel că nu au vreun drept asupra acestuia.
Precizează că nici Primăria Orașului S nu a produs vreun act din care să rezulte că ar avea vreun drept asupra acestui teren și pe cale de consecință solicită respingerea recursului declarat de recurentele-reclamante ca nefondat și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul recurentului-intervenient Orașul prin primar, arată că în mod corect Tribunalul Prahovaa anulat ca netimbrat apelul declarat de acesta, deoarece nu a achitat taxa judiciară de timbru, ci a depus la dosar o chitanță transmisă prin fax, greu lizibilă, emisă de Trezoreria B și nu de Trezoreria
În atare situație solicită respingerea recursului intervenientului ca nefundat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că instanțele anterioare au pronunțat în cauză hotărâri temeinice și legale, având în vedere că recurentele-reclamante nu au produs dovezi din care să rezulte dreptul de proprietate al acestora asupra terenului în litigiu și solicită respingerea recursului declarat de recurentele-reclamante ca nefondat.
În ce privește recursul recurentului-intervenient Orașul S prin primar, consideră că în mod corect Tribunalul Prahovaa anulat ca netimbrat apelul declarat de acesta, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile de achitare a taxei judiciare de timbru de către intervenient.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamantele - 94 SRL S si au chemat in judecata pe pârâții si, solicitând instanței ca prin
hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.13/1998 pentru suprafața de 525. teren degradat, situat in orașul S,-, jud.P și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.1643/2003 încheiat intre cei doi parați pentru același teren.
In motivarea cererii, reclamantele au arătat ca pârâta si autoarea sa au obținut certificatul de mostenitor nr.13/1998 la. - G din S, au declarat ca de pe urma defunctului ar fi rămas terenul de 525. situat in orașul S,-, jud.P, teren pe care au susținut că acesta îl dobândise prin cumpărare de la mama sa, fără act scris.
Au învederat reclamantele că suprafața nu a figurat niciodată în rolul lui sau, fiind pentru prima data înscrisă, după anul 1998, in baza certificatului de moștenitor contestat, iar valabilitatea contractului de vânzare încheiat ulterior de parați cu privire la acest teren, este afectată întrucât vânzătoarea lui, nu îl avea în proprietate.
În baza art.115 Cod procedură civilă paratul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor, susținând ca prin eliberarea celor doua acte juridice contestate nu s-a produs acestora vreun prejudiciu, lipsind condiția ca interesul sa fie născut si actual. Totodată a arătat că terenul de 525 nu a fost niciodată in patrimoniul reclamantelor, astfel ca interesul nu îndeplinește nici condiția de a fi personal, iar simpla presupunere a părților adverse ca terenul de 525 ar aparține domeniului public al orașului S nu substituie condiția ca interesul de a cere nulitatea sa fie personal, născut și actual.
Pe fondul cauzei, paratul învederat că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 525 situat în orașul S,-, jud.P, prin actul autentificat sub nr.1643/2003 de la un proprietar care intabulase dreptul dobândit prin moștenire legala, de la defuncții săi părinți.
La rândul său, pârâta, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei si, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, arătând ca a dobândit terenul in litigiu prin moștenire de la defuncții săi părinți, a intabulat acest drept si l-a transmis prin vânzare, iar terenul niciodata nu a aparținut domeniului public al orașului S.
La termenul din 16.11.2007 orașul S și Consiliul Local al orașului S au formulat cerere de intervenție in interes propriu, prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.13/1998 si a tuturor actelor subsecvente acestuia ce au ca obiect terenul de 525 din orașul S,-, jud.P, ce se afla in proprietatea si administrarea sa. În motivarea cererii s-a arătat că numita nu a avut niciodată in proprietate acest teren, iar părțile actelor juridice contestate au dispus succesiv de bunuri ai căror proprietari nu au fost.
Paratul a formulat întâmpinare fata de cererea de intervenție prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților.
Prin încheierea de ședința din 08.02.2008, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de intervenție pe care a admis-o in principiu si parțial asupra excepțiilor invocate de parați, admițând excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului Consiliul Local S, întrucât acesta este o entitate deliberativa fără personalitate juridica, fiind unite celelalte excepții cu fondul.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, martori si interogatorii, Judecătoria Sinaia prin sentința civilă nr.760/20.06.2008, a admis excepția lipsei de interes a reclamantelor invocată de pârâți si a respins cererea pentru lipsa de interes a acestora, a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului orașul S și cererea de intervenție principala a acestuia, fiind obligate reclamantele si intervenientul la 600 lei cheltuieli de judecata către parata.
Pentru a dispune astfel a reținut instanța de fond ca reclamantele nu au produs dovezi in legătura cu raporturile ce le au cu paratele sau cu felul in care drepturile subiective civile ce le sunt recunoscute de lege le-au fost încălcate prin întocmirea celor două acte în litigiu.
Având în vedere că interesul in promovarea cererilor in justiție se afla intr-o necesara conexiune cu dreptul afirmat, iar reclamantele in cererea de chemare in judecata, afirma dreptul de proprietate publica al entității locale, orașul S, ceea ce conturează concluzia certa ca in ceea ce le privește nu pot afirma un drept care sa fi fost lezat prin actele emise si defăimate de dânsele ca nule s-a concluzionat că ele nu au un interes personal, legitim, născut si actual, nefiind in măsura sa formuleze si promoveze cererea de chemare in judecata.
În ceea ce privește orașul S- prin Primar, fata de pretențiile din cererea de intervenție, s-a apreciat că aceasta are calitate procesuală activă pentru că se invoca o nulitate absoluta, iar intervenienta afirma interesul legat de ocrotirea dreptului său de proprietate in legătură cu bunul.
Referitor la fondul cererii de intervenție, s-a reținut că nulitatea unui act juridic presupune a se dovedi dreptul de proprietate asupra bunului, drept ce aparține terțului care invoca nulitatea, dar și poziția subiectiva a părților la încheierea actului, cauza ilicita, concernul fraudulos al părților la fraudarea intereselor titularului dreptului.
Ținând cont că orașul S nu a produs nicio dovada a dreptului său pretins de proprietate asupra terenului in litigiu, drept care, chiar daca este vorba de entitatea locala, nu poate fi presupus, bănuit sau prezumat, în raport de dispozițiile art.948 pct.4 civ. instanța de fond a respins cererea de intervenție ca neîntemeiata si in baza art.274 pr.civ. a obligat reclamantele si intervenientul la 600 lei cheltuieli de judecata către parata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele - 94 SRL și, precum și orașul S- prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantele reclamante au criticat sentința arătând ca instanța a rezolvat procesul fără a intra in cercetarea fondului, nefiind real ca nu a produs nicio dovada din care sa rezulte dreptul subiectiv afirmat, pretins lezat prin încheierea celor doua acte si, din acest motiv, ca nu ar avea interesul in pronunțarea cererii ce a făcut obiectul prezentului dosar.
Au considerat apelantele că au făcut dovada cu înscrisuri si martori asupra dreptului lor recunoscut de lege care le-a fost încălcat de pârâți, precizând totodată că instanța de fond, deși a admis excepția lipsei lor de interes, nu a solicitat de la notarul public actele ce au stat la baza încheierii contractului autentificat sub nr.1643/2003, care in opinia lor erau utile cauzei.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se pronunța pe fondul pricinii.
Apelantul intervenient Orașul S- prin Primar nu a depus motivele de apel și întrucât nu a depus în original taxa judiciara de timbru, tribunalul, la termenul de judecata din data de 03.02.2009, a invocat exceptia anularii apelului său pentru netimbrare.
Prin decizia civilă nr. 76/3.02.2009 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de intervenientul Orașul S prin primar, obligând în solidar apelantele la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata și 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în ceea ce privește reclamanta că aceasta nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că drepturile subiective civile recunoscute de lege i-au fost încălcate.
Având în vedere că interesul în promovarea cererii de chemare în judecată se află în strânsă legătură cu dreptul afirmat, iar lipsa acestuia din urmă conduce la lipsa interesului, tribunalul a concluzionat că în mod corect Judecătoria Sinaiaa reținut că reclamantele nu afirmă un drept și nu au un interes personal legitim, născut și actual pentru a fi în măsură să formuleze cerere de chemare în judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de intervenient s-a constatat că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru, iar depunerea acesteia prin fax și nu în original nu este în concordanță cu dispozițiile Legii 146/1997 modificată.
În atare context, făcând aplicarea art.20 din Legea 146/1997 modificată, tribunalul a anulat ca netimbrată calea de atac formulată de această parte.
Împotriva deciziei menționate anterior a formulat recurs intervenientul Orașul S prin Primar, invocând prevederile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.
S-a criticat de către intervenient faptul că în mod greșit Tribunalul Prahovaa anulat apelul său ca netimbrat, deși copia taxei de timbru se afla depusă la dosar și, totodată, a învederat că în mod eronat s-a respins solicitarea de amânare formulată în condițiile în care consilierul său juridic se afla în concediu medical și deci, în imposibilitate de a-i reprezenta interesele.
Apreciind că în această modalitate de soluționare a pricinii i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea pricinii spre rejudecare.
La rândul său, reclamantele - 94 SRL și au formulat recurs, învederând că în mod nelegal s-a admis excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii, cu toate că au făcut dovada acestuia, pârâtul revendicând teren de la ele și solicitând anularea autorizației lor de construcție, pe considerentul că terenul este proprietatea lui, potrivit contractului de vânzare-
cumpărare nr.1643/2003, deși suprafața de 525. este proprietate publică și nu putea fi cumpărată.
În continuare, au precizat recurentele că în mod greșit s-a reținut că nu ar fi făcut dovezi în legătură cu interesul în promovarea acțiunii de față, cu toate că prin probele administrate au făcut dovada dreptului afirmat și a interesului în formularea cererii de chemare în judecată, iar instanța de fond nu putea judeca pricina în condițiile în care nu a admis solicitarea lor și nu a cerut notarului public actele care au stat la baza încheierii contractului autentificat sub nr.1643/2003.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamante instanța apreciază că acesta este nefondat pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Este de necontestat că orice demers judiciar nu poate fi inițiat și întreținut fără a se justifica un interes din partea persoanei care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri.
Prin finalitatea sa interesul de a acționa se află în strânsă conexiune cu dreptul subiectiv, iar literatura de specialitate și practica judiciară au recunoscut că aceasta reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil.
Acțiunea cu care reclamantele au investit instanța solicitând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.13/1998 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.1643/24.09.2003 pentru suprafața de 525. situată în S,-, a fost motivată în fapt pe împrejurarea că acest teren face parte din domeniul public al orașului S și, în atare context, nu putea constitui obiectul celor două înscrisuri menționate anterior.
Această situație este prezentată de recurente și în cadrul motivelor de recurs, însă de această dată cu titlu de critică la adresa hotărârilor pronunțate anterior, care nu au reținut-o ca justificând interesul lor pentru formularea cererii de chemare în judecată.
În condițiile în care, astfel cum reiese din cele expuse anterior, argumentul invocat pentru nulitatea actelor este acela că terenul de 525. se pretinde că ar aparține domeniului public al localității și nicidecum reclamantelor, acestea din urmă neputând afirma un drept care le-ar fi fost încălcat asupra terenului în litigiu prin întocmirea celor două înscrisuri nu justifică un interes în promovarea acțiunii.
Prin urmare, mergând pe acest raționament în mod corect Judecătoria Sinaiaa respins acțiunea reclamantelor ca lipsită de interes, iar afirmația lor din motivele de recurs, în sensul că au făcut dovada interesului din moment ce pârâtul revendică terenul de la acestea și solicită anularea autorizației de construire, nu sunt de natură să ducă la o altă concluzie, câtă vreme extrasul de pe site-ul Tribunalului Prahova depus de recurente la dosar nu face dovada susținerilor în sensul art.1169 Cod civil, întrucât menționează doar existența unui proces purtat între părți, având ca obiect anularea unei autorizații nr.294/2006 fără a fi însoțit de o copie a cererii de chemare în judecată din care să rezulte unde este situat imobilului pentru
care s-a eliberat autorizație.
În speță soluția pronunțată de instanța de fond, menținută în apel s-a bazat pe examinarea atentă a tuturor solicitărilor formulate de părți, dar și a dovezilor aflate la dosarul cauzei, care erau pertinente, concludente și utile, motivându-se în ceea ce privește respingerea cererii recurentelor privind atașarea actelor care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1643/2003 (fila 176 dosar fond) că aceasta nu se impune raportat la motivul de nulitate invocat, constând în vânzarea lucrului altuia.
În atare context și criticile formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate, situație în care, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul formulat ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de intervenient instanța reține următoarele:
Accesul liber la justiție nu înseamnă și gratuitatea acestuia, iar pentru valorificarea unor drepturi pe cale judecătorească sau pentru rezolvarea unor situații conflictuale prin Legea 146/1997, modificată s-au prevăzut sumele care trebuie plătite cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Potrivit art.20 alin.1 din acest act normativ taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, în alineatul 3 al acestui articol, stipulându-se că neîndeplinirea obligațiilor de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Pe de altă parte, prin art.3 din OG nr.32/1995 s-a stabilit valoarea timbrului judiciar care se achită pentru exercitarea căii de atac, respectiv 0,15 lei, iar în art.9 alin.2 s-a menționat că în cazul nerespectării dispozițiilor acestei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa judiciară de timbru.
Chiar dacă în fața instanței de apel s-a depus taxa judiciară de timbru în copie în condițiile în care timbrul judiciar aferent căii de atac promovate a lipsit cu desăvârșire, acesta fiind aplicat abia în recurs,( pe verso-ul chitanței de taxă judiciară de timbru în original) în mod evident fiind incidente dispozițiile art.9 din OG 32/1995 se impunea anularea apelului ca netimbrat.
În ceea ce privește cererea pentru lipsă de apărare formulată de intervenient, se reține că acestuia i-a fost acordat un termen la data de 16 decembrie 2008 ( fila 35 dosar apel), motivat de faptul că apărătorul său se afla în concediu de odihnă.
Art.156 Cod pr.civilă prevede posibilitatea acordării de către instanță a unui singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
În speță, Tribunalul Prahova în mod corect a respins la data de 3.02.2009 cererea recurentului-intervenient privind acordarea unui nou termen de judecată, în condițiile în care aceleiași părți i se mai acordase un termen în acest sens la 16 decembrie 2008, noua sa solicitare nu era dovedită ( respectiv împrejurarea că se afla în concediu medical consilierul juridic al societății), taxa judiciară de timbru nu era depusă în original la dosar, iar timbrul judiciar nu exista.
Pe cale de consecință, având în vedere considerentele expuse anterior, criticile formulate de intervenient privind încălcarea dreptului său la apărare și la un proces echitabil, sunt neîntemeiate, motiv pentru care urmează a fi înlăturate.
Prin urmare, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală decizia pronunțată de tribunal.
Deoarece se află în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, recurentele vor fi obligate să plătească intimatului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar intimatei suma de 400 lei, cu același titlu, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele - -, cu sediul în S,- jud.P, domiciliată în S,-,jud.P și de intervenientul ORAȘUL S-prin primar, cu sediul în S,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 76/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții -, domiciliat în B,-, sector 2 și, domiciliată în V de M,-, jud.
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar intimatei suma de 400 lei cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
VG/VM
7 ex/ 12.11. 2009
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
