Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1897/2002)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 83/A/2008
Ședința publică de la 29 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor promovate de de pârâții ORTODOXĂ ROMÂNĂ CENTRU cu B, -în. de.a.,., -., ). ) -., -.,., ,.,.,., -., -., -., -., C -., -., -., -. împotriva sentinței civile nr.622 din 14 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.2588/2000 având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu reclamanta intimată, și pârâții intimați, G, PRIMĂRIA A I PT.STATUL ROMÂN, intimat A PT.MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 10, 17 și 24 aprilie 2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față;
Constată că prin sentința civilă nr.622/14.12.2001 a Tribunalului Alba -Secția civilă, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta - - A I în contradictoriu cu pârâții:, -ambii cu domiciliul necunoscut, -, prin moștenitor, -, Muică, și G, toți cu domiciliu necunoscut, -, (.str.-.-), -, cu.necunoscut, Ortodoxă Română cu B și Primarul mun.A I, în sensul:
-constatării că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren din CF 1449, Nr.de.10, nr.top 2332, CF 2404, nr.de.2, nr.top.2330/1/2, 2331/1/1/2, CF 1588-Nr.de.7, cu nr.top.2330/1/1/2 și 2331/1/1/2, CF 1588-Nr.de.7, cu nr.top.2330/1/1/2 și 2331/1/1/1, CF 1337 la nr.de.4 cu nr.top.2339/2, CF 1936 cu nr.de.23 și nr.top.2328/1/2, nr.de.24 cu nr.top.2328/2/2, CF 3046 cu nr.de.2 și nr.top.2327/2; CF 7242 cu nr.top.2326/2 la nr.1, CF nr.4679 la nr.de.2 cu nr.top. 2324/1, CF nr.4924 la nr.de. 1 cu nr.top.2323/2/2; CF nr.1352 la nr.de.3 cu nr.top.2333/1/2; CF 1589 la nr.de.6 cu nr.top.2330/2/2 și 2334/2, și CF 1656 la nr.de.20 cu nr.top.2325/2 potrivit HG nr.834/1991.
A fost dispusă întabularea dreptului de proprietate potrivit sentinței arătate.
S-a luat act de renunțare la judecată împotriva Bisericii - Unite cu.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse acțiunile reconvenționale formulate de reclamanții reconvenționali, -, -, Ortodoxă Română cu B - Centru A I, -, și Muică, împotriva pârâților reconvenționali - A I, Statul Româm prin Ministerul Finanțelor și Primăria mun.A
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta voluntară.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că prin acțiunea civilă formulată de reclamanta - - A I în contradictoriu cu pârâții menționați s-a solicitat a se constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu privire la imobilul teren înscris în CF 1449 (nr.de.10, nr.top.2332), CF nr.2404 nr.de. nr.top.2330/1/2/2, 2331/1/2, CF nr.1588 nr.de. nr.top.2330/1/1/2, 2331/1/1/1, CF 1337, nr.de. nr.top2329/2, CF 1936 nr.de.3, nr.top.2328/1/2 și 2328/2/2, CF 3046 nr.de. nr.top.2327/2, CF 7242; nr de.1, nr.top 2326/2), CF 4679, nr.de. nr.top.2324/1), CF 4924, nr.de. nr.top.2323/2/2, CF nr.1352 nr.de. nr.top. 2333/1/2, CF 1589 nr.de. nr.top.2330/272, 2334/2 și CF 1656 nr.0, nr.top.2325/2.
Inițial s-a solicitat ca titlu de dobândire a proprietății uzucapiunea, pentru ca ulterior să precizeze ca fiind vorba de HG 834/1991.
S-a mai reținut că reclamanta pentru suprafața de 5696 mp, pe care era întabulat Statul Român i s-a recunoscut dreptul de administrare prin hotărâre judecătorească irevocabilă și că pentru restul terenului prin decizia din apel i s-a sugerat să formuleze acțiune în uzucapiune.
Ulterior, reclamanta a învederat instanței prin cerere scrisă-fila 168 dosar fond- că înțelege că renunțe la judecată în ce privește acțiunea principală, renunțare la care s-au opun pârâții cu excepția Bisericii Române Unite cu - și intervenienții față de împrejurarea că s-a intrat în dezbaterea fondului.
Prin sentința civilă nr.1862/2000 Judecătoria Alba Iuliaa luat act de renunțarea la judecarea cererii principale față de Română Unită cu - și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii principale, reconvenționale și a cererilor de intervenție în favoarea Tribunalului Alba.
În fața acestei instanțe reclamanta a depus certificatele de proprietate asupra terenurilor în litigiu eliberat în temeiul HG nr.834/1991 cu seria nr.1103 nr.5624, prin care i s-a atribuit în proprietate exclusivă suprafața de 36.009 mp -file 61-, renunțând astfel la calea uzucapiunii ca modalitate de dobândire a proprietății.
s-a stabilit de altfel că prin concluziile scrise depuse la dosar s-a arătat că terenurile din litigiu au fost expropriate cu respectarea legii la momentul acela, respectiv 419/31.10.1952, imobilele fiind efectiv preluate pentru cauză de utilitate publică și date fostei Întreprinderi de Exploatări nr.4.
În considerarea acestor aspecte de ordin faptic, acțiunea principală a fost admisă în limitele menționate.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali menționați în contradictoriu cu - - A I, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Primarul municipiului AIa vând ca obiect:
-obligarea pârâților reconvenționali de a le retroceda imobilul teren situat în A I la locul numit "" înscris în CF 7242, cu nr.top.2326/2 de 2128 mp, CF 1588, CF 1589, CF 7177, nr.top.2329/1 și CF 1337 nr.top.2329/2 preluate fără titlu
-să se dispună ca în situația în care poate fi restituit imobilul să fie despăgubiți în echivalent bănesc la prețurile actuale.
În argumentarea cererii s-a arătat în esență că proprietari ai terenului au fost antecesorii lor în cota de 1/5 părți în 1952 imobilul fiind ocupat fără nici un titlu de reclamantă, care și în prezent îl folosește.
În drept au fost invocate dispozițiile art.119 Cod procedură civilă, art.480-481 cod civil, art.32 din DL 115/1938 și art.6 din Legea 213/1998.
Ortodoxă Română cu B - Centru A prin cererea reconvențională a solicitat a fi obligați pârâții reconvenționali - -, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Primarul municipiului A I să-i retrocedeze imobilul teren de la locul numit "" înscris în CF 1656 de 8704 mp, preluat fără titlu de reclamanta principală, în caz contrar să fie obligați aceeași părți la plata unor despăgubiri bănești, la prețurile actuale.
Intervenienta, prin cererea sa în interes propriu a solicitat a se constata că în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului în 1985 fără urmași, este succesoare în drepturi a acestuia cu privire la imobilul înscris în CF 4679 A I cu nr.top.2324/1 și CF 4924 A I cu nr.top.2323/2/2;
-a se stabili că imobilele de mai sus au fost preluate abuziv, fără titlu, iar în măsura în care nu-i pot fi restituite în natură să fie obligată reclamanta la plata unor despăgubiri echivalente valoric cu suma de 120.000.000 lei.
În considerarea certificatului de proprietate eliberat reclamantei în baza HG nr.834/1991, prin care aceasta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor în litigiu și raportat la faptul că restituirea în natură nu mai este posibilă către pârâții reclamanți-reconvenționali și intervenienta mai sus menționată, acțiune principală a fost admisă în limitele menționate, constatându-se dobândirea dreptului de proprietate în baza noului temei legal invocat p parcursul procesului de către reclamantă.
Față de pârâți Consiliul Local al municipiului A I și Primar, cererea reconvențională și cea de intervenție în nume propriu a intervenientei s-a adoptat soluția de respingere, avându-se în vedere lipsa calității procesuale pasive a pârâților, în contextul în care imobilele nu se mai află în proprietate publică sau privată a municipiului. S-a conchis de asemenea că cererea de acordare a despăgubirilor s-a îndreptat doar împotriva reclamantei și chiar dacă ar fi vizat și pe ceilalți pârâți, aceștia nu pot reprezenta în atari cauze Statul Român, ci eventual Ministerul Finanțelor.
Împotriva sentinței civile nr.622/14.12.2001 în termen legal au declarat apel pârâta reclamantă-reconvențională Ortodoxă Română cu B Centru A I, în calitate de interveniență, -, și Muică, precum și pârâții Reclamanți-reconvenționali -, născ., (), - și.
1.Prin apelul său, Ortodoxă Română cu B - Centru A, aducea critici sentinței apelate sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul respingerii acțiunii principale ți admiterea cererii sale în sensul obligării reclamantei intimate la plata sumei de 1.267.955 lei reprezentând contravaloarea terenului de 8704 mp trecuți în proprietatea statului.
În expunerea de motive. Sub un prim aspect s-a susținut că acțiunea principală nu putea fi admisă, statul neputând dobândi proprietatea pe calea uzucapiunii.
Deși reclamanta a declarat că renunță la judecată conform art.246 cod procedură civilă, instanța a admis acțiunea acesteia, susține sub un alt aspect apelanta.
Instanța de fond în mod greșit a respins cererea sa reconvențională -arată apelanta, deși erau incidente dispozițiile art.480-481 cod civil, DL 115/1938 și 213/1998.
Instanța a ignorat și precizarea de acțiune prin care nu mai solicită restituirea în natură a contravalorii terenului preluat de stat.
Susținerea instanței că ar fi fost despăgubită este lipsită de dovezi în raport de cerințele art.1169 Cod civil. S-au ignorat dispozițiile Legii 213/1998 care prevăd restituirea tuturor terenurilor sub orice formă sau acordarea de despăgubiri.
2.Pârâții -, și Muică - prin apelul lor au solicitat schimbarea sentinței și judecând cauza să le fie admisă acțiunea reconvențională și a fi obligată reclamanta alături de pârâtele reconvenționale la plata sumei de 1.328.264.650 lei reprezentând contravaloarea terenului trecut abuziv în proprietatea statului, respectiv 9.118 mp, iar pe cale de consecință acțiunea principală să fie respinsă.
În expunerea de motive, referitor la cererea principală s-a arătat că statul nu putea dobândi dreptul de proprietate de la persoane fizice prin uzucapiune, cu atât mai mult că a stabilit că intimata reclamantă a deținut terenul în baza unui titlu, respectiv 419/1952 de naționalizare situație care evident exclude dobândirea proprietății pe calea uzucapiunii.
Deși reclamanta a arătat că renunță la judecarea cererii principale, s-au opun pentru a se continua procesul și a fi despăgubiți. De altfel, intimata s-a întabulat în CF în considerarea HG 864/1999.
3.Pârâții - (vezi pag.8 din dosar 2588/2000 vol.I) au solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale, respectiv a fi obligată reclamanta și pârâții reconvenționali Consiliul Local și Primarul municipiului AIa le plăti suma de 309.996.400 lei,contravaloarea terenului de 2128 mp.
În expunerea motivelor de apel, în esență, s-au reiterat aceleași aspecte critice, susținute și de pârâții reclamanți reconvenționali -, și Muică -, în sensul că temeiul de drept al pretențiilor lor erau disp.art.480, 481 cod civil, art.32 din DL 115/1938 și art.6 din DL 213/1998.
Instanța de fond greșit a reținut că nu pot fi acordate despăgubiri în contextul în care terenul a fost expropriat și au primit despăgubiri. Acest aspect a fost invocat constant de intimata reclamantă, fără a reuși să producă dovezi în acest sens, conform art.1169 cod civil.
Aceeași instanță a ignorat dispozițiile art.6 din Legea 213/1998 și respectiv art.1 din Legea 10/2001, care prevăd că imobilele preluate abuziv se restituie de regulă în natură, iar când nu este posibil se vor stabili măsuri reparatorii a despăgubirii. Art.47 din același act normativ prevede că această lege specială este aplicată și acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi renunțând la judecarea cauzei.
4.Intervenieta prin apelul său a solicitat schimbarea sentinței apelate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei intimate - -.
În expunerea de motive se arată că deși acțiunea reclamantei intimate a fost admisă în considerarea certificatului de atestare a proprietății conform HG nr.834/1991, acest act nu-i este opozabil, nefiind emis în condiții de contradictorialitate cu ceilalți proprietari tabulari, iar pe de altă parte el putea fi obținut doar pentru terenuri proprietăți de stat, drept întabulat ca atare, ceea nu este cazul în speța de față.
5.Prin apelul său a susținut că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate și a admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea căii de atac exercitată se arată că prima instanță nu a motivat în nici un mod respingerea acțiunii sale. Atâta timp cât s-a solicitat restituirea imobilelor sau plata contravalorii acestora, iar expertiza tehnică dispusă în cauză a stabilit acest lucru, nu există nici un temei legal de respingere a acțiunii sale.
Reclamanta - - și Consiliul local au depus concluzii scrise și respectiv întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, cu argumentarea că în esență apelanții ignoră alin.2 din art.6 din Legea 213/1998 potrivit căruia bunurile preluate de stat fără un titlu valabil inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicare de foștii proprietari sau succesorii lor, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Referitor la intervenienta se arată că de fapt aceasta încă de la instanța de fond a renunțat la judecarea cererii sale, iar pe de altă parte a formulat o acțiune similară la Tribunalul Alba înregistrată sub dosar nr.456/2000, cauză soluționată prin sentința civilă nr.88/2001 prin care i s-a respins acțiunea introductivă de instanță cu privire la aceasta operând excepția autorității lucrului judecat conform art.163 cod procedură civilă.
Analizând apelurile declarate de intervenienții pe parcursul procesului, cale de atac continuată de, și, -ă- apel continuat de și de reclamanții reconvenționali -, prin și de -ă, apel continuat de, C, -, și se constată a fi fondată, în limitele ce vor fi arătate.
Evident, acțiunea reclamantei are ca obiect stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor invocate, în petitul acțiunii introductive de instanță întemeiată inițial în drept ca modalitate de dobândire a proprietății, pe uzucapiune, pentru ca ulterior să precizeze că defapt este vorba de HG nr.834/1991, act în baza căruia i s-a eliberat acel certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Acțiunea așa cum a fost formulată este deci una în constatare, circumscrisă cerințelor impuse de art.111 cod procedură civilă. Ori, potrivit acestui text, partea care are un interes poate face acțiune în constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Cea mai importantă însă trăsătură a unor atari acțiuni în constatare, statornicită expres de lege, constă în caracterul lor subsidiar. Ori, potrivit art.111 alin.2 cod procedură civilă, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acțiunea în constatare deși nu urmărește realizarea dreptului, ci doar constatarea lui, ea devenind astfel inadmisibilă când este vorba de constatarea unui fapt și nu a unui drept.
În speță, dreptul de proprietate al reclamantei a fost dobândit și întabulat în baza HG nr.834/1991, în baza căruia i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr.5624 emis la 28.06.2000 de către Ministerul Industriei și Comerțului, în baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Prin urmare este proprietară de drept a terenului înscris în CF 30.106 A I în suprafață de 36.006 mp. Inițial terenul a fost preluat prin Decretul nr.419/31.10.1952, pentru declararea de utilitate publică, dându-i-se destinația stabilită prin actul de expropriere.
În acest context, dreptul de proprietate al reclamantei intimate fiind dobândit și realizat în baza acelui certificat de atestare a dreptului de proprietate, acțiunea în constatare devine inadmisibilă, în raport de alin.2 al art.111 cod procedură civilă, prima instanță admițând în mod eronat acțiunea sub acest aspect.
În acest context, în baza art.296 cod procedură civilă apelurile arătate mai sus vor fi admise, cu consecința schimbării sentinței apelate în aceste limite, respectiv de respingere a acțiunii reclamantei intimate - - A- în prezent în procedura de lichidare judiciară.
În rest vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.246 cod procedură civilă se va lua act de renunțarea la judecarea apelurilor declarate împotriva aceleiași sentințe de către pârâții: Ortodoxă Română cu B - Centru I și II, -, și Muică, --în prezent, apel continuat de moștenitorii săi - și - în calitate de fii, -ă, prin, -, prin, -, apel continuat de, -ă, prin, -ă, prin, și, -ă, apel continuat de, - și -.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.246 cod procedură civilă, ia act de renunțarea la judecarea apelurilor, declarate împotriva sentinței civile nr.622/14.12.2001 pronunțată de Tribunalul Alba -secția civilă, a următoarelor părți:
1. Ortodoxă Română cu B - Centru I și Centru II.
2. -, și Muică.
3. -, în prezent, cale de atac continuată de - și -.
4. - A I,-.
(continuarea deciziei civile 83/A/2008)
5.,ă, continuat de, și.
6. -, apel continuat de.
7. -, apel continuat de.
8. -ă, apel continuat de.
9. -ă, apel continuat de, și.
10. -ă, apel continuat de (A I-), -, -.
Admite apelurile declarate de intervenientul, cale de atac continuată de, de intervenienta, ă, cale de atac continuată de și de reclamanții reconvenționali, apel continuat de și de reclamanta reconvențională -ă, cale de atac continuată de, C, și, împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că: respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta - " " A I, în prezent în procedura lichidării judiciare.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.36 ex/27.05.2008
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
